Statul va ceda apele subterane?

În ultima jumătate de an un gen de tăcere se lăsase peste un controversat subiect public – irigarea din subteran. Dezaprobată de ecologiști și râvnită de agricultori, chestiunea irigării cu ape subterane, are deja cinci ani de când este sub o puternică presiune a clanurilor tenebre. Subiectul nu a fost abordat deschis după reformarea Guvernului și comasarea Ministerelor Mediului și Agriculturii. Dar, se pare, am fost martorii „tăcerii de dinaintea furtunii”.

Dar, se pare, am fost martorii „tăcerii de dinaintea furtunii”. Or, recent, grupurile de interese au relansat presiunile, la nivel înalt, pentru a obţine irigarea terenurilor agricole cu apa din subteran – rezerva strategică de apă potabilă a R. Moldova.

Audieri publice şi promisiuni
Dovada o găsim pe pagina web a Parlamentului – la 28 martie 2018 subiectul accesului producătorilor agricoli la apa pentru irigare din surse de suprafaţă și subterane a fost discutat în cadrul Comisiei agricultură și industrie alimentară. Din informaţia oficială aflăm că la audieri au participat reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, Agenţiei „Apele Moldovei”, Agenţiei pentru Geologie și Resurse Minerale. Aceștia sunt actorii responsabili de implementarea prevederilor Legii apelor, care stipulează că în zonele în care nu există surse necesare de apă de suprafaţă, dar există rezerve suficiente de ape subterane cu proprietăţi potabile, Guvernul poate permite folosinţa acestora și în alte scopuri decât cel al alimentării cu apă potabilă și cu apă menajeră.

Chiar dacă nu este un secret că Moldova are tot mai puţină apă potabilă și fiecare picătură trebuie utilizată în scopuri de alimentare, vedem că interesele  economice înguste stau mai presus de cele ecologice sau de siguranţa zilei de mâine.

Mai aflăm, de asemenea, că la audiere, responsabilii din cadrul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului au dat asigurări că până la finele sesiunii de primăvara a Parlamentului vor fi elaborate și aprobate modificări ale legislaţiei în vigoare și va fi elaborat Regulamentul cu privire la folosinţa apelor subterane pentru irigare. Din păcate, la eveniment nu au fost invitate organizaţiile neguvernamentale de mediu active la acest subiect.

Mai mulţi experţi sunt împotrivă
Vestea audierii publice și a promisiunilor de soluţionare a problemei a provocat un real interes din partea mai multor experţi în ecologie și agricultură, care au comentat situaţia în mediul on-line. Valeriu Munteanu, ex-ministru al Mediului, a menţionat că monitorizează îndeaproape subiectul irigării cu ape subterane. „Consider că este un subiect foarte simplu și, totodată, foarte complicat și periculos. Pe durata mandatului meu de ministru al Mediului am luptat cu cei care doreau să obţină acces la apele subterane pentru a le secătui. Știu foarte exact că acum există o presiune foarte mare pentru a „desăvârși” această operă, ori „lupul a devenit stăpânul stânei” și vrea să-și satisfacă poftele... Nu vom ceda”, a declarat Valeriu Munteanu.

Gheorghe Jigău, doctor în biologie, conferenţiar universitar, crede că discuţiile asupra subiectului irigării cu apa din subteran vor continua fără a se ajunge la un numitor comun. Însă, pentru a le evita, trebuie doar de a calcula care sunt suprareţelele care ar putea fi irigate - atât cu ape de suprafaţă, cât și cu ape subterane. Gheorghe Jigău este convins că aceste terenuri nu vor depăși 5-7% din total. „Acum îi întreb pe cei care atât de mult insistă asupra problemei discutate - aceste 5-7% vor soluţiona problemele cu care se confruntă agricultura republicii? Ce va câștiga republica? Vă asigur – nimic. În schimb, într-o perioadă scurtă de timp, vom distruge aceste terenuri agricole”, menţionează cunoscutul expert în agricultură. Gheorghe Jigău spune că eforturile factorilor de decizie ar trebui să fie orientate pe promovarea unor soluţii tehnologice de adaptare a agroecosistemelor la condiţiile nou formate, dar și la cele prognozate. „Să lăsăm în arhivă ceea ce s-a făcut în anii ’60-70 ai secolului trecut – asolamente, sisteme de fertilizare, sisteme de ameliorare a solurilor salinizate și supraumezite, măsuri antierozionale, fâșii de protecţie etc. Unica șansa sunt tehnologiile adaptiv-landsafto-ameliorative. Acestea urmează a fi implementate doar în baza unei bune cunoașteri a condiţiilor de sol și a bonităţii culturilor în condiţiile concrete de landșaft, cu cheltuieli energetice și materiale minime. Respectiv, culturile care necesită irigare trebuie să fie cultivate acolo unde condiţiile de landșaft sunt capabile să le
asigure cantităţile necesare de apă”, afirmă Gheorghe Jigău.

Un alt expert în domeniul agriculturii, Igor Bujor, spune că este demonstrat știinţific că, pe termen lung, folosirea apelor subterane au efect negativ. Sunt, cel puţin, două motive: unu - coborârea nivelului apelor freatice în zona de pompare, astfel limitând accesul la apă a culturilor care cresc pe această suprafaţă; și doi - secarea izvoarelor râuleţelor, care, la rândul lor, alimentează râurile mai mari. Astfel, în final, se va ajunge la o catastrofă ecologică.  „Apa joacă un rol foarte important pentru eficientizarea agriculturii, dar se pare că ar trebui de căutat alte soluţii, probabil printr-o strategie naţională de Management a apelor”, spune Igor Bujor. 

Oamenii simpli, jurnaliștii, sunt, de aceeași părere. Ion Lazăr crede că sunt alte medode de a evita irigarea - de a sădi păduri, a proteja solul prin tehnologii anti-evaporare și a limita evaporarea apei din sol. „Nu găuriţi pământul! Nu fiţi aventurieri!”, exclamă Ion Lazăr. 

Jurnalistul Andrei Bargan este la fel de nedumerit. „Să nu încurcăm businessul cu viaţa. Ce să facă cei care vor trăi după noi, dacă le vom consuma apa potabilă din rezervele subterane. Grijulii părinţi suntem! După noi chiar și potopul?”, întreabă jurnalistul.

Jurnalista Cristina Lupan Vlah spune că situaţia putea fi prevăzută de când Ministerul Mediului a fost comasat cu cel al Agriculturii. „Nu e destul că avem tot mai puţine zone împădurite, care, în
mod natural, menţin umiditatea, dar vor să ne secătuiască și izvoarele subterane... Efectele ne vor costa scump. Este vorba despre viaţa și sănătatea copiilor noștri. Este revoltător! Eu as ieși la protest”, conchide Cristina. 

Apa de suprafaţă – o altă ecuaţie nerezolvată
De la începutul anului 2018, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, consultă un proiect de hotărâre ce are drept scop eliminarea impedimentelor pentru producătorii agricoli la irigarea terenurilor agricole. Documentul se referă, în special, la apele de suprafaţă și рrорunе еliminаrеа unоr impedimente la оbţinеrеа autorizaţiei de mediu реntru folosinţa specială а apei lа irigаrеа culturilor agricole. Potrivit datelor Ministerului, autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei este o condiţie obligatorie pentru producătorii agricoli de a beneficia de subvenţii din Fondul Naţional de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural, la sub-măsura „stimularea producătorilor agricoli pentru compensarea cheltuielilor la irigare”.

Proiectul prevede excluderea obligaţiunii solicitantului de a prezenta Regulamentul de exploatare a lacurilor de acumulare/iazurilor, considerându-se ca fiind inoportun și costisitor de elaborate. Iuliana Cantaragiu, expert în cadrul Centrului Naţional de Mediu, este de altă părere. „Existenţa un asemenea document este absolut necesară, fiindcă reglementează volumul de apă care poate fi captat și debitul salubru care trebuie evacuat pentru a menţine ecosistemele acvatice ale râului și pentru a respecta dreptul la apă și altor utilizatori ai acestui bun. Acest lucru este deosebit de important în perioadele secetoase, când volumul resurselor de apă sunt în scădere drastică”, menţionează Iuliana Cantaragiu.

Folosindu-se de ocazia unor discuţii privind utilizarea apei la irigare, grupurile de agricultorii continuă presiunile privind utilizarea resurselor subterane. De exemplu, prin avizul transmis autorităţii consultative, Asociaţia „Moldova Fruct” cere să fie operate astfel de modificări legislative, încât odată cu solicitarea autorizaţiei de mediu pentru utilizarea specială a apei, persoana interesată să fie în drept să ceară și autorizaţie pentru utilizarea apelor subterane pentru irigarea culturilor agricole.

Urmărind cum decurg lucrurile și cum sunt promovate interesele economice de moment, mă întreb și vă întreb, dragi cititori: apa noastră cea de toate zilele va rămâne, oare, un drept universal și pentru urmașii acestei palme de pământ?

Lilia CURCHI
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 314

Susține Natura.md: Devino Patron!