Bucuria de a fi împreună
natura.md
Ian 27, 2022 01:36
2247
0
Orice om, care pune suflet în ceea ce face, vrea ca munca lui să aducă lumină și bucurie sie și celor din jur, comunității întregi, iar osteneala lui să nu fie desconsiderată. De aceea, creatorii sau producătorii de bunuri publice, mai ales de bunuri spirituale, educative, culturale sau mediatice, simt permanent necesitatea să verifice, să cunoască reacția oamenilor și a societății la ceea ce ei
gândesc, făuresc și oferă.
Învățătorul vrea să fie convins că lecția predată este înțeleasă de elevi și îi ajută să meargă mai departe, să crească, să promoveze clasa. Compozitorul compune melodia și are în față mulțimile extaziate, care îi transformă cântecul în șlagăr național sau european. Actorul „arde” pe scenă și așteaptă ca spectatorii să trăiască împreună cu el rolul
jucat.
Ei, dar ce se întâmplă cu oamenii scrisului de la „NATURA” la începutul anului, în primele zile ale lunii ianuarie? Ei la cine se gândesc și ce așteaptă? Credeți că am reuși să ascundem neliniștile, pronosticurile, emoțiile jurnaliștilor și colaboratorilor noștri în taină redacțională? Nu cred, și ar fi imposibil. De ce?
Vorbeam mai sus de legăturile învățătorului, compozitorului, actorului cu auditoriul lor, dar ce ține mâna de oameni de la NATURA să nu cedeze în fața nepăsării sau atitudinii disprețuitoare a autorităților față de presa tipărită independentă, să nu capituleze în fața costurilor editoriale extrem de exagerate, a greutăților și presiunilor economice împovărătoare? Doar, la urma urmelor, nicio redacție nu-și propune să înlocuiască obligațiile statului, fiindcă informarea corectă și educația sunt prevederi constituționale, pe care orice putere, indiferent de partid, are datoria să le asigure. Însă, ar fi fost o naivitate să așteptăm de la guvernanții de ieri și de alaltăieri dorință și contribuție la dezvoltarea presei libere și a sistemului modern de instruire și educație. Oricât s-ar vorbi despre independența instituțiilor, adevărul e că mass-media, îndeosebi televiziunile, au ajuns anexe ale partidelor și clanurilor mafiotice, iar școala a fost sărăcită, înregimentată și supusă unor experimente degradante, care a văduvit și îndepărtat generații întregi de carte și educație, de cultura generală. Să fim sinceri cu noi: câți dintre absolvenții liceelor ar mai dori să îmbrățișeze profesia nobilă de învățător, să se reîntoarcă în școala natală și să-i apropie pe alți copii de miracolul cărții și al orizonturilor chemătoare?
Ne legăm speranța și viitorul de povești frumoase; ca niște copii orfani îi așteptăm pe Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana să ne salveze din temnița veche, din întunericul pe care îl perpetuăm, îl țesem cu propriile vieți. Votăm demagogii și nulitățile din partide, dăm crezare vorbelor goale ale incompetenților, ne agățăm de baloanele roz, fără să avem curajul să privim realitățile crude și să conștientizăm că „Titanicul moldovenesc” naufragiază cu aproape trei milioane de oameni la bord. Oricât am cere ajutor și am vopsi nava, ea se duce la fund, fiindcă proiectul era fictiv, contra naturii, din clipa conceperii de odioșii criminali Stalin și Hitler. Cu mare regret, otrava injectată de propaganda moscovită în creierul mulțimilor îndoctrinate, încă rămâne dominantă în nu puține comunități și instituții de stat. În rezultat, experimentul care îi transformă pe moldovenii sedentari în păsări călătoare, îi rupe de la baștină și le sfarmă destinele, pare o nebunie fără sfârșit.
Și cum o nenorocire nu vine singură, colac peste pupăză, de ani de zile societatea moldovenească se adâncește într-o criză spirituală și morală, care aduce egoismul, cruzimea, dușmănia, fățărnicia, singurătatea și pustiul în foarte multe localități și familii. Asistăm tot mai neputincioși la degradarea reperelor și valorilor, care au dat viață, frumusețe, continuitate și înălțare neamului nostru. Omenia, cumsecădenia, bunătatea, ajutorarea au început să bată în retragere, iar din unele case și sate chiar au dispărut. Parcă nu ne vine a crede, când auzim că în localitățile rurale bătrânii neputincioși sunt jefuiți ziua în amiaza mare, iar sătenii se fac a nu vedea hoții și tâlharii, deși ei sunt cunoscuți de întreaga comunitate. Rămâi perplex, când auzi că indivizi fără carte, dar cu avere furată și relații mafiotice, stabilesc regulile existenței în diferite sate, iar oamenii îi suportă, tac din gură și îi lasă să-i terorizeze. Suntem amărâți și revoltați de fărădelegile și umilințele pe care le suportă oamenii simpli, dar nu dăm a neputință din mână, ci ne solidarizăm cu lumea nedreptățită și lăsată de izbeliște.
De la apariție, timp de 32 de ani publicația „NATURA” s-a ferit de partide, de „ajutoarele” politicienilor, de indicațiile „prețioase” care veneau de la unii miniștri și demnitari, care au contribuit substanțial la degradarea și ruinarea unor domenii vitale ca protecția mediului înconjurător, transporturi, agricultură, economie, educație, cultură și știință. Liliputanii de la putere – de la agrarieni și comuniști până la socialiști și democrați – au mimat cooperarea cu mass-media și au făcut tot posibilul s-o țină în buzunarul lor, s-o înregimenteze în fanfara guvernamentală. Cu mari sacrificii și riscuri de dispariție, revista „NATURA”, mai bine de trei decenii, s-a ținut la distanță de „binefăcătorii” al căror scop a fost de la început să ne marginalizeze și să ne scoată din spațiul public pentru adevărul rostit, pentru mesajul românesc. Anul trecut a fost unul dintre cei mai grei, fiind aduși la condiția să ne sufocăm economic, să luăm o decizie radicală. Totuși... înainte de a stinge lumina și a agăța lacătul de ușă, s-a întâmplat o minune: în redacție au început să intre oamenii dragi, prietenii adevărați, promotorii, care timp de 30 de ani au făcut parte din viața noastră și a redacției, iar un val uriaș de amintiri frumoase, adunate din toate localitățile Basarabiei natale, din Țară și Diasporă, ne-a adus chipul cald al zecilor de mii de abonați, cărora „NATURA” le-a intrat în casă și în suflet. Am simțit cu toții ce înseamnă solidaritatea cititorilor și puterea familiei noastre, care a crescut și s-a mărit de la an la an, am înțeles că avem un contingent de abonați a căror
frumusețe lăuntrică e o adevărată comoară, iar ei ne vor sprijini în condițiile cele mai grele și vor avea grijă ca publicația să ajungă la cât mai multă lume nedreptățită, aflată în așteptarea cuvintelor de susținere, încurajare și mângâiere.
Ceea ce s-a și întâmplat: numărul de abonați la „NATURA” pentru 2022 s-a menținut la nivelul anului trecut! Tuturor, care ați contribuit să ne păstrăm familia de cititori, Vă aducem cele mai frumoase cuvinte de mulțumire și recunoștință! Oricât de imprevizibil și complicat va fi anul, revista „NATURA” o să vă treacă pragul, o să vă aducă partea de adevăr și lumină, dar cel mai important, o să vă aducă bucuria de a nu fi singuri, de a fi împreună!
Alecu RENIȚĂ
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 359
Susține Natura.md: Devino Patron!
