Siberia din oase
natura.md
Mai 16, 2025 03:20
162
0
Mai ieri, haita șorvordodonistă a declanșat un mare tămbălău public, ca la balamuc, pentru a intimida Ministerul Educației și a-l forța să stopeze difuzarea în școli a filmului documentar artistic „Siberia din oase”. Cine sunt cei cuprinși de spaime mortale și de ce? Doar filmul, oricât ar țipa neisprăviții și cozile de topor, nu face altceva decât să aducă în școli adevărul și filele rupte sau tăinuite din istoria dramatică a Basarabiei.
Chiar să creadă ghiftuiții șorvordodoniști, mancurții și bestiile fără suflet că ei sunt stăpânii Moldovei și vor reuși să ducă până la capăt opera criminală a Rusiei de a șterge pentru totdeauna memoria colectivă și suferințele suportate de milioane de conaționali? Iluzii deșarte și sforțări ridicole din partea trădătorilor și leprelor, care se trântesc în mijlocul drumului pentru a opri mersul istoriei. Ticăloșii plătiți fac gălăgie, se agită în haită și tremură, când simt că societatea iese de sub hipnoza miturilor sovietice și a minciunilor rusești, îndreptându-se spre lumină și adevăr. Ei văd un pericol de moarte în filmul „Siberia din oase”, fiindcă acea copilă inocentă cu nume de Cosânzeană, lăsată fără de părinți, scoasă din casa părintească, băgată în vagoanele pentru vite și dusă în neagra străinătate, întruchipează Basarabia martiră, Basarabia răstignită după 28 iunie 1940 de către ocupanții fioroși și sălbatici.
Construit pe o lacrimă, filmul nu pune miza pe cuvinte, ci pe imagini-simbol, care reînvie timpul, dă suflare și trăire bunicilor și părinților noștri – dă viață unei generații cristice, expulzată din propria casă și aruncată în mlaștinile Siberiei și pustiurile Kazahstanului. Derularea episoadelor cutremurătoare, răscolește și mișcă o lume crezut dispărută; impulsionează și reînvie epopeea nenorocirii basarabene, acoperită de uitare, de amintiri și tăceri îndelungate; aduce peste râurile de lacrimi și gheață siberiană, speranța și voința oamenilor, care L-au păstrat în inimă, cu sfințenie, pe Hristos, rugându-L necontenit să le dea putere și zile să se reîntoarcă Acasă, la vatra și pământul lor. Fără să-și fi propus, filmul se transformă miraculos în cel mai înțeles și atractiv manual de istorie, care îi scoate pe elevi din plictiseala și ceața evenimentelor dispărute, făcându-i să trăiască la maximum drama înaintașilor supuși unor încercări nefaste și să se simtă responsabili de ștafeta transmisă generațiilor viitoare.
În afară de mancurții plătiți de Șor să urle în public, pe cine supără proiectarea peliculei „Siberia din oase” în școli, cinematografe și televiziuni? Nu cumva pe urmașii călăilor, „eliberatorilor”, cozilor de topor și colaboraționiștilor cu regimul comunist, care s-a dedat la crime odioase împotriva băștinașilor? Nu cumva se simt lezate progeniturile din familiile nomenclaturiștilor, care făceau greve ca moldovenii să nu aibă dreptul să vorbească în limba română și să scrie cu alfabet latin? Nu cumva strâmbă din nas continuatorii putorilor și paraziților din sate și orașe, care au alergat să îngenuncheze în fața ocupanților?
Vă prefaceți îngrijorați peste măsură că odraslele voastre ar putea fi afectate emoțional de scenele cu mamele gravide, cu bătrânii și copiii împinși cu arma în vagoanele pentru vite? De câte ori ați vorbit în familie despre nenorocirile poporului, care vă hrănește și nu vă obijduiește? Or, vă deranjează rău că otrava îndulcită, dată de Moscova, nu-și mai face efectul asupra oamenilor amăgiți decenii în șir?
Vă cunosc prea bine și știu că ați sărit ca de pe jar nu din grija părintească pentru copii. Când odraslele voastre fug de la școală, se duc la baruri, consumă droguri, fac bordeluri în subsolul blocurilor, strică lecțiile și insultă învățătorii, nu prea dați semne de neliniște. Vă faceți a nu vedea mizeria morală și viciile din propria familie, le ascundeți și dați vina pe alții. Vă apucă groaza, când vedeți că șandramaua grandomaniei imperiale, numită trufaș „russkii mir”, se prăbușește și vă poate strivi planurile de a trăi veșnic din minciună și propagandă?!
Cu mare întârziere, dar e foarte bine că adevărul intră în instituțiile de învățământ în limbajul cel mai clar și apropiat de elevi – în limbajul imaginilor documentar-artistice. Lumina își face loc în sufletele înțepenite și le face să tresară. Iarba fragedă începe să răsară pe ruinele uitate. O mână de mamă, întinsă din alte timpuri, mângâie strănepoții și le șterge lacrima prelinsă pe obraji. Bucuria întâlnirii peste vremi unește neamul și familiile. Ca de atâtea ori în istoria ei nedreaptă, Basarabia românească renaște prin fiii care o iubesc și îi sunt recunoscători.
Mulțumirile noastre Leontinei Vatamanu, lui Virgil Mărgineanu și întregii echipe!
Autor: Alecu RENIȚĂ
Articol publicat în revista NATURA, nr. 399
Susține Natura.md: Devino Patron!
