Drumeţie în Ţinutul Pietrei
natura.md
Iul 1, 2020 03:05
2977
0
În sudul României, în partea nordică a Munteniei, aproape de granița județelor Prahova și Buzău, veți descoperi un Ținut al Pietrei. Este o zonă cu numeroase bijuterii istorice și peisaje, cu un deosebit relief stâncos.
Ținutul Pietrei se află la o distanță de 95 de kilometri de București, între Vârf și Fântânele, două localități care fac parte din comuna Năeni din județul Buzău. În centrul satului Vârf vedem primul indicator care ne anunța că până la Chilia lui Ambrozie sunt 2,5 kilometri. Am mers prin sat, apoi pe drumuri de ţară, am admirat peisaje superbe. La picioarele noastre au apărut pâlcuri de mentă sălbatică, salvie, stejărel, alior, coada-calului și bălușcă, numită și steaua de grădină a Bethleemului. După ce am traversat o zonă plină cu arbuști de merișor, am ajuns în fața unei stânci impresionante, aflată pe Dealul Piatra Șoimului. Înainte de a ne apropia de uriașa stâncă, am dat peste o cruce albă care avea următorul mesaj: „În amintirea pustnicului Ambrozie”. Această stâncă mi-a adus aminte de Mănăstirea Basarabov din Bulgaria și de Mănăstirea rupestră de la Orheiul Vechi din Moldova. Stânca în care este săpată Chilia lui Ambrozie este situată în apropiere de Dealul Istrița (750 metri altitudine). Am înaintat cu dificultate pe poteca îngustă până am ajuns la baza stâncii. Am urcat pe o scară de fier unul după altul până am ajuns în micuța chilie a lui Ambrozie, având două încăperi și o mică terasă cu vederi spectaculoase. În cele două începeri erau multe icoane, câteva candele, cruciulițe, cărți de rugăciuni și un tablou cu momentul răstignirii lui Isus. Pereții chiliei erau scrijeliți, cu tot felul de însemnări lăsate de vizitatori.
Am ieșit din chilie și ne-am așezat pe treptele de piatră, admirând superba panoramă. În imensa poiană din fața stâncii am făcut picnicul. Toată lumea s-a așezat pe pătură și am savurat un prânz tradițional, cu slană, brânză, ceapă, ouă poșate și pâine de casă. Ulterior, am făcut cale-ntoarsă, tot pe același traseu, spre satul Vârf. Ne-am întâlnit cu câțiva căluți care pășteau în voie, apoi ne-am oprit cu toții la prima casă. La poartă a ieșit un bătrân, cu un toiag într-o mână și cu un ceaun în cealaltă mână. Ne-a anunţat că azi noapte vaca i-a fătat un vițel. Cu spatele gârbovit și cu mersul greoi, moșul ne-a adunat grămăjoară în mijlocul străzii și a început să ne povestească despre pustnicul Ambrozie, dar și despre greutățile vieții de la țară: „Toată lumea se ducea, toți copiii se duceau la Ambrozie și stăteau de vorbă. El venea și în sat să vorbească cu lumea. Venea și la poarta mea, stăteam de vorbă. Vă doresc sănătate și doamne ajută. Să ajungeți bătrâni ca mine, măi băieți. Dacă erați mai aproa pe și stăteați o săptămână, am șase sape”. Am izbucnit cu toții în râs și ne-am continuat plimbarea prin sat cu zâmbetul pe buze.
După ce ne-am tras sufletul, am continuat drumeția spre dealul cel mai înalt din sat, numit Dealul Colarea (600 metri altitudine), acolo unde se afla Biserica dintr-o piatră. Purtând hramul Duminica Floriilor, Biserica dintr-o piatră a fost construită în întregime din calcar cochilifer extras din cariera din apropiere, inclusiv catapeteasma este sculptată în piatră, strana e făcută din piatră și gardul ce înconjoară lăcașul. Lângă biserică se afla capela și câteva puncte de belvedere spre Bărăgan și spre crestele munților.
La doi pași de Biserica dintr-o piatră se află Necropola Tracică Năeni, câteva morminte sculptate în piatră în urmă cu 2600 de ani (500-600 î.e.n.), fiind înhumați tracii care locuiau în zonă. În urma cercetărilor din anul 1980, arheologii Muzeului Național de Istorie și Muzeului Județean Buzău au descoperit în morminte câteva obiecte: vase din lut, sabie achinaches persană și oseminte.
În vasele de lut s-au găsit melci, acesta fiind un obicei al tracilor din zonă folosit la înhumare. Numărul melcilor indică rangul în societate a celui decedat. În mormântul de mici dimensiuni a fost descoperit un vas cu cenușă rezultată în urma incinerării unui trac. Plăcile din piatră aflate pe aceste morminte tracice au fost duse la Muzeul Județean de Istorie Buzău, precum și celelalte obiecte.
După aproximativ un kilometru de mers pe jos de la Biserica dintr-o piatră, am ajuns la Tabăra de sculptură Năeni, situată pe Dealul Tigorea. Sculpturile din această tabără au fost realizate începând cu anul 1986 de copii din Slobozia, Buzău și Chișinău sub îndrumarea profesorului sculptor Manole Gabriel. În anul 1997 lucrările au fost întrerupte și sunt continuate abia în 2009 de elevii de la Liceul de Artă din Buzău. Fiecare sculptură spune o poveste, reprezintă un simbol sau înfățișează o pagină de istorie: lupul dacic, capul lui Burebista, stema Moldovei, ciobănașul cu fluierul, o clopotniță și multe altele.
Lângă Tabăra de Sculptură Năeni se află Satul Dacic, iar locuitorii acestuia trăiesc ca pe vremea lui Burebista.
Mircea MITROFAN
Articol publicat în numărul 340
Susține Natura.md: Devino Patron!
