Câinii vagabonzi, ce facem cu ei?

Câinele este prietenul cel mai devotat al omului, este loial, înțelept și te poate iubi mai mult decât pe sine. Dar tu, omule, ești la fel de bun cu el? Presupun că da, dacă ești stăpânul lui. Îl hrănești, îl scoți la plimbare, îl alinți cum știi numai tu, ba îi oferi și un loc în casa ta, lângă tine. Drept dovadă de atașament și devotament, se întâmplă de multe ori să-l vezi întins pe mormântul stăpânului său decedat, flămând și înghețat, fără vlagă, până își dă și el ultima suflare…
Se mai întâmplă și invers, ca, din unele motive, stăpânul care l-a crescut de mic să-l arunce afară pe ușă și să i-o închidă în nas pentru totdeauna. Câini de rasă, mari cât niște viței, unul mai frumos decât altul, cu zgarde la gât, drept dovadă că au avut un stăpân, astăzi vagabondează prin oraș. De ce prietenul credincios ieri, astăzi este dat pe ușă afară? Poate că i-a greșit cu ceva stăpânului, poate îi este greu să-l mai întrețină și-i dă liber ca să-și găsească alt stăpân sau poate nu-l mai vrea, s-a săturat de el, poate… Pentru sărmanul patruped aceasta înseamnă o întreagă dramă, o trădare.
Ca să-și găsească o alinare, răsfățatul de ieri, se asociază cu niște vagabonzi, formează haite, devin răi și agresivi. În căutare de hrană, parcurg zilnic, nestingheriți de nimeni, zeci de kilometri prin oraș, scotocind prin tomberoanele de pe lângă casele de locuit, magazine, cantine, restaurante, măcelării… Sătui, se ascund prin tufișuri și uneori, pe neprins de veste, în semn de apărare, pot să-ți sară în spate.
Seara, pe teritoriul de la Valea Morilor, e periculos să ieși la plimbare, te atacă din toate părțile. Ziua se refugiază în diferite locuri ale orașului - în curțile caselor, grădinițelor, pe terenurile de joacă ale copiilor. Nu puține au fost cazurile când i-au mușcat pe copii, ba chiar și pe maturi, fără niciun motiv. I-au luat cu salvarea, i-au pansat, dezinfectat, vaccinat și le-au dat voie să plece acasă. Problema însă rămâne, îi vor ataca pe alții…
Administrația casei s-a adresat de nenumărate ori la pretură, la primărie. Au spus că i-au sterilizat. Un câine trăiește 12-14 ani și mai mult. Problema rămâne…
Acum trei ani în urmă o cățelușă gen Laica, cu șase țâncușori extraordinar de drăgălași, în toiul iernii, s-a aciuat în curtea casei noastre. O hrăneau locatarii care cu ce aveau, i-au procurat și o căsuță, dar nu și-a găsit un stăpân. Cine s-o ia cu tot cu cățeluși în apartament? Am telefonat la Azilul municipal de animale ca să-i adăpostească. Ne-au spus să mai așteptăm, că pentru moment nu au locuri să-i încapă pe toți. Cât să mai așteptăm și ce pot face în privința câinilor vagabonzi? Problema a rămas nerezolvată…
Ce facem mai departe? Ori așteptăm să se întâmple o tragedie, precum cea din București când o haită a atacat mortal o femeie, care făcea sport în jurul unui lac? Ori până vreun copil va fi mutilat pe viață?
Nu am nimic cu animalele, îndeosebi cu câinii, sunt și ei niște suflete nevinovate și neprotejate. Dar cine își asumă responsabilitatea pentru ce se poate întâmpla? E o problemă gravă, care trebuie de rezolvat cât mai urgent - în favoarea oamenilor, dar și a patrupezilor.
Autor: Paraschiva Mămăligă
Articol publicat în revista NATURA, nr. 396
Susține Natura.md: Devino Patron!