Invitație în Templul Dăruirii

Invitație în Templul Dăruirii

O atmosferă de liniște, bucurie și dragoste multă de viaţă ne-a cuprins pe toţi acei care am avut norocul să participăm la recenta vernisare a expoziţiei de pictură și grafică personală a artistului plastic Leonid Popescu, eveniment frumos care a avut loc în Casa Limbii Române „Nichita Stănescu” din Chișinău, cu participarea unui număr restrâns de personalităţi ale culturii: academicienii Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, poeta Nina Josu, scriitorii și publiciștii Vasile
Căpăţână, Gheorghe Budeanu, Tudor Ţopa, Ion Cernei, Andrei Viziru, artiștii plastici Ghenadie Jalba, Ion Cotovschi, criticul de artă Eleonora Sâdnik și muzicianul Ilie Văluţă.

Cele 40 de picturi, create în diferite perioade ale vieţii (în Basarabia de Sud, Bucovina și Maramureș), acum expuse de jur-împrejurul sălii unde am venit și la „botezul” cărţilor sale recent editate – romanul „Drumuri printre ziduri” și volumul de dramaturgie „Ecuaţia nuanţei absolute”, au creat acea atmosferă interioară de a ne simţi invitaţi într-o lume aparte – văzută, trăită și împărtășită tuturor de pictorul de șevalet și mural, prozatorul Leonid Popescu.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.
„Toamnă la Nistru”. 2016. Tablou pe pânză.

 

Desigur că o atare sărbătoare, rarisimă în aceste zile de cumpănă pentru sănătatea fiecăruia dintre noi, pândită de pandemie, a constituit, vorba organizatorului Leonid Popescu, „o lecţie de suflet”. Și iată că Dumnezeu ne-a ferit de toate, savurând din darurile acestui creator, înveșnicite în tablouri și în Cuvântul scris.

Lesne de înţeles că fiecare dintre cei prezenţi nu s-au putut reţine să nu exprime un cuvânt de apreciere în adresa lui Leonid Popescu și a creaţiei dumisale. Deopotrivă, cu mult drag a vorbit poetul Nicolae Dabija, spunând, pe lângă multe alte adevăruri privind eul celui care ne-a invitat la „Cina cea de taină”, că „Leonid este talentat, are un suflet foarte generos și  multă cumsecădenie”. Altminteri cum? Cum ar fi putut fi acela care pictează sfinţi, zugrăvește biserici? „A făcut-o în tot spaţiul românesc... A zugrăvit și Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului” din Chișinău, cea care în vremurile sovietice fusese transformată în sală de expoziţii”, a menţionat dl acad. Mihai Cimpoi.

Este posibil ca imaginea să conţină: în aer liber şi apă
Una dintre operele pictorului Leonid Popescu

Tot pictorul mural Leonid Popescu este acela care a zugrăvit biserica „Sf. Ecaterina” din or. Lipcani, construcţia căreia a demarat (odată cu faimosul conac din preajmă) la începutul secolului al XIX-lea, în timpul vieţii contesei Ecaterina Rosetti-Roznovan (1785–1870). Și, Dumnezeule! sovieticii l-au transformat în club… Fiind din satul de alături, Șirăuţi, același raion Briceni, am ajuns cu părinţii împreună la acest Sfânt lăcaș (până a fi pângărit de antihriști) și am apucat să văd odoarele ce impresionau o lume, am văzut pictura de altă dată, ce mi se perindă și azi în faţa ochilor…

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.
„Mănăstirea Curchi”. 2012. Tablou pe pânză

 

Mare mi-a fost bucuria când am văzut această operă arhitecturală reînviată de cel care este și  rămâne a fi Anatol Popescu…

Tot la acea vreme, enoriașii din s. Pererita, veniţi la sfinţirea bisericii renovate din Lipcani, și văzând frumuseţea ei, l-au rugat ca el, pictorul Anatol Popescu să zugrăvească și biserica „Sf. Dumitru”, care luminează baștina iubitului poet Grigore Vieru, situată cale de vreo șapte km de la Lipcani, în jos pe Prut. Și? Iconarul Popescu s-a prins să facă această lucrare, după cum se știe, fără nicio altă remunerare, decât să rămână ca un răspuns la prietenia sa cu marele Poet al Neamului, creștinat în acest Templu al lui Hristos. Deci, cunoscându-l pe Anatol Popescu, spuneţi: cine dintre noi ar putea să nu răspundă la invitaţia de a fi alături de el, în Templul Dăruirii, chiar și dacă e timp de pandemie?

El nu ia, el dăruie… din sufletul lui, din Darul lui Dumnezeu.

Ionel CĂPIȚĂ
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 345