Cu restanțierii la română ce facem?
natura.md
Aug 30, 2023 10:01
881
0
O știre de ultimă oră este că un medic, trecut de vârsta teribilității ca să se evidențieze spunând ce alții nu au curajul să spună - că la noi se vorbește limba română, i-a indignat pe mulți. Discipolul lui Hipocrate i-a reproșat unei persoane, stabilită aici de pe alte meleaguri de mulți ani, să vorbească în limba care se vorbește în Republica Moldova – în limba română. Într-o țară, în care a vorbi limba majorității este o normă, o obligație, un respect pentru băștinași, o lege, chiar și într-o scurtă călătorie, te prezinți, dacă buna educație te ajută, cu câteva vorbe bâlbâite în limba băștinașilor. Intri în casa străinului, iar ca un gest de reverență, te saluți în limba casei, iar prin această atitudine se înțelege că intelectul, de care dai dovadă, este o garanție că vei fi respectat.
Iată că un medic, cu o facultate bună, absolvită la Universitatea de Stat de Medicină și Farmaceutică „Nicolae Testemițanu”, instituție de unde au ieșit nu numai specialiști buni în domeniul medicinei, dar și patrioți (în toiul protestelor de altădată în PMAN, bonetele și halatele albe ale studenților de la medicină erau mereu în armonie cu tricolorul), concentrat fiind mai mult pe radiografia pe care o examina la lumina ferestrei, și-a salutat pacienta cu un „bună ziua” respectuos și tandru, în maniera cea mai delicată, firește, în limba română (vocea medicului, pe care am auzit-o la mai multe emisiuni de sănătate, răsună ca un bas și e plăcut radiofonică, parcă gata să aducă sănătate din raiul pământesc). Medicul (așa cum trebuie să fie orice intelectual cu acte în regulă având și facultatea de lingvistică bine însușită) ar fi fost mult mai bucuros să audă un răspuns în aceeași limbă (în limba română sunt foarte multe forme de salut).
Lecția de exprimare în limba română a doctorului dată tuturor cu pacienta restanțieră irecuperabil a devenit virală. TV-urile au catalogat știrea drept calomnioasă, acuzându-l pe medic de încălcarea legislației drepturilor minorităților. Este ca și cum, în aceste timpuri fragile la provocări, a-i turna apă la moara tocmai acelor care, ne-au spus cu obrăznicie să vorbim „na celoveceskom iazîke”, iar atunci când i se spunea rusului că străinii, inclusiv, basarabenii, când pleacă în Rusia, vorbesc în rusă, nemaiavând niciun răspuns, răspundeau, constipați de vreun argument – „ăto politiceskii vopros”. Nu-mi dau seama câtă politică să fie în această simplă și firească discuție – un străin atunci când pleacă într-o altă țară, vorbește în limba țării și punctum. Povestea aceasta că rușii nu însușesc româna, chiar dacă se stabilesc pe mult timp în R. Moldova, este veche. Eu credeam că e depășită, dar, probabil, la noi tot ce e de calitate îndoielnică, se repetă și provoacă vorbărie. Iar moldovenii din est, de la vlădică la opincă, se complac să fie protagoniștii filmului „Doi saci cu moldoveni” de Nicolae Esinencu, care, din păcate, nu se difuzează. Pe scurt (pentru cei ce nu l-au văzut), în film se arată cum un străin, venind într-un sat din Basarabia, după o scurtă călătorie pe ulițele satului, scuipă și spune: ptfiuu, aista-i sat?
Un copil, bătând mingea, îl surprinde pe străin și merge pe la porțile sătenilor, anunțându-i că „a venit un om străin la noi în sat și a scuipat, spunând – „d,apoi aista-i sat?”. Toți – de la mic la mare – țărani, intelectuali, în frunte cu primarul, se adună pe stadionul din sat, cu furci, cu țăpoaie și îl caută pe străin să-l dea la socoteală. Scena, parcă ruptă din nuvela „A. Lăpușneanul” de Negruzzi, când țăranii se adună la palatul domnesc, se repetă ca o filă de istorie de parcă nici n-a fost atinsă de vreun cititor. Moldovenii, ticsiți în doi saci ai istoriei, se întorc pe la casele lor cu tot cu furci și cu topoare, iar străinul triumfa cu poșeta, de data asta, mergând nestingherit pe niște hudiți.
Ce am învățat din istoria pe care o repetăm ca papagalii de mulți ani? Nimic! TV-urile, chipurile, lansează, vai mie, știri de care să se minuneze proștii, în loc să apreciem intelectualii cu poziție, cu caracter, cu demnitate, pe lângă faptul că e un medic fără de arginți, care ne dă gratis lecții de exprimare în limba română. Medicul Eusebiu Sencu a trezit din indiferență pe mulți intelectuali din R. Moldova, lehămetiți de (in)cultura, care e numai un subiect de discuție.
Depinde cum o cultivăm. Profesorii de limba română, jurnaliști sau alți intelectuali adevărați au reacționat frumos și cu respect față de eroul pe care, sigur, îl vor preda elevilor. Cei cu spiritul critic îi întreabă pe protagoniștii filmului lui N. Esinencu, întorși pe la curțile lor triumfători cu furcile și cu țăpoaiele tocite, câtă rezistență pun străinilor și câtă voință sau dragoste își asumă ei să vorbească o limbă frumoasă, corectă, românească, în condițiile de azi când chiar sunt toate șansele să te exprimi literar. Vorba lui Grigore Vieru „câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o învețe și rusul” ar ajunge acolo unde trebuie, dacă am fi doctorii propriei noastre limbi.
Autor: Silvia STRĂTILĂ,
Articol publicat în revista NATURA, nr. 378
Susține Natura.md: Devino Patron!
