Manta

Sat, reședință de comună în raionul Cahul. Este situat în partea de vest a Câmpiei Cahulului, pe un platou, cuprins între lunca Prutului și valea râului Baraghina. Datat cu anul 1502.

Coordonate geografice: 450 48’ 30” lat. N, 280 10’ long. E.

Altitudinea localității față de nivelul mării - 45 m.

Suprafața satului - 2,20 km².

Suprafaţa teritoriului comunal - 54,6 km² .

Gospodării individuale - 1053.

Populaţia - 4 053 de locuitori.

Distanţe: 12 km până la Cahul, 187 km până la Chișinău.

Cadrul geografic: Relief colinar și de câmpie, cu înălțimi de dealuri de până la 200 m. Vegetație, în fond, de câmpie, cu unele specii de plante acvatice. Faună specifică zonei de câmpie. Rețeaua hidrografică o constituie apele curgătoare, râulețele și pâraiele ce se varsă în râul Prut, precum și lacurile, iezărele și bălțile din lunca Prutului. Spre Manta, de la nord spre sud, duce unul dintre principalele trasee din sudul republicii Cantemir - Cahul - Giurgiulești. Șoseaua străbate teritoriile localităţilor Crihana Veche, Pașcani, Vadul lui Isac, Colibași, Brânza, Văleni, Slobozia Mare, Câșlița-Prut, Giurgiulești.

De pe dealurile satului se văd spre apus bălţile și lacurile din lunca Prutului: Bădelnicul, Dracile, Rătundul, Barcul, Răcariul, Lișteavul, Bătcăria, Tinosul. Tot aici se află numeroase gârle și gârliţe: Bălacea, Cârjoaia, Surda. Pretutindeni stuhării de nepătruns, grinduri înierbate, popânzacuri și ostroave. Deosebit de pitorești și atrăgătoare sunt aceste locuri, nu te obosesc să le cuprinzi cu privirea și să le admiri frumuseţea.

Mențiuni documentare. În spaţiul dintre Prut și Nistru, Mánta e o veche vatră de viaţă strămoșească, compunând un crâmpei din istoria acestui ţinut. Sat vechi, de câteva secole, cu bogate tradiţii și obiceiuri. A fost identificat de unii cercetători cu Măneștii din sec. al XV-lea și cu Gocimăneștii din sec. al XVI-lea. Mai sigură pare să fie informaţia documentară din 1502 referitoare la satul Seliștea lui Manea din ţinutul Tigheci, dăruit de Ștefan cel Mare Mănăstirii Putna, împreună cu alte moșii și sate, între care Boiștea și Fărcenii. Manea ar fi fost un proprietar al moșiei după care a fost denumit satul menționat în documente.

Manta e denumirea de mai târziu a localităţii. Apare notată pe harta lui Dimitrie Cantemir din 1716 și ulterior în mai multe surse documentare. Astfel, dintr-un act al cancelariei domnești din 1733 aflăm сă „sunt supuși la bir oamenii casași din satul Grecenii și din alte sate, anume Baurcii, și Paicul, și Zărneștii, și Frumoasa, și Crihana, și Manta, și Isacul, și Pelineii”. La 18 ianuarie 1742 este emisă o „carte de volnicie” adresată lui Manolache Costache vel spătar și lui Vasile Sturza vel stolnic, precum și lui Scărlătache Costache biv vel clucer „ca să stăpânească moșiile dumnealor sale Grecenii și Vadul Isacului, Manta și Cârhana (Crihana Veche de azi), după hotărârea ce s-a făcut”. Satul e fixat și pe harta lui Bawr din 1770 (1774).

Recensămintele din anii 1772-1773 și 1774 conțin următoarele date informative asupra localității: „Manta, sat în ţinutul Greceni, 58 de ogrăzi, 2 duhovnici, 1 mazil (Constantin al Preotesei), 2 slujitori ai serdarului Iamandi, moșia aparţinând proprietarului Gheorghe Costache, în vecinătate fiind atestate satele Vadul lui Isac, Colibași, Brânza, Văleni, Giurgiulești, Greceni, Frumoasa (anul 1772); Manta sat în același ţinut Greceni, cu 59 de case dintre care 57 ale ţăranilor birnici și 2 ale rufetașilor, 1 preot și 1 meseriaș”.

Printre săteni sunt menţionaţi: Ion Goldur vornic, Marin vătăman, Vicol rotar, Albul ciubotar, Enache păcurar, Gavril văcar, Marin Pascal, Gavril Pascal, Mihai Vasilache, Iacob Irimie, Tănase Corne, Ion Mihălache, Toader Buga, Ioniţă Tofan, Nichifor Sărăcilă, Constantin Broască, Sandu Butuc, Apostul Groza, Ion Gâscă, Sandu Ghimpu, Constandache Voine, Grigoraș Forţu, Gavrilă Chiriac, Bogdan Chiriman, Ostahi Luca ș.a. (anul 1774).

În timpurile de mai târziu satul a avut o populaţie sedentară și destul de numeroasă, cu un potenţial economic bine cotat. Câmpiile sudice ale Basarabiei, prin câmpurile lor mănoase și prin bogatele pășuni, în permanenţă au atras noi și noi valuri de locuitori, porniţi din Carpaţi și de dincolo de munții Carpaţi, precum și din sudul Moldovei de peste Prut, din Dobrogea și din sudul Munteniei. Mocanii transilvăneni, ţăranii moldoveni, munteni și dobrogeni, precum și pescarii nord-pontici și nord-dunăreni s-au așezat în preajma Prutului și au întemeiat aici numeroase așezări rurale, între care și Manta, Colibași, Giurgiulești, Brânza, Văleni, Crihana, Frumoasa. Pe multe dintre acestea le găsim menţionate în cele mai vechi hrisoave domnești (sec. XV-XVI), moșiile lor aflându-se în stăpânirea unor mănăstiri sau a unor vechi proprietari de pământuri. La 1502, și mai târziu, ocina și satul Manta se aflau printre donaţiile pe care Ștefan cel Mare le-a făсut Mănăstirii Putna.

Recensămintele, sursele etnografice și cartografice din sec. al XIX-lea conţin indicatori ce vizează dezvoltarea localităţii în plan economic și demografic: 1817. Manta, sat în ţin. Greceni, ocolul Prutului, 91 de gospodării ţărănești, moșia aparţinând spătarului Matei Râșcanu, cu 115 fălci de pământ, inclusiv 100 fălci de pădure, 300 fălci de fâneaţă, 60 fălci de vii și livezi, 20 fălci sub vatra satului, ţăranii stăpânind 370 fălci de pământ arabil și de fâneață, 200 fălci de pășune, 6 mori de vânt și 2 cu tracţiune de cai; pescuit făceau în balta Bălacea. 1820. Manta, sat de stânga Prutului, cu numeroase bălţi, lacuri și gârle, menţionat pe o hartă din acest an împreună cu așezările din vecinătate Câșliţa, Colibașii, Brânza, Bubuiogii și Sărăienii (ultimele două pe locul Sloboziei Mari de azi), Bujorul (un sat pe Valea Bujorului, dispărut astăzi), Grecenii, Crihana, Frumoasa, Roșu. 1878. Manta, sat în jud. Ismail, 119 case, 458 de locuitori, 4 897  desetine de pământ, 40 de cai, 500 de vite cornute mari, 5 500 de oi, 100 parcele de grădină, 3 mori. 1897. Manta, sat în același judeţ, 864 de locuitori (451 bărbaţi și 413 femei).

Primele informaţii din sec. al XX-lea le oferă „Dicţionarul geografic al Basarabiei” de Zamfir Arbore (București, 1904): Manta, comună rurală în jud. Ismail, situată la nord de gura văii Baraghina și la est de gârla Bălacea, cu 87 de case și o populaţie de 578 de locuitori; în jurul satului sunt numeroase vii și grădini cu pomi roditori. La reforma agrară din 1918-1924 au fost împroprietăriţi 176 de măntași cu 856 hectare de pământ. Satul a avut de trecut prin vremuri bune, de liniște și pace, dar și prin timpuri grele, pline de griji și nevoi. Nu l-a ocolit prăpădul și nenorocirile cele mai mari: cumplitul război mondial din 1941-1945, foametea și molimele rele din 1946-1947, persecuțiile și arestările oamenilor nevinovați, bănuiţi de activitate antisovietică și acuzaţi pe motive politice, deportările celor mai buni gospodari din sat. Au fost ridicați și trimiși forțat, sub arme, în ţinuturile îndepărtate ale Siberiei zeci de familii.

Date informative recente (2010-2020): 4 029 de locuitori, împreună cu satul Pașcani, 5 863 ha de terenuri agricole (1 234 ha pământ arabil, 586 ha vii, 48 ha livezi); asociaţii agricole,  întreprinderi agroindustriale, piscicole și comerciale; gimnaziul „Alexei Mateevici”, casă de cultură, bibliotecă publică, oficiu de telecomunicaţii, stadion.

Onomastica. Numele comun al locuitorilor: măntaș, măntașă; măntași, măntașe. Toponimul a fost explicat anterior în mod simplist: din apelativul mantá „haină lungă și largă, purtată peste îmbrăcămintea obișnuită”. Aici, chipurile, ar fi locuit un meseriaș care făcea mantale. În realitate, denumirea localităţii provine din antroponimul Mánta (Mántea, Mántu, cu accentul pe a în prima silabă), probabil numele de familie al proprietarului de moșie de pe vremuri și fondator al așezării.

Numele de persoană se întâlnește rar în zilele noastre, dar e frecvent atestat în  documentele vechi: Manta Câmpineanu, din Câmpina, clucer, rudă cu Cantacuzinii (1644), Manta, căpitan de lefegii (1711), Sandu Manta, morar (1774) ș.a. În dicționarele antroponimice Manta este comparat cu numele de persoană grecesc Mantas (Mantos), la fel ca și numele bulgăresc Manto, din care au rezultat derivatele din limba respectivă Mantov, Mantovski. De menţionat, un Manta postelnic este trecut în pomelnicul Mănăstirii Argeș, printre grecii ţarigrădeni, ceea ce ar confirma într-un fel originea primară grecească a numelui de persoană.

Bogată e microtoponimia localității. Rămâi încântat de semnificaţia denumirilor pe care le poartă și pe care sunt gata să ţi le tălmăcească oricine dintre cei băștinași: Barcul (barc ,,lac mic; baltă”), Lișteavul (lișteav ,,lac cu apă limpede”), Răcariul (răcar ,,lac bogat în raci”), Bătcăria (batcă ,,pelican”, bătcărie ,,lacul pelicanilor”), Tinosul (tinos ,,lac noroios”). Mult grăitoare, pline de înţelesuri sunt denumirile câmpurilor din hotarul satului: Chetrăriile, Coșeriul, Lunga, Podișul, Scurta, Strâmba, Zăpodia, Zăvoiul, Valea Târgului. Unele denumiri însă te lasă mult să meditezi asupra provenienţei lor: Baraghina, Bădelnicul, Goghia, Privalul, Ușeina.

Pelicani comuni (Pelecanus onocrotalus) pe Lacul Manta. Foto: Ion Grosu

Trezesc curiozitatea și unele cuvinte pe care le folosesc localnicii: arcaci ,,mică ramificaţie a unei
văi”, ,,vale închisă; hârtop”, boroscai ,,scai ghimpos cu flori mari de culoare violetă”, foltan ,,loc crescut cu stuf ”, japșă (japce) ,,lac cu stufării și păpuriș”, popânzac ,,insuliţă plutitoare formată din rădăcini de stuf și ierburi amestecate cu nămol”. Frecvente sunt și unele nume de familie ale
locuitorilor din sat, care așteaptă și ele să fie studiate și motivate istoric și lingvistic: Antohi, Arseni, Băncila, Bria, Caisin, Forțu, Furnică, Gâscă, Grigoriță, Grosu, Hâncu, Lemnaru, Livăroi, Lupu, Macovei, Marchevici, Mocanu, Neagu, Oancea, Olteanu, Pascal, Paun, Radu, Roman, Stuparu, Șeremet, Turculeț, Vicol, Vulpe, Zaporojanu, Zberea.

Monumente istorice. Situri arheologice. Vetre de sate din diferite epoci (a bronzului, fierului, romană). Movile funerare, urme ale invaziilor triburilor nomade. Vestigii străvechi: unelte de muncă rudimentare, ceramică, obiecte de uz cas- nic, monede. Monument de cult religios: Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1880). Personalități. Originari din Manta sunt: Alexandru Arseni (n. 1938), om politic și de stat, doctor habilitat în dreptul constituțional, profesor universitar; Ion Furnică (1931-1915), dansator, artist al poporului, solist al Ansamblului de dansuri populare „Joc”; Manole Neagu (n.1950), scriitor; Larisa Arseni (n. 1949), interpretă de cântece populare și romanțe; Ion Neagu (n.1953), parlamentar, votant al Declarației de  independență față de Rusia imperială.

Prof. Anatol EREMIA

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 353

Susține Natura.md: Devino Patron!