Grădina Botanică Națională, în prag de sărbătoare

Un selfie la bujor 

Florile albe de bujor de la poarta Grădinii Botanice din Chișinău ademenesc fiecare vizitator. N-ai cum să treci nepăsător pe lângă această tufă de bujor, cu multe mlădițe firave, pornite dintr-o rădăcină puternică, cu câte o floare albă în vârf. Am observat că aproape fiecare trecător se oprește o clipă în fața florilor, unii se apleacă peste ele cu un gest olfactiv, alții, mulți chiar, fac poze atingând fin bujorii rotunzi cu degetele sau apropiindu-se de ei așa încât în fotografie parcă trebuie să încapă toate florile. Fac și eu un selfie lângă tufa de bujor de la intrare, gândindu-mă ce bine ar fi dacă pozele ar ieși parfumate.      

Primăvara lui 2025 a pus stăpânire pe toate aleile din Grădina Botanică a capitalei. Poate că dorința ca frumusețea și tinerețea naturii să nu lipsească din niciun anotimp este în gândul tuturor. Revista NATURA e solidară cu aceste gânduri și dorințe și într-o zi frumoasă de primăvară a străbătut cărările îngustate de torentul natural al copacilor, florilor, arborilor, arbuștilor, întinse pe mai bine de 100 ha ce alcătuiesc un adevărat muzeu sub cerul albastru.     

   O istorie (ne)cunoscută a Grădinii Botanice din Chișinău      

Orice istorie și informație poate fi găsită cu un click pe Wikipedia sau, cu mai multă răbdare, răsfoind cărți de specialitate ori enciclopedii, sau poate întrebându-i pe specialiști. O vizită pe acest „picior de plai” ca o „gură de rai”, de unde pornește Chișinăul când își deschide porțile, este indicat să o faci, dar  să te însoțeacă specialiștii. La Grădina Botanică din capitală mai poți întâlni împătimiți de profesie, pentru că adoră plantele și le lungesc viața chiar și celor neperene. Specialiști, pe care îi poți găsi aici de la înființare și ai vrea să-i cunoști, să te însoțească într-o plimbare peripatetică, își dedică și a doua vârstă profesiei, de care cu greu se despart, cu atât mai mult că nu au cui preda ștafeta.         

Despre istoria Grădinii Botanice insistăm să aflăm din sursă vie, de la directorul Ion Roșca, care este cu noi pe tot itinerarul fără să ne plângem că 104 ha să le parcurgi pe jos este obositor, când aerul curat și întreaga natură verde par a fi preparate homeopatice. Dl. director începe relatarea despre istoria grădinii, tabloul natural, deschis în față, fiind cel mai bun argument: „Grădina Botanică, pe terenul actual, este din anul 1970. Aici era un teren liber, fără nicio vegetație. Cândva teritoriul aparținea colegiului de viticultură și vinificație. Aici creșteau vii. Aceasta am putut afla de la cei care fie au cunoscut locul, fie din unele surse documentare. 

 De fapt, a fost înființată la 1 septembrie 1950 ca structură de cercetare a Academiei de Științe din R. Moldova în domeniul botanicii. Astăzi poartă numele academicianului Alexandru Ciubotaru, deoarece dumnealui a identificat acest teren ca sediu sau ca loc pentru cercetări botanice. 

 Inițial, grădina a fost pe terenul Parcului Dendrariu. Acest teren, situat parcă într-o văgăună, unde apele subterane sunt la suprafață, nu permitea dezvoltarea creării unui genofond de plante cât mai bogat, deoarece împiedicau condițiile pedoclimatice. Așa s-a hotărât să se caute un nou teren și s-a găsit unul potrivit la Porțile Orașului. 

 Până în anul 1970 aici erau câmpuri. Tot ce se vede acum - oaza asta verde, toată frumusețea, toată structura, organizarea, planificarea inginerească, arhitecturală, științifică, de patrimoniu s-au construit timp de 55 de ani. Meritul, cu desăvârșire, este al lui Alexandru Ciubotaru. El, împreună cu o echipă de specialiști, a transformat acest loc într-un paradis al naturii”.       

55 de ani și memoria unor plăcute amintiri    

Anul acesta, la Grădina Botanică natura va îmbrăca veșminte de sărbătoare. Jubileul va aduna admiratori, iubitori, dar și ocrotitori ai naturii, conștienți că natura ne va răspunde la fel. Va fi sărbătoarea ce va să vină și o lecție pentru toți că Moldova este o zonă verde și geografic are o așezare binecuvântată din mai multe unghiuri de vedere. Tot sărbătoarea va readuce în memorie meritele savantului și academicianului Alexandru Ciubotaru și echipei sale, pe care a reușit să o fortifice, nu să o dezbine cum fac mulți șefi, și cinstea că au avut posibilitatea să creeze acest monument închinat naturii. Echipa de tineri, de la înființare și timp de câteva decenii, a fost constituită din tineri entuziaști, veniți cu studii temeinice de la anumite facultăți de specialitate și cu dragoste de profesia aleasă. Bogăția florală, pe această întindere, rezistentă în 55 de ani, se datorează muncii în echipă tocmai celor care au avut dorința să cerceteze, să învețe, să se școlească continuu ca să transforme grădina într-un institut de cercetare.       

Dl. director, unul din discipolii acad. Ciubotaru, apreciază meritele mentorului său și că mai are posibilitate să lucreze alături de puținii oameni, care cândva au făcut parte din pleiada de botaniști cercetători, dar, mai ales, au fost și mai sunt dăruiți muncii. 

În prezent, Grădina Botanică se subordonează Universității de Stat și rez(ex)istă prin câțiva angajați entuziasmați să păstreze patrimoniul natural a căror viață și-au închinat-o. Școala de azi a acad. Ciubotaru se opune factorilor salarizării prin specialiștii cu experiență. Puțini tineri (spre deloc) vin să preia ștafeta și nici nu mai sunt din cei interesați de cercetare. 

În ciuda faptului că generațiile tinere nu mai solicită școala de botaniști creată de Alexandru Ciubotaru, anul acesta, la împlinirea mai mult de jumătate de veac, se va găsi poate cel mai frumos loc pe teritoriul Grădinii Botanice pentru instaurarea unui basorelief al fondatorului. Alexandru Ciubotaru a trecut la cele veșnice în 2017, iar din 2019, printr-o hotărâre a Consiliului Științific al instituției numele savantului este intrinsec cu Grădina Națională, denumire aprobată de Ministerul Educației, deoarece valoarea ei naturală este unică în Republica Moldova.    

Catedre de botanică, adevărate catedrale 

La Grădina Botanică, de mai mulți ani activează catedrele de botanică. Adică se mai poate vorbi despre școală, care refuză de la sine să fie închisă. Grădina cu suprafața ei de 104 ha, corespunde parametrilor occidentali din zilele noastre, menționează directorul, spre deosebire de grădinile botanice europene mici, care sunt tematice, ca formă de administrare. De exemplu, în unele țări o universitate de medicină ar avea ca anexă o grădină botanică cu plante medicinale. La noi, ea este concepută mai mare, unde să înglobeze mai mult. Pe acest teritoriu enorm, genofondul constituie circa 8000 de taxonii. Aici se poate vedea o diversitate foarte mare de plante, semințe, plante lemnoase sau floricole, adică diversitatea biologică este un argumentat la vederea oricui. Directorul Ion Roșca, specialist în domeniul plantelor, monitorizează, în virtutea funcției, activitatea celor șapte laboratoare de cercetare și le enumeră ca la carte: „Laboratorul dendrologiei, care înglobează toată multitudinea de arbori, arbuști, autohtoni, dar și decorativ, deci, avem în R. Moldova cercetare în dendroștiința despre arbori și arbuști. Laboratorul mare de plante ornamentale, deci, în Grădina națională sunt plante ornamentale floricole. În mare parte avem o colecție foarte mare de bujori, plante perene floricole, multianuale. Suntem mândri că avem soiuri  ameliorate de către cercetătorii noștri. Avem soiuri autohtone de bujori, de iris, de hemerocallis, de crini. Un alt laborator este de plante tropicale și subtropicale, unde în condiții de teren închis, în condiții de seră, avem una din cele mai mari colecții de cactus, care este mândria Grădinii Botanice. Aceasta este o colecție mare pentru R. Moldova, dar și regională, noi ținând legătura cu celelalte grădini botanice din zonă: cu cele din România și Ucraina. Cu cea mai mare colecție de cactus ne putem mândri, dacă și alții știu să aprecieze. Laboratorul de plante, adică avem de resurse vegetale, care înglobează toată multitudinea de plante medicinale, aromatice, condimentare, furajere și energetice. Acesta e un laborator important ca domeniu de administrare a resurselor vegetale. Laboratorul de embriologie și biotehnologie, ceea ce înseamnă multiplicarea in vitro ca metodă nouă, modernă și actuală. Și alte două laboratoare, care efectuează cercetări fundamentale - laboratorul de silvicultură și geobotanică. Ultimul este laboratorul de floră spontană și herbar”.    

Cu mijloace puține, fără scâncete, fără susținere, o mână de angajați ai Grădinii Botanice Naționale întrețin cele peste o sută de hectare de vegetație, iar natura îi răsplătește cu frumusețea și autenticitatea ei pentru grija acordată. Tinerii vin să se delecteze, să admire frumusețea și diversitatea naturală, alte motive nu-i atrag. Poate se găsește un pasionat dintr-o mie. Probabilitatea, că tânăra generație nu mai este îndreptată spre cercetare, este clară.      

Nu e ușor să menții un patrimoniu natural de 100 ha        

Statul R. Moldova întârzie să investească ca imaginea Grădinii Botanice să revigoreze după standardele moderne. O echipă modestă totuși se ambiționează să păstreze acest patrimoniu natural de vegetație și să-i păstreze autenticitatea. Constatăm că recalcitranță în profesie dacă există, frumosul poate fi salvat de la pieire. 

Directorul menține grădina intactă așa cum știe și poate. Nu este ușor, spune managerul, să întreții un patrimoniu de 100 ha, enorm de mare pentru capacitatea umană. „Din discuțiile pe care le-am avut cu cei care au contribuit la fondarea grădinii botanice, spuneau că e necesar să fie un om per hectar la întreținere. Avem 100 de hectare, ne-ar trebui 100 de oameni harnici la întreținerea spațiilor verzi. Iar noi, la momentul actual, avem doar 15-20. Fluctuația e mare, unii pleacă, alții vin”, reiterează dl. Roșca.  

Directorul caută soluții, parteneriate de durată cu anumite instituții pentru a găsi resurse umane. A atras prin intermediul Ministerului Justiției și persoane care își ispășesc pedeapsa prin muncă în folosul societății. Străduința este din toate părțile pentru a suplini capacitatea. Oferă spațiu pentru momente festive, acestea fiind și argumente pentru atragerea vizitatorilor. Există parteneriate cu unele școli, ai căror elevi vin și fac voluntariat pentru anumite lucrări agrotehnice. 

Astăzi Grădina Botanică Națională din R. Moldova face parte din marea familie a grădinilor botanice din Europa, este membră a grădinilor botanice din România. Împreună coordonează activitățile, planurile de dezvoltare, fac schimb de material săditor. În 2017, colegii din România au venit în ajutor, când a avut loc cataclisma cu mari cantități de zăpadă, în luna aprilie, distrugând multe specii de arbori. Atunci s-a pierdut mult din genofond, din arbori, arbuști, deoarece au fost prinși mulți arbori, sub greutatea zăpezii. Echipa s-a mobilizat și a adus grădina la condiții normale.

Am dori ca vizitatorii să vadă Elveția de la Porțile Orașului Chișinău 

Sectorul de plante agățătoare, numite liane, a fost construit cu sprijinul Agenției de Dezvoltare a Austriei. Prin intermediul grantului oferit au fost cumpărate bănci, urne, restabilite pergolele, a fost cumpărat material săditor. Vizitatorii, de cum se desprimăvărează, vin aici și admiră imaginara Elveție moldovenească. Chiar și străinii sunt impresionați de frumusețea peisagistică, de curățenia și măreția arhitecturală de plante. Proiectele ce urmează a fi implementate vor merge la modernizarea infrastructurii, în sistemul de irigare, care trebuie pus în funcțiune, deoarece verele secetoase sunt necruțătoare cu frumusețea de aici. Grădina Botanică mai are și componenta de cercetare, așa că puținii cercetători rămași pun mari speranțe în munca lor.   

Au sădit și îngrijit flori, iar răsplata a fost tinerețe fără bătrânețe    

La Grădina Botanică din Chișinău, dacă vii în scop de cercetare și nu stai de vorbă măcar o clipă cu trei doamne – Valentina Țîmbali, Olga Ionescu și Feodora Vdovicencu – poți considera că istoria instituției nu e de-ajuns s-o cunoști numai din cărți. Aceste trei doamne îngrijesc cu cea mai mare dedicație grădina, de la fondare. Toate plantele, florile sădite, plantația și tot ce e frumos aici, datorează recunoștință și răsplată în menținerea tinereții acestor doamne cărora li s-a alăturat Natalia Toderaș și Nina Iațco. Doamnele și-au legat destinele de flori, au în grija lor 7 sere, 1700 de specii de cactuși, o bogată colecție, care nu are concurență cu alte țări. Timpul oscilatoriu între bine și rău, le-a dat putere acestor doamne, spune Valentina Țîmbali, să păstreze 3200 de specii tropicale și subtropicale. În sufletul lor trăiește și până astăzi dorința ca la Grădina Botanică să fie o diversitate de plante, pe care le consideră ca pe propriii copii, iar bucuria muncii este plenară.    

Ion Roșca activează în cadrul Grădinii Botanice din anul 2001. A venit aici după absolvirea Universității Transilvania, Brașov, Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere. Și-a dorit dintotdeauna să lucreze în domeniul silvic, să implementeze cele studiate la facultate. A definitivat studiile tocmai în perioada de trecere de la practicile vechi, sovietice la cele românești. 

Directorul I. Roșca vine dintr-o zonă frumoasă, pitorească. S-a născut în satul Tudora, raionul Ștefan Vodă. A absolvit Liceul Silvic, la Câmpulung  Moldovenesc, județul Suceava. 

Întorcându-se în R. Moldova, în dorința că la Grădina Botanică va găsi un loc de muncă, l-a întâlnit pe acad. A. Ciubotaru, care i-a fost conducătorul tezei de doctor și l-a promovat în funcția de director. Este unul dintre ultimii discipoli ai savantului. Sub îndrumarea mentorului său, munca de cercetare i-a solicitat multe articole științifice, investigații și determinare în muncă. I-a încurajat atitudinea și i-a lăsat sarcina să păstreze în continuare Grădina Botanică. De la acad. Ciubotaru și de la cercetătorul Alexei Pălăncean a preluat dragostea față de tot ce înseamnă arbore sau arbust, dar și datoria că oamenii devin frumoși la chip și la suflet dacă știu să facă mai bogat genofondul spațiilor verzi.    

Autor: Silvia Strătilă  

Articol publicat în revista NATURA, nr. 399  

Susține Natura.md: Devino Patron!