Personalități împinse la marginea istoriei
natura.md
Oct 25, 2024 10:14
252
0
Destine basarabene
Puțini oameni au mai rămas, care l-au cunoscut sau au auzit de ilustrul pedagog, inginerul agronom Pimen Cupcea, absolvent al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Bărdița ideologică sovietică nu a iertat oamenii cu altă gândire, de aceea a fost considerat „reprezentant al regimului burghezo-moşieresc”. Pe lângă faptul că a lăsat urmași, devenite personalități marcante ale culturii, precum actorul și regizorul Valeriu Cupcea și Argentina Cupcea-Josu, posesoare a titlului de Maestru al Literaturii din Republica Moldova, Pimen Cupcea, între anii 1920-1940, a lăsat urme adânci în educarea și formarea specialiștilor pentru agricultură și viticultură, mai apoi, după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, și în lucrul de cercetare științifică, devenind eminent oenolog de la sfârșitul anilor ’50, ai secolului XX.
Pimen Cupcea, personalitate legendă de o cultură deosebită, s-a născut în satul Lalova, jud. Orhei. Din coroana arborelui genealogic al neamului Cupcea, aflăm, că neamul Cupcea își are începutul încă din pragul sec. XVIII. Primul strămoș înregistrat în documentele de arhivă este Miron Cupcea (1759). Pimen Cupcea se naște peste câteva generații, la 1896 din părinții Ion și Cristina, familie ce a dat naștere la 5 copii.
Într-un articol, profesorul universitar Dumitru Batâr scria că, rămas din fragedă vârstă fără tată, este adus de către bunul său dascăl Ion Ciobanu la Seminarul Pedagogic din Ekaterinodar (Ucraina), unde însușește arta pedagogiei, învață să cânte la vioară. Mai târziu, se înscrie la Facultatea de Agronomie a Universității „Al. I. Cuza”, pe care o absolvă cu calificativul „foarte bine”.
După terminarea facultății, în 1920, proaspătul inginer agronom este numit profesor institutor, iar din 1922 devine al doilea director al Școlii de Agricultură de la Cupcui, Leova, după George Constantinescu, transferat la o școală similară din Mărculești (jud. Ialomița, România). Aici și-a întemeiat o familie, căsătorindu-se cu Larisa Agura, fiica preotului Gheorghe Agura din satul vecin, Filipeni, prietena lui din anii de studenție la Iași, care lucra tot aici, predând biologia.
Despre rezultatele activității și succesele școlii aflăm chiar dintr-un raport al directorului către Ministerul Agriculturii de la București, în care se menționa despre starea bazei tehnico-materiale și educative în instituția pe care o conducea. Se menționa că Școala Agricolă poseda un potențial științific și material excelent în scopul „formării plugarilor luminați la sate și de a pregăti personalul pentru conducerea de exploatații mici”.
Remarcabil e faptul că pe lângă pregătirea cadrelor profesionale pentru agricultură, școala mai făcea un lucru enorm și în afara programului școlar. Un program de activitate extrașcolară pentru anul 1932, prezentat președintelui Camerei de agricultură a jud. Cahul, includea peste 30 de seminare practice și teoretice planificate pentru a fi petrecute de către corpul profesoral al școlii în satele Cupcui, Filipeni, Sărata-Nouă, Romanești, Tomai, Mingir. Tematica seminarelor era destul de pestriţă, cuprinzând problemele ce țin de agricultură, horticultură, zootehnie, apicultură și chiar creșterea viermilor de mătase. Școala se mai obliga să mențină un contact strâns cu sătenii și să înființeze trei câmpuri de selecție a porumbului pentru care se pregătiseră deja câmpurile. De asemenea, școala se obliga să aprovizioneze contra plată locuitorii cu „grâu de primăvară treierat, porumb oranj (curat), orz în șase rânduri (curat) și alte semințe bine alese, să împrumute sătenilor pluguri, boroane și mașini de semănat în limita posibilităților, cu o chirie minimă posibilă”. Acestea sunt doar unele mărturii și evenimente de valoare ce reflectau activitatea acestei mari personalități.
În 1934, este transferat cu serviciul împreună cu familia la Școala de Viticultură din Chișinău, unde, de asemenea, lucrează cu mare ardoare și responsabilitate.
În 1939, când începe cel de-Al Doilea Război Mondial, Pimen Cupcea este înrolat în cadrul Armatei Române și luptă pe frontul germano-sovietic. Dar la front asupra numeroșilor soldați și ofițeri români se abate marea nenorocire și cade în prizonieratul sovietic, fiind trimis după aceasta la muncă în minele carbonifere din Donbas.
După terminarea războiului, în fosta RSSM începe lucrul de renovare a economiei RSSM. Noile autorități sovietice, având mare necesitate de specialiști, sunt nevoite să închidă ochii la trecutul inginerului agronom Pimen Cupcea și acesta este angajat în serviciu mai întâi ca director adjunct la Școala de Viticultură, apoi la Vinăria Purcari în calitate de șef al Laboratorului central „Moldglavvino”. I se încredințează misiunea de a restabili renumitele vinuri „Roșu de Purcari” și „Negru de Purcari”, întrucât războiul își jucase rolul distructiv și taina componentelor acestor vinuri se pierduseră și se distruseseră plantațiile de vii. Totul trebuia luat de la început. Această grea misiune îi reveni vinificatorului Pimen Cupcea, devenind cel mai bun degustător de vinuri. Regretatul Gheorghe Cozub, fost președinte al Uniunii Exportatorilor de Vinuri din R. Moldova, scria într-un volum memorialistic: „… ca specialist, era extrem de bun la aprecierea calității vinurilor. Era un degustător de excepție... Nimeni nu putea să-l mintă, când era vorba de vinuri”.
Se stinge din viață la 14 martie 1964.
P.S. Acum, doi ani, fiind într-o călătorie la Vinăria Purcari, am întrebat ghidul turistic, de altfel o tânără simpatică, bună cunoscătoare a tot ce-i legat de producere, realizare, mențiuni, dacă știe ceva despre Pimen Cupcea. Regretabil, dar nu a putut răspunde nimic, inclusiv despre restabilirea rețetelor renumitelor vinuri de Purcari. Și acum îmi pun întrebarea: Dacă nu le-ar fi restabilit Pimen Cupcea, cu ce s-ar fi mândrit azi Vinăria Purcari?
Autor: Victor CIOBANU,
biolog, specialist în protecția plantelor
Articol publicat în revista NATURA, nr. 390
Susține Natura.md: Devino Patron!
