O punte spirituală

Rubrica „Diaspora” va fi susţinută de către dl Dorin Dușciac, doctor în fizică, cercetător la Comisariatul pentru Energie Atomică și Energiile Alternative din Saclay (Franţa), fost vice-ministru al Mediului în Republica Moldova (2014 – 2015). Pentru început, i-am adresat câteva întrebări, care ne vor permite să „spargem gheaţa” și să înţelegem mai bine interesul actual al concetăţenilor nostri din Diasporă pentru subiectele prezentate în revista NATURA.

- Cum consideraţi, subiectele abordate de către revista noastră prezintă interes pentru cetăţenii moldoveni care au fost nevoiţi să plece peste hotare? În genere, care este hrana spirituală a moldovenilor din Diasporă, în ce măsură ei cunosc istoria și viaţa Basarabiei, în ce măsură ei au cunoștinţe și dorinţă să-și reprezinte baștina, să-și promoveze Patria mică în ţările adoptive?
- Atunci când sunt rugat să descriu în mod succint basarabenii stabiliţi în ultimele câteva decenii peste hotare, îmi place să spun că este vorba despre o comunitate de oameni care este de două ori tânără. În primul rând, fiindcă emigraţia masivă din Republica Moldova este un fenomen relativ recent: plecarea în număr foarte mare a basarabenilor a început la mijlocul și spre sfârșitul anilor 1990. În al doilea rând, având în vedere specificul emigraţiei economice, majoritatea persoanelor au plecat din Republica Moldova la o vârstă tânără, multe dintre aceste persoane aflându-se abia la începutul carierei profesionale sau chiar în proces de finalizare a studiilor. Având în vedere aceste două aspecte, concluzia este evidentă: basarabenii aflaţi astăzi în Diasporă au legături foarte puternice cu locurile din care au plecat. Ei trăiesc în fiecare zi dorul imens de ţara în care s-au născut și poartă cu ei aproape intacte limba română, tradiţiile noastre, obiceiurile.
Lucru din ce în ce mai puţin valabil, din păcate, pentru copiii basarabenilor, născuţi și crescuţi în ţările-gazdă. Însă prima generaţie de migranţi rămâne puternic atașată faţă de valorile noastre și de aceea interesată, bineînţeles, de subiectele abordate în revista NATURA. Aici aș mai remarca un aspect, pe care deseori îl ignorăm sau nu îl simţim la justa sa valoare atunci când suntem acasă, în Basarabia. Noi, românii, suntem un popor mândru. Ne place să arătăm celor din ţările în care ne stabilim care este cultura noastră, faptul că ne cunoaștem istoria, că ne vorbim limba și că ne respectăm tradiţiile. Cu alte cuvinte, ne place să ne lăudăm, în sensul bun al cuvântului, cu faptul că suntem români și că am venit în Occident cu un bagaj cultural bogat.

- Care ar fi, în viziunea Dvs, subiectele cele mai dorite de moldovenii din Diasporă?
- Un aspect care mi se pare foarte important, deși deseori este trecut cu vederea de către factorii de decizie, este dorinţa conaţionalilor noștri din Diasporă de a se implica în procesele de dezvoltare din ţara lor de origine. Lipsa de experienţă în acest sens este deseori o sursă de reticenţă din partea decidenţilor autohtoni, iar în timp se instalează un sentiment de pesimism care erodează considerabil avântul și entuziasmul iniţial al celor din Diasporă. Am văzut multe iniţiative frumoase, care puteau fi de succes, dar care s-au „stins” destul de repede din cauza lipsei unui dialog între cei de acasă și autorităţile din Republica Moldova. Iată de ce, ar fi nevoie de materiale care se referă la modalităţi concrete – adică să fie bine argumentate și structurate, să conţină informaţii de contact, estimări de buget ș.a. – prin care cei din afară pot sprijini Republica Moldova. Mai ales la nivelul unor iniţiative locale, care s-ar referi la subiecte legate de protecţia mediului și a sănătăţii publice. Exemple în acest sens pot fi foarte multe, iar experienţa vastă a Occidentului ne poate fi de un real folos în situaţia de catastrofă ecologică în care se află astăzi Republica Moldova. Diaspora noastră este dornică să-și asume rolul de „vehicol” pentru transferul de cunoștinţe, experienţă și bune practici din Occident, însă pentru ca acest lucru să se întâmple este nevoie de cât mai multă comunicare, de ambele părţi.

- Ar putea NATURA să fie o punte spirituală de legătură între R.Moldova și Diaspora noastră din Europa și America? Cum am putea construi această punte? Site-ul revistei NATURA, unul nou și foarte accesibil, poate deveni o platformă de dialog, un schimb de idei și planuri între basarabenii de pe toate meridianele?
- În mod evident, o revistă interesantă se poate transforma într-o punte spirituală. Iar utilizarea noilor tehnologii, și în primul rând a Internetului, este esenţială pentru conectarea oamenilor care locuiesc la distanţe mari. În lumea modernă geografia nu mai poate fi un impediment în calea comunicării între oameni, astăzi comunicarea online ne oferă posibilitatea să păstrăm legăturile strânse, chiar dacă locuim în ţări și uneori pe continente diferite. Dacă îmi pot permite, aș avea și o sugestie la acest capitol. În afară de un site Internet reînnoit – care, fără îndoială, este absolut necesar pentru o revistă a zilelor noastre – este foarte bine ca revista NATURA să fie prezentă și pe reţelele de socializare. O bună parte dintre basarabenii de peste hotare sunt prezenţi și chiar foarte activi pe aceste reţele de socializare, iar paginile bine administrate ale revistei pe aceste reţele ar putea să le ofere o alternativă interesantă în avalanșa de informaţii cu care suntem asaltaţi în fiecare zi.

- Ce ar putea face basarabenii, cei de acasă și cei de peste hotare, ca să scoată Republica Moldova din sărăcie, hoţie și abuzuri, să o aducă la normalitate? E posibil să salvăm populaţia otrăvită de demagogia dodonistă, propaganda rusească și jaful politicienilor locali, fără să ne reîntregim Neamul și Ţara, fără să fim parte din familia Uniunii Europene?
- Consider, că o bună parte din răspunsul la prima întrebare se conţine în cea de-a doua. În ultimii zece ani Republica Moldova a traversat perioade în care autorităţile au încercat cu adevărat să ne apropie de Uniunea Europeană. Din păcate, multe din aceste iniţiative au fost deturnate de către o clică de interlopi lipsiţi de orice moralitate și empatie, care au transformat speranţele cetăţenilor și dorinţa lor sinceră de a ne apropia de Occident într-o sursă de îmbogăţire și de satisfacere a intereselor de ordin personal. Este regretabil acest lucru, mai ales că multe din nelegiuirile care s-au produs au avut loc concomitent cu afișarea unor lozinci proeuropene. Îmi aduc aminte că un lucru similar se producea și acum trei decenii, când colapsul URSS a fost  companiat de o criză economică devastatoare, iar în scurt timp oamenii au început să asocieze – în mod absolut greșit! – noţiunea de democraţie cu cea de sărăcie, cuvântul „libertate” cu dezmăţul criminalităţii organizate. Propagandiștii revanșarzi au făcut imediat uz de această „oportunitate” și au pus semn de egalitate între  românismul unionist al basarabenilor și haosul degradant al unei societăţi dezorientate. Demagogia care ne este servită astăzi de la cel mai înalt nivel al statului nu este decât o continuare a aceleiași „opere” de dezbinare naţională. Eu  rămân însă optimist. Cetăţenii nu pot fi hrăniţi la nesfârșit cu propagandă și promisiuni. Tot mai mulţi basarabeni, care cu câţiva ani în urmă erau indiferenţi faţă de acest subiect, se conving de faptul, că Unirea e inevitabilă, dar și foarte necesară.

Pentru conformitate: Aurel DUMITRU

Susține Natura.md: Devino Patron!