„Noi trebuie să ținem, cum este și firesc, de Biserica neamului nostru...”

- Preasfințite Părinte Veniamin, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române v-a ales ca episcop al Basarabiei de Sud, unde păstoriți în prezent, adică îndrumați creștinii conform cu legile Bisericii. Ce reprezintă această episcopie și unde aveți reședința ei?

- Precum este cunoscut, după declararea Independenței și destrămarea Uniunii Sovietice, în urma solicitării clericilor și a credincioșilor din R. Moldova, în decembrie 1992 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat act de reactivarea Mitropoliei Basarabiei și a primit pe Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Petru ca membru al său. Ulterior, în anul 2002, după recunoașterea de către autoritățile de la Chișinău a Mitropoliei Basarabiei, au fost reactivate și eparhiile ei sufragane, Episcopia Basarabiei de Sud fiind înregistrată în anul 2006 ca succesoare canonică și istorică a fostei Episcopii a Cetății Albe-Ismail, având până în anul 2018 sediul la Cania, raionul Cantemir.

În anul Centenar - 2018, la solicitarea Adunărilor eparhiale, locțiitorul canonic, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Petru al Basarabiei și Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Basarabiei au solicitat Sfântului Sinod să aleagă pe episcopii eparhioți ai acestor eparhii vacante de mai bine de un deceniu. Prin urmare, analizând propunerea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Basarabiei și ascultând argumentele Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Petru al Basarabiei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ales, canonic și statutar, la 24 mai 2018, pe Episcopul de Bălți, respectiv - pe cel al Basarabiei de Sud, dintre candidații propuși de către Sinodul Mitropolitan.

Astfel, Sfântul Sinod m-a ales pentru Episcopia Basarabiei de Sud, fiind hirotonit episcop la 26 mai 2018, în Catedrala Patriarhală din București. La 29 mai 2018 am sosit în Eparhie, începând lucrarea misionară și organizând viața bisericească din parohiile și mănăstirile aflate în cadrul Episcopiei Basarabiei de Sud. Din rațiuni pastorale, în luna decembrie 2018, am schimbat sediul de la Cania, la Cahul, unde funcționează Centrul eparhial.

Construcția Mănăstirii de la Cania, raionul Cantemir. Sursă: pagina de facebook Episcopia Basarabiei de Sud

- Tatăl Dumneavoastră a fost preot în cadrul Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove. Mai aveți patru frați care au urmat studii teologice. Cine și cum a deschis porțile credinței și slujirii lui Dumnezeu în familia Goreanu din Puhoi?

- Pot spune că sunt un om binecuvântat. M-am născut în satul Puhoi, situat la 30 km de Chișinău, într-o familie de credincioși practicanți, oameni simpli, dar cu o mare credință în Dumnezeu. În copilăria mea era cel mai viu și frumos sat, eram înconjurați de pădure, livezi, vii, oameni harnici și gospodari. Erau foarte mulți copii - peste 1000 de elevi pe când eram elev în școala medie din Puhoi (1982-1990), se învăța și după amiază. Vara, de la vârsta de 10 ani, am lucrat în brigăzile școlărești sau îmi ajutam părinții la diferite munci agricole, mergeam la cosit, creșteam animale, vizitam diferite obiective turistice, citeam cărți etc.

Când m-am născut, în 1975, situația religioasă din RSS Moldovenească era critică, deoarece existau foarte puține biserici deschise. Noi mergeam la biserică în satul vecin, Țipala (la 6 km pe drumul direct, peste deal), raionul Ialoveni, dar de cele mai multe ori - la Chișinău. Biserica din satul Puhoi era închisă și se ruina... Parcă văd și acum clopotnița care stătea să pice și îmi sună în urechi glasul clopotului pe care îl auzeam când murea cineva sau când era un incendiu. Cu toate acestea, aproape în fiecare duminică mergeam la Chișinău – la Biserica Ciuflea, pe atunci catedrală episcopală. Eram foarte bucuros când la slujbe venea Episcopul Ioanafan al Chișinăului și ne împărțea cruciulițe.

Pot spune că am învățat credința în familie, de la părinți, dar și de la bunici. Bunicii îmi vorbeau despre Dumnezeu, mă învățau rugăciuni și mă luau cu ei la biserică. Bunicii îmi vorbeau și de istoria românilor, de perioada interbelică, trezindu-mi curiozitatea în legătură și trecutul nostru.

După transformările din anul 1990, am fost admis la Seminarul de la Mănăstirea Neamț. Tata a fost hirotonit preot în 1992, de către Mitropolitul Vladimir, pe când eram în anul trei de seminar. A mers ca preot la o parohie din raionul Anenii Noi, slujind cu multă dăruire și devotament.

Începând cu 1992, toate vacanțele le petreceam împreună cu tata la biserică, organizam activități
frumoase la marile sărbători și eram implicat în toate proiectele parohiei. Tata chema lumea la biserică, iar pe cei tineri îi îndemna să devină preoți, descoperindu-le frumusețea preoției și a slujirii. A îndrumat și format mulți tineri, având o bunătate și o răbdare de pateric. Petrecea ore întregi la rugăciune și adesea mânca abia spre seară, postind și rugându-se mult. El trăia cu adevărat credința și nu-i plăcea să fie superficial. El m-a încurajat să fac teologia și își dorea să fiu preot cu el la parohie.

Inspirați de credința părinților și dornici de a cunoaște mai multe, am absolvit teologia, mai întâi eu, apoi doi dintre frați și două surori. Frații sunt doctori în teologie și desfășoară activități frumoase, unul în R. Moldova, iar cel mai mic - la București.

- Preasfințite Părinte Veniamin, acum doi ani ați fost hirotonit ca arhiereu de către Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Mergând în Țară dintr-un sat basarabean, prin ce a trebuit să treceți sau ce V-a favorizat urcarea pe cea mai înaltă treaptă în ierarhia Bisericii  Ortodoxe Române?

- În anul 1990 m-am înscris la Seminarul Teologic Veniamin Costachi de la Mănăstirea Neamț, pe care l-am absolvit în anul 1995. Ajungând în România am cunoscut frumusețea Ortodoxiei românești, am fost impresionat de muzica bizantină, de vechile mănăstiri ștefaniene, de marii duhovnici (părintele Cleopa și Ioanichie de la Sihăstria, alți părinți duhovnici de la mănăstirile nemțene), de privegherile de la Mănăstirea Neamț sau chiar cele de la seminar, de profesorii de la seminar și de oamenii pe care i-am întâlnit, văzând credința, dragostea șideschiderea lor față de noi.

Am fost surprins în toamna anului 1990 să văd evlavia românilor pentru Sfânta Parascheva de la Iași, am fost fascinat de măreția Catedralei Mitropolitane din Iași, descoperind o altă lume. Până atunci auzisem multe lucruri greșite despre ortodoxia românească și valorile pe care aceasta le păstrează. Nu mai întâlnisem atâția pelerini veniți la hramul unei biserici, cum am întâlnit la Iași, în octombrie 1990, la Neamț și la Putna în 1991. Până atunci judecam simplist lucrurile necunoscute și trăiam cu impresia greșită despre spiritualitatea românească, stare indusă uneori de necunoscătorii din Republica Moldova, care încercau să ne manipuleze.

Începând din anul 1995, am făcut studiile la Facultatea de Teologie din București, aici i-am întâlnit pe părintele Sofian și pe părintele Adrian Făgețeanul de la Mănăstirea Antim, pe părintele Petre David, pe părintele Galeriu și alți profesori de la Facultatea de Teologie din generația de aur, mari personalități care mi-au marcat viața și au avut un rol important în formarea mea.

Împreună cu Patriarhul Daniel. Sursă: arhiva personală PS Veniamin

Admiram privegherile de la Mănăstirea Antim și lucrarea vrednicului de pomenire Patriarh  Teoctist, a celorlalți ierarhi de la București. Eram fascinat de dinamica vieții bisericești din București și doream să fiu util Bisericii, descopeream Biserica așa cum cu adevărat este, pentru că în Basarabia erau mulți preoți și credincioși care încă aveau de învățat. În acest sens,  amintesc că mulți clerici din perioada respectivă din Basarabia erau fără studii și fără experiența necesară misiunii lor, fapt care îi făcea să fie superstițioși și chiar să facă afirmații grave despre credință și istoria Bisericii. Așa a fost situația, erau multe lipsuri după perioada de comunism și persecuțiile prin care a trecut Biserica Ortodoxă din Basarabia.

După absolvirea cursurilor de masterat, în anul 2000 m-am întors la Chișinău și, între anii 2000-2003, am activat ca profesor la Academia de Teologie, predând teologia dogmatică, arta creștină și altele. Am cunoscut ierarhii și mulți clerici importanți din Mitropolia Chișinăului,  participând la diferite evenimente misionare, culturale și academice. Tot în această perioadă am fost fondator și redactor la Revista „Orthodoxia” a Episcopiei de Edineț și Briceni, fiind un apropiat al Episcopului Dorimendont Cecan.

Începând cu toamna anului 2003, fiind la doctorat la București, am hotărât să închei activitatea la Chișinău și să mă ocup de redactarea tezei de doctorat. În paralel, prin bunăvoința vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, am fost angajat la Sectorul Învățământ al Patriarhiei Române. Între anii 2003-2009 am ocupat mai multe posturi în Administrația Patriarhală. În anul 2006 mi-am susținut teza de doctorat și doream să activez în învățământ, fapt pentru care, din anul 2010, am
suplinit un post de lector la Facultatea de Teologie din București.

De mic admiram călugării și îmi doream să fiu și eu călugăr, fapt care s-a îndeplinit în anul 2007, când Preafericitul Părinte Daniel, văzând preocupările mele, mi-a aprobat depunerea voturilor monahale, ulterior hirotonia în treapta de ierodiacon (7 ianuarie 2008) și ieromonah (17 ianuarie 2008), încredințându-mi ascultarea de preot coordonator la Catedrala Mitropolitană Sfântul Spiridon Nou. Aici am început un amplu proiect de restaurare, restaurând biserica și două clădiri anexe. Am îmbinat practica cu teoria, învățând atât administrație, cât și teologie din relația cu oamenii și studenții de la Teologie.

Din mai 2009 am fost numit consilier administrativ al Arhiepiscopiei Bucureștilor, formându-mă în preajma Preafericitului Părinte Patriarh Daniel (coordonam cel mai important sector, răspundeam de personalul clerical și neclerical), iar din decembrie 2015 am activat pe postul de consilier patriarhal la Cancelaria Sfântului Sinod, având responsabilitatea relației cu Parlamentul României. Astfel, în miezul problemelor, am învățat multe lucruri, fiind încurajat și îndrumat pe parcursul a mai bine de 10 ani cu dragoste și înțelepciune de către primul ierarh al Bisericii Ortodoxe Române - Patriarhul României. 

Pentru a ocupa funcțiile pe care le-am deținut, n-a trebuit să fac ceva  deosebit, doar să-mi  îndeplinesc datoria de cleric și atribuțiile administrative. Am muncit foarte mult și m-am lăsat în voia lui Dumnezeu. Este adevărat că pare greu de înțeles cum un tânăr oarecare, dintr-un sat din Basarabia, a ajuns să fie consilierul Patriarhului Daniel. A fost lucrarea lui Dumnezeu și înțelepciunea Preafericitului de a-mi descoperi abilitățile și a-mi modela formarea profesională pentru a putea sluji cu demnitate Biserica. Eu cred că Dumnezeu mi-a călăuzit pașii prin viață și m-a ocrotit de toate, dându-mi posibilitatea să cunosc pe vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist și să fiu un apropiat colaborator al Patriarhului Daniel. Dumnezeu știe de ce facem anumite lucruri în viață și ne pregătește pentru lucrarea Lui. Noi trebuie doar să vedem chemarea și să ne facem împlinitori ai voinței Lui, să răspundem chemării Sale.

- Ca episcop al Basarabiei de Sud, în ce relații sunteți cu episcopii Mitropoliei Moldovei, în special – cu episcopul Anatolie de Cahul și Comrat? Există situații în care fețele bisericești ale Mitropoliei Basarabiei să se îmbrățișeze, creștinește, cu cele ale Mitropoliei Moldovei, care este
subordonată Patriarhiei Ruse?

- În general, avem o relație bună cu ierarhii și clericii din Mitropolia Chișinăului. Îi înțeleg. Ei slujesc interesele Bisericii Ruse, fapt care-i face să se manifeste ca atare. Încă de la venirea în Episcopie i-am invitat să conlucrăm pentru consolidarea Ortodoxiei din Republica Moldova, dar au refuzat, motivând că ei nu pot conlucra cu noi. Credeam la început că voi reuși să depășim starea tensionată existentă.

Din păcate, am constatat că deschiderea este doar din partea noastră. Mai grav este că aceștia încearcă să confiște identitatea românească și să promoveze, contrar adevărului istoric, teoria moldovenismului. Ori, în privința aceasta s-au pronunțat Academia de Științe, oamenii politici din Rusia și istoricii competenți, arătând că această teorie a fost creată artificial pentru a manipula masele în perioada sovietică.

Cu tristețe, am constatat că unii clerici au rămas în lumea lor, au aceeași atitudine sfidătoare față de tot ce este românesc și o atitudine slugarnică față de superiorii lor din Răsărit, păstrând gândirea sentimentalistă din epoca sovietică. E greu atunci când oamenii nu au cultura dialogului și nici nu se informează din surse veridice. Ei doar transmit mesajul pe care îl primesc de la superiori, fără a-l trece prin filtrul rațiunii.

Dar scopul nostru este să consolidăm Ortodoxia în Republica Moldova, o țară majoritar ortodoxă, dar cu foarte puțini credincioși practicanți. Dacă ne gândim la procentul celor declarați ortodocși și reflectăm la realitatea din teren, constatăm cu tristețe că misiunea lasă de dorit, iar noi avem mult de lucru pentru a-i ajuta pe creștinii ortodocși să știe cine sunt, care trebuie să fie atitudinea unui ortodox în viață și care sunt perspectivele.

Până nu vom rezolva problema identitară și nu vom depăși criza prin care trecem, se va menține situația actuală. Sper ca generația actuală să fie mai curajoasă, mai implicată în viața Bisericii, iar clericii să fie mai ancorați în realitățile vremurilor în care trăim și mai dornici de a fi în fruntea păstoriților, având conștiința că vor răspunde de sufletele care le-au fost încredințate.

Fotografie din arhiva personală PS Veniamin.

- Ați studiat la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț și tot aici, mai târziu, ați fost tuns în monahism de către episcopul-vicar patriarhal Ciprian Câmpineanul. Mănăstirea Neamț din munții Carpați are o creație a ei pe pământurile de pe malurile Nistrului, care i-au aparținut cândva – Mănăstirea Noul Neamț din satul Chițcani, teritoriu aflat acum în jurisdicția regimului separatist de la Tiraspol. Cunoașteți dacă mai există legături între frații din Carpați cu frații de la Nistru?

- Biserica Ortodoxă nu se împiedică de granițele terestre. Ortodoxia este universală, iar frații rămân frați. Când este vorba de Ortodoxie, nu avem probleme, deoarece acestea apar atunci când atingem interesele oamenilor sau ale instituțiilor.

Înainte de secolul XIX mai multe mănăstiri din dreapta Prutului aveau metocuri, schituri, iar uneori au înființat chiar mănăstiri în stânga Prutului. Mănăstirea Neamț avea mai multe moșii în zona Republicii Moldova de astăzi, iar călugării veniți să administreze bunurile Mănăstirii Neamț din Carpați au înființat o frumoasă mănăstire pe malul Nistrului, mănăstire care a avut un rol deosebit în păstrarea spiritualității ortodoxe din acest spațiu din ultimele două secole. 

După reactivarea ei în anii 1990, această mănăstire a avut un rol aparte în spiritualitatea basarabeană, aici formându-se mulți dintre monahii și clericii din Republica Moldova. Am vizitat în repetate rânduri această mănăstire, iar părinții de aici și-au arătat dragostea pentru ortodoxie, neam și țară. M-am întâlnit cu părinții de aici la Neamț, dar și la alte mănăstiri din România. Din câte știu eu, între cele două mănăstiri există o relație de conlucrare, iar părintele Arhimandrit Benedict Sauciuc, Starețul Mănăstirii Neamț, se bucură de vizitele părinților de la Noul Neamț, dar și de la alte mănăstiri din Republica Moldova, Ucraina, Grecia, Serbia și Rusia.

Mănăstirea Neamț este un adevărat tezaur al Ortodoxiei și un izvor de inspirație pentru toți pelerinii care vin să se roage și să-și plece genunchii la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Biserica Noul Neamț. Sursă: wwww.aerotourmd.com
 

- Preasfințite Părinte Veniamin, suntem în Postul Mare, se apropie Sărbătorile Pascale, dar toată  lumea și mai ales Europa, inclusiv Republica Moldova, continuă să fie atacată de un antihrist invizibil, numit Covid-19. În asemenea condiții, creștinii cum să se pregătească, dar, mai ales, cum să sărbătorească Învierea și Înălțarea fiului lui Dumnezeu – Iisus Hristos?

- În aceste momente de încercare pentru întreaga lume, trebuie să înmulțim rugăciunea și nevoința duhovnicească, să ne pregătim pentru Sărbătoarea Învierii cu nădejdea că vom depăși toate greutățile care au marcat un an din viața noastră. A fost un an în care am avut de învățat unii de la alții, devenind mai sensibili la nevoile celor din jur și mai conștienți de vremelnicia din lumea aceasta. Orice criză își are originile în criza spirituală generată de omul contemporan, care se așează în centrul universului ca stăpân, iar nu ca ființă creată de Dumnezeu.

Din păcate, lăcomia, egoismul și individualismul, alimentate de o rațiune neîncălzită de Duhul Sfânt, conduc la dispariția armoniei și a bucuriei din lume. De aceea, ar trebui să înmulțim postul și rugăciunea, faptele bune și să chemăm mila lui Dumnezeu asupra noastră. Să dea Domnul ca această perioadă de post să ne întoarcă pacea și bucuria în ființa noastră și să îndepărteze suferința și frica aduse în lume de pandemia Covid-19.

Sărbătoarea Învierii Domnului să ne găsească pe toți mai buni și mai aproape unii de alții, făcând faptele credinței și lucrând cu responsabilitate la mântuirea noastră și la promovarea binelui în societatea în care trăim.

- Cu Doamne ajută!

A intervievat Gheorghe BUDEANU

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 350

Susține Natura.md: Devino Patron!