La Stăuceni în jos, o școală s-a înălțat frumos

La Stăuceni în jos, o școală s-a înălțat frumos
Elevii și colectivul didactic al șoclii. Foto: Silvia Strătilă

Instituția publică Școala primară-grădiniță „Ilie Fulga” din com. Stăuceni, unde m-am plimbat ca
într-un edificiu al culturii, în semn de vizită și de cunoaștere, împreună cu doamna directoare și
ctitor al acestei școli, Margareta Simerețchii, mi-a amintit de un pelerinaj la o mănăstire, făcută
de un Meșter Manole. Mi-am imaginat, din relatările directoarei, că și această instituție școlară s-
a construit ca acel lăcaș cum spun miturile noastre. Cu zece ani în urmă, locul, unde este astăzi
școala primară din Stăuceni, era împărăginit de buruieni. Intenția și bucuria construirii ei aparține
primarului de atunci al localității, Valentin Sîtnic, care a demonstrat insistență și efort spre a face
un locaș de educație și cultură. Astfel, la 28 august 2010, de ziua Sfintei Marii, își deschide larg
ușile o școală nouă.

De un deceniu, copiii din Stăuceni, unii chiar din alte localități, vin la școala și la grădinița lor, construite după toate standardele moderne și europene, dotate cu tot ce le trebuie – utilaj modern: bănci noi și comode în săli de clasă spațioase și luminoase, calculatoare și televizoare, săli de sport, de festivități, bibliotecă etc. S-ar părea că vreo școală din Finlanda sau o altă țară spre care tânjim și admirăm sistemul ei de învățământ, bine pus la punct, ar fi o copie a școlii primare din Stăuceni. Poate ca această comparație mai sinceră să nu reușească să acopere concurența (nu vreau să cred și invidia) unor manageri, pentru că învățământul finlandez respinge concurența.

Această școală poartă numele distinsului biolog Ilie Fulga, eminent pomicultor, savant, autor de
lucrări didactice, exemplu de omenie, de bun simț, un mare patriot al Basarabiei. Picii au un
model, începând cu cel local și extins până la valorile noastre românești. Și asta se datorează
cadrelor didactice - învățători și educatori cu o bună pregătire, cu talent și cu chemare, despre
care directoarea Margareta Simerețchii vorbește cu respect și le apreciază munca, pentru că și ea este o profesoară, care nu se desparte de literatură, în ciuda faptului că manageriatul îi ocupă tot timpul, iar școala este o altă casă a ei.

Aici cresc și se educă peste 500 de copii - șapte grupe preșcolare și treisprezece clase primare.
Școala e ca un zumzet de albine. Copiii sunt dirijați de dascălii lor în diverse activități și cercuri
didactice: „Micul plastician”, „Cercul de dans sportiv”, „Lecturiada”, „English club”, „Ansamblul folcloric Pajurița”, „Arta hârtiei”, „Jurnalistul”, „Fotbal”, „Tenis ”, „Șah”, „Gimnastică” etc. De la această vârstă participă la olimpiade școlare și se întorc cu diplome, fac expoziții pe teme diferite și-și etalează talentele. Parteneriatele cu alte școli, cu bibliotecile, cu biserica, cu mass-media, cu agenți economici, cu centre de sănătate sau de creație ajută ca școala să se dezvolte prin anumite proiecte educaționale. În anul 2018, când colegii parteneri din Polonia le-au vizitat școala, au fost atât de sinceri în a-i încuraja că și educația din R. Moldova are un nivel înalt și prosper, încât au exclamat: „Credeam că doar la noi este Europa!”.

Botoșaniul lui Eminescu este un alt oraș înfrățit cu IP Școala primară-grădiniță „I. Fulga”. Prin
desfășurarea a cinci proiecte educaționale transfrontaliere în parteneriat cu ISJ Botoșani, precum
școli și grădinițe din județ, s-a consolidat schimbul de experiență, s-au preluat reciproc bunele
practici.Vizitele între colegii și copiii de peste Prut și cei de la Școala primară-grădiniță se realizează anual, începând cu anul 2016. Această experiență devine una de bun augur, fapt
confirmat și de directorul general adjunct al ISJ Botoșani, Paula Gavriliță, că „adevărata artă a
educației este să învățăm unii de la alții”. La fel ca directoarea și distinsa profesoară Margareta
Simerețchii la cei 35 de ani ai ei, când, acum zece ani, deschidea o școală-model, crede că arta
educației este „să înveți continuu și, prin vocația împletită cu muncă, sacrificiu și dragoste, dar
multă dragoste față de copii, să poți implanta lumina, pacea și înțelepciunea în sufletul fiecărui
copil. Școala cea mai bună este aceea în care copiii se simt bine. Or, pentru crearea stării de bine în mediul școlar, consider că rolul primordial îl deține atitudinea și munca în echipă, capabile să mențină și să dezvolte cele mai alese valori”.

Mulți și fericiți zeci de ani înainte, în arta educației școlare și preșcolare!

 

Silvia STRĂTILĂ

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 342