Să ne întoarcem la origini, la simplitatea și mărinimia înaintașilor noștri

Să ne întoarcem la origini, la simplitatea și mărinimia înaintașilor noștri

Prima dată când am cunoscut-o pe Emilia Enache mi-am dat seama că este o tânără cu un potențial intelectual de neimaginat. Născută într-o familie creștină, părinții i-au fost și mai sunt modele de bunătate, răbdare și cumsecădenie. De la profesoara ei de limba și literatura română Zinaida Condrea a luat din albastrul senin al ochilor înțelepciunea cărții și îndemnul fiecărei zile că frumusețea tiereții se sprijină pe cultura interioară.

În primul an de studii la Facultatea de Biologie „Babeș Bolyai” din Cluj, Emilia a înțeles că sănătatea minții stă deasupra celei fizice. Acestea sunt primele convingeri ale adolescenței ei pe care le-a luat din Sadova natală, raionul Călărași și pe care le va prolifera la școala vieții.

Știe să mulțumească oricând lui Dumnezeu, părinților, apoi profesorilor, pentru că, datorită acestei sfinte treimi, se poate considera „un adolescent ca un diamant strălucit” care o ajută să înflorească. Acasă a învățat multe virtuți, în primul rând, „dorința de a fi mai bună”. De la tata, „a deprins arta cuvântului”, iar de la mama „arta tăcerii” pe care le îmbină armonios în viață. I-a plăcut mereu să învețe, să studieze. Aplecarea spre carte, spre învățătură nu sunt doar simple exerciții de antrenare a memoriei sau preocupări caracteristice vârstei, dar ceea ce au reușit să observe mulți profesori – Emilia are har de Sus către învățătură. A avut și surse de informații (azi nu ar trebui să ne plângem de lipsa lor), și un mediu favorabil formării intelectuale, însă, precizează ea, „cultura și școala, rămân a fi cruciale”.

Liceul pentru ea a fost „perioada căutărilor, dar și a maturizării asumate”. La „Alecsandri” a întâlnit oameni frumoși, pedagogi cu o reală pregătire și percepție de viață, care au învățat-o să înțeleagă că „dragostea de țară este o datorie pe care trebuie să o onorăm zilnic, acolo am înțeles că pot să îmbin dorul pentru artă și știință, de aceea, atât olimpiadele de biologie, cât și recitalurile de poezie au rămas în sufletul meu”.

Ca mulți tineri, pentru care contează valoarea studiilor, dar mai ales calitatea cunoștințelor, Emilia a ales școala superioară din România, știe că trebuie să se depășească, că „mediul academic extraordinar pe care îl oferă aceasta” îi va oferi „posibilitățile de cercetare, dar, nu în ultimul rând, studenția aici înseamnă și prietenii pe care îi am încă din liceu”, spune tânăra cu mândrie. Acum este studentă în primul an de studii, membră a Ligii Studenților, alături mereu de „tinerii frumoși însetați de absolut și dornici de comuniune”. „Liga studenților din Cluj, menționează viitorul biolog, care vede lumea cu ochiul curat de ecologist, este familia mea extinsă, unde creștem împreună, ne susținem și, nu în ultimul rând, construim zi de zi prieteniile
noastre, pe care le-am programat pentru veșnicie”. 

Citește mult din plăcere, pentru că, spune ea, „lectura nu este doar o necesitate, dar face parte din firescul omului”. Crede că tinerii mai citesc și că lectura îi face frumoși „doar că au nevoie de exemple, care să le dea curaj să muncească pentru a-și lucra binele și frumosul din ei, pentru că, de cele mai multe ori, răul pare a fi mai tentant și mai ușor de asimilat, însă, în cele din urmă, aduce multă suferință”. Mai vede cu sufletul încă nepătat de zgura societății „frumusețea Moldovei pe care o descria Alecsandri” în pastelurile lui. Salvarea frumuseții mediului în care trăim are o singură soluție, conchide Emilia Enache, căreia îi pasă de ecologia mediului și a sufletului: „Trebuie să ne întoarcem la origini, la simplitatea și mărinimia caracteristică înaintașilor noștri, iar
astăzi ar trebui să fim preocupați și mai mult de cine va salva frumosul, pentru că acesta este în pericol din cauza pervertirii omului. Să-l împiedicăm să încline spre deșărtăciuni”.

 

Silvia STRĂTILĂ
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 346