NEVOIA DE SPERANŢĂ
Cum arată un om lipsit de speranță? Mai are el putere să reziste, să nu se prăbușească? Dar cum arată o comunitate de oameni, o societate întreagă, din care dispare încrederea și speranța?
natura.md
Nov 26, 2019 03:46
2158
0
Ce furtuni politice și cutremure sociale ar trebui să treacă peste țările pustiite de speranță, ca ele să renască și să privească încrezătoare spre ziua de mâine? Câtă voință, energie și viață a mai rămas în R. Moldova și în populația ei după alegerile parlamentare din 24 februarie? În alte timpuri, aveau moldovenii mai multă încredere în ei, în venele lor curgea mai mult optimism și voință de a învinge greutățile și a ieși învingători din diferite încercări și cumpene?
În ultimii ani îmi vine tot mai greu să înțeleg societatea moldovenească. Fără patimă, încerc să clarific pentru mine, ce se întâmplă cu moldovenii noștri, ce vor ei și cum își văd viitorul. Nu politicienii fără de patrie de la Chișinău mă interesează, ci poporul, omul simplu, pe care s-a ținut și a supraviețuit Basarabia în timpurile cumplite de exterminare fizică, de comunizare și rusificare forțată. Mă întreb: ce a rămas din acel popor rezistent și legendar, care ieșea viu din cele mai grele încercări? Prin ce minuni moldovenii izbuteau să-și păstreze identitatea românească, limba maternă, credința creștină și speranța renăscătoare în fața proceselor diabolice de deznaționalizare totală? Renașterile miraculoase din anii 1917-1918 și 1989-1991 mă convingeau că în adâncurile Basarabiei, în perioadele de supușenie și hibernare națională, se acumulau lent energii vitale, care așteptau momentele favorabile pentru a răbufni la suprafață și a-i transforma pe moldoveni din robi în stăpâni.
Consideram că după Declarația de Independență, în câțiva ani, poporul dezrobit al Basarabiei își va redescoperi originile adevărate, va renaște și se va revărsa mândru în cele 23 de milioane de români din Țara liberă. Agresiunea rusească, războiul perfid împotriva R. Moldova din 1992, a stopat procesul firesc de reîntregire și i-a descurajat pe moldoveni, aruncându-i pe mulți ani înainte, în sărăcie, neputință și degradare morală. Totuși, au trecut aproape trei decenii de la evenimentele tragice de la Nistru, iar moldovenii așa și nu au găsit în ei voință și putere să renască, să înfăptuiască obiectivul de bază al Mișcării de Eliberare Națională. Dimpotrivă – au dat înapoi. Și-au tăiat aripile. Au renunțat la luptă. S-au lăsat pradă propagandei rusești și nostalgiilor sovietice. Lichelele din nomenclatura veche și-au revenit, au ieșit din tranșee și au pus mâna pe întreaga economie, pe averile publice. Îmbogățiți peste noapte, milionarii au investit nu în dezvoltarea țării, ci în dezbinarea moldovenilor și compromiterea liderilor Mișcării de Eliberare Națională. Grupurile anarhice de homo sovieticus, dornice de revanșă, au reapărut în toate localitățile moldovenești și au înlăturat fruntașii-patrioți. Poporul, jefuit și buimăcit, a dat crezare dușmanilor și a întors armele împotriva elitelor sale intelectuale. Prin înșelăciune și vot, mulțimile comunizate au adus în fruntea R. Moldova antiromânii, trădătorii de neam și Țară, tâlharii de drumul mare.
Lucinschi și Voronin au păstrat și întărit sistemul rusesc, l-au mafiotizat până la capăt și l-au umplut cu lepre mai tinere, tip Dodon. Descompunerea morală și sufletească s-a pornit de sus în jos, dar a cuprins în scurt timp întreaga societate.
Ce a mai rămas din cumsecădenia, bunătatea, omenia și bunul simț al omului de rând, al poporului, al comunităților rurale? Cum de tradiționala recunoștință pentru binele făcut oamenilor a ajuns o floare rară, iar în unele localități a dispărut de tot? Ce se întâmplă cu obrazul moldovenilor de rând, care primesc ajutoare consistente pentru localitățile lor din partea României, Uniunii Europene și Statelor Unite ale Americii, iar ei, în loc să spună mulțumesc, îl ridică în slăvi pe Putin și Dodon? De ce aproape un milion de moldoveni simpli, în ziua când le-a fost oferită cetățenia, au depus jurământ de credință României, au luat pașaport european, dar mulți dintre ei continuă să vorbească de rău Patria-Mamă? Să fi devenit fățărnicia fața adevărată a moldoveanului?
Încă nu vă pot răspunde, fiindcă nici mie nu-mi vine a crede că un popor cu rădăcini atât de adânci, a ajuns să se clatine periculos de tare în fața unor vânturi și crize trecătoare.
Ne-am deprins să dăm vina pe cei de „sus”. Desigur, nu fără temei, dar fiți de acord: ei sunt niște stricați, care nu ne reprezintă. Problema de bază nu e cum sunt ei, ci cum suntem noi, cei mulți, cei care ne place să ne numim „talpa ţării”, poporul. Nu cumva stricații ghiftuiți de la putere, totuși, reprezintă o parte însemnată din societatea moldovenească? Nu afirm, ci întreb, fiindcă nici în acest caz nu am un răspuns.
Realitățile ne obligă să recunoaștem că statul R. Moldova își bate joc de cetățenii săi. Oamenii de rând refuză să lupte pentru drepturile și bunăstarea lor, își împachetează bagajele și își caută o altă țară. Neîncrederea în viitor și disperarea fac ravagii în fiecare comunitate și familie. Ne apropiem de un dezastru colectiv. Ar trebui să ne oprim, să ne tragem sufletul, să-i ascultăm pe cei mai buni dintre noi. Pe cei care își iubesc neamul și își respectă jurământul față de Țara-Mamă. Doar ei ne pot călăuzi, cum să trecem cu bine peste prăpastia, care așteaptă să ne înghită pentru totdeauna, doar ei ne pot reîntoarce speranța și încrederea în forțele proprii.
Susține Natura.md: Devino Patron!
