LA O ANIVERSARE: Oamenii care ne-au făcut oameni

Vin cu un buchet de amintiri pentru a-l omagia astăzi pe cel care a fost cu ani în urmă Ministru al Învățământului din Republica Moldova, dar și Profesor la Institutul Pedagogic Ion Creangă - Domnul Nicolae Mătcaș - personalitate proeminentă care s-a îngrijit de a aduce Limbii Române locul care îl merită la ea acasă.
Atunci când structurile statului erau antrenate să formeze omul nou - sovieticus - fără rădăcini, fără memorie, un individ superficial, pentru a fi ușor manipulat de sistem, Dumnealui, la lecțiile de lingvistică și sintaxă, ne-a îndemnat și învățat, în primul rând, a gândi pe cont propriu.
Apoi ne-a cultivat gustul pentru polemică. Chiar dacă discutam despre subordonatele atributive, modalitatea civilizată de a susține și argumenta punctul de vedere a fost o lecție memorabilă și utilă care m-a urmărit toată viață.
Iar lecțiile Domniei Sale de gramatică erau în aceeași măsură și lecții de literatură. Țin minte și azi calitatea textelor alese și fiorul acela tulburător care-o provocau analiza lor, dar și emoția care sădea în noi sentimente frumoase și pure. De aceea probabil, în ani, s-a produs și transferul Profesorului din domeniul lingvisticii spre cel a literaturii, scriind și publicând mai multe volume de versuri, unde dragostea pentru Limba Română rămâne o prioritate.
Iar reflecțiile, vai! pe care ni l-a făcut la toată grupa în timpul unui examen, când una din studente a încercat să copieze, au fost cea mai veridică lecție de moralitate și de comportament civilizat pe care trebuie să și-o asume și s-o posede omul în viață.
Personal nu pot să uit riscul pe care și l-a asumat domnul N. Mătcaș (alături de rectorul din acea perioadă - Ion Borșevici) când m-a invitat să mă angajez la catedra pe care o conducea. Eu, cu trecutul meu naționalist, nevoită să plec după absolvirea facultății și să stau departe de capitală mai mulți ani, nu eram un cadrul adecvat pentru a avea acces la educarea tinerei generații în spiritul „idealurilor” comuniste. Îmi amintesc încă de revolta administrației când m-a descoperit printre membrii catedrei. Fosăiau, nemulțumiți că o locomotivă înecându-se în fum, dar au trebuit să se resemneze. Mulțumesc, dle profesor pentru curajul pe care l-ați avut atunci și vă sunt recunoscătoare și azi că ați crezut în mine. Am evocat aceste momente și în noul meu roman care va apărea curând și pe care voi avea grijă să ajungă la dvs., ca să-l puteți citi.
Când trec azi în revistă aceste amintiri, îmi dau seama încă o dată de importanța oamenilor pe care îi întâlnim pe parcursul vieții noastre, adică Oamenii care ne-au făcut oameni. Iar domnul Nicolae Mătcaș este o referință absolut indispensabilă pentru atâția și atâția foști studenți care s-au perindat prin sălile de curs, ascultându-l și urmându-i învățătura și sfatul. Iar unul din ei am fost și eu și vreau să-i mulțumesc pentru lumina spiritului, destul de generoasă, ce a scuturat-o și în partea mea.
La Mulți Ani binecuvântați, dragă profesor Nicolae Mătcaș!
Autor: Lucreția Bârlădeanu
Susține Natura.md: Devino Patron!