Văd cerul integral, profund și albastru
natura.md
Iul 19, 2024 02:50
321
0
Leo Bordeianu este un poet, publicist, matematician şi editor român. S-a născut pe 19 iulie, 1955, în satul Coşniţa, raionul Dubăsari. Este licențiat al Facultății de Matematică şi Cibernetică a Universităţii de Stat din Moldova, Chişinău (1977). Face studii de doctorat la Academia de Ştiinţe din Uniunea Sovietică (1982-1985).
Debutează cu versuri în revista „Moldova” (1984). Publică în revistele de cultură din Republica Moldova, România, Italia, Franţa, Olanda, SUA etc.: „Contrafort”, „România literară”, „Limba Română”, „Convorbiri literare”, „Poezia”, „Cronica”, „Familia”, „Poesis” ş.a. Susţine rubrici permanente în revistele „Limba Română”, „Flux”, „Moldova”, „Noi”, „Florile dalbe” şi „Scara spre Cer”.
În cadrul revistei „Noi”, la fiecare trei ani, a pregătit pentru tipar şi a prefaţat antologii poetice, cuprinzând cele mai bune lucrări ale cititorilor apărute în paginile publicaţiei: „Dragoste amară” (1995), „Buletin de identitate” (1998), „Pasărea de cafea” (2001), „Catargele luminii” (2004), „Sufletul, ca varul nestins” (2007), „Alb-negru asimetric” (2010), „Aceiași noi” (2013), „Cea mai frumoasă zi” (2016), „Fire de nisip” (2019) și „Nevoia de sens” (2022).
Activează în calitate de programator la Centrul de Calcul al U.S.M. (1977 – 1991), secretar de redacţie la revistele „Limba Română” (1991-2002) şi „Moldova” (2004-2009), şef redacţie literară la revistele „Noi” (din 1992) şi „Florile dalbe” (2004 – 2011), redactor la revista „Monitorul Oficial al Republicii Moldova” (2010-2017), redactor-şef la ziarul de cultură creştin-ortodoxă pentru copii şi adolescenţi „Scara spre Cer” (din 2010).
PRIVESC
Privesc la lumea
care e mult mai frumoasă
decât sunt în stare
să o văd
privesc la arborii care
la naşterea mea
adunaseră multe inele pe trunchi
şi vor mai adăuga
după mine
privesc la norii mişcători care
pe ecranul azuriu al cerului
închipuie scene
din trecut
şi din viitor
privesc la apa curgătoare
la muntele din care izvorăşte
la nesfârşitele câmpii
ducând-o
spre mare sau spre nori
privesc la păsările care
se dizolvă
în zbor.
PE CULME
Aici în munţi aerul e rarefiat
norii sunt mai nuanţaţi
şi mai aproape
lumina – mai proaspătă
larma din vale se distinge abia-abia
în schimb glasul păsărilor
e de aur
ceata arborilor urcă în sus –
se vede că şi-au dat întâlnire
pe culme
florile jubilează tăcut
în stop-cadrul după-amiezii
aici în munţi mintea se luminează
şi Dumnezeu
încetează să mai fie o noţiune
abstractă.
MAMA LA POARTĂ, TATA-N CIMITIR
Încotro ţii calea
tinere?
ce orizonturi te ademenesc?
unde crezi că vei fi de folos?
în ce loc fără tine se va opri
roata lumii?
vrei să ridici vreo piramidă?
iată un perete de sticlă
pe acesta vrei să-l dărâmi?
e incasabil
încă nu ai cotit
încă te mai ţine
legat cu fire nevăzute
privirea mamei
gândul la tata
de pe costişa
din cimitir
încă nu ai cotit
asemenea
zori nu ai să mai vezi
nicăieri
niciodată
în asemenea amiezi
nu ai să te mai scalzi
nu o să te mai încânte
asemenea amurguri
n-ai să te mai dizolvi
în roşaţa lor.
încă nu ai cotit
iată brusturii
pe care i-ai decapitat
de atâtea ori
îţi stau în cale
rândunicile se agită
cerul s-a deschis
neputincios
în faţa
drumului care te înghite
într-un fel de delir
de după colţ nu o mai vezi pe mama
care stă la poartă
şi zarea
din ce în ce mai mult
îl estompează pe tata
rămas pe costişa
din cimitir.
VIAŢĂ FĂRĂ DE MOARTE
Copacii din cimitir
sunt mai gravi mai sobri
frunza lor cade
mai dureros
verdeaţa lor adie
a viaţă veşnică
florile lor sunt mai triste
dar mai luminoase –
între coroanele albe
parcă eşti
între nori
ai impresia
că ai încurcat
tărâmul
florile nepretenţioase
de lângă cărări
iarba fragedă
ce răzbate
dintre lespezi –
toate vorbesc despre viaţă
cântă viaţa
sunt parte
din imnul vieţii
fără de moarte.
bucură-te, suflete!
SECRETUL CLEPSIDREI
Clepsidra nu grăbeşte timpul
nici nu-l încetineşte
ea doar ne face să ne amintim
că el trece
clepsidra nu arată al timpului sfârşit
sau început
ea doar ne face să derulăm
al nostru trecut
clepsidra nu opreşte al soarelui apus
şi nu ne trezeşte în zori
ea doar ne invită să privim
în viitor
clepsidra nu ne măsoară viaţa
cu nisipul ei zburător
ea doar ne sugerează că totul
e trecător
clepsidra nu ne oferă
clipa măiastră
lucrul acesta rămâne
pe seama noastră.
MOLDOVA DIN CER
Ne aşteaptă
nu vom putea
să nu ne întâlnim
în ea
ne vom întâlni
cu siguranţă
ne vom întâlni
buni şi răi
ne vom întâlni
slabi şi tari
ne vom întâlni
deştepţi şi proşti
ne vom întâlni
oneşti şi ticăloşi
ne vom întâlni
frumoşi şi sluţi
ne vom întâlni
cei de aici şi cei din lume
cei din Veneţia şi cei din Kaluga
cei din Marsilia şi cei din Bucureşti
din Los Angeles din Tel Aviv şi din Antarctida
din Istanbul din Dubay din Beijing
fără aur bucate şi vin
ne vom întâlni
leneşii şi lucrătorii cuminţi
jefuitorii şi cei jefuiţi
trădătorii şi cei îndrăgostiţi
de-aceste văi şi dealuri
de livezi şi de vii
ne vom întâlni
din lumi paralele
din labirinturi săpate în timp
din văzduh din apă şi de pe pământ
diferiţi la chip la faptă şi la gând
ne vom întâlni
de-a stânga şi de-a dreapta lui Dumnezeu
sub privirea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt
ne vom întâlni
implacabil şi auster
ne aşteaptă
Moldova
din cer.
IEŞIREA DIN URSS
Vai! am ieşit dar încă mai suntem
în închisoare nu la libertate
lumina soarelui nu o vedem
şi numărul mai stă fudul pe spate
să ne trezim ce ne-ar mai trebui
să scoatem închisoarea dintre gene?
ne-alegem iar oricât ne-am strădui
din pasărea măiastră doar cu pene
cătuşe nu-s lumina a-nghiţit
sârmă şi gard ci noaptea când se lasă
ele apar din nou la nesfârşit
se-ncheagă-n vis ne urmăresc ne-apasă
chiar când plecăm mereu ne însoţesc
năluci ghimpate ne cer socoteală
adesea pe retină rătăcesc
morminte sânge vaiet stânjeneală
vai, am ieşit, dar încă mai avem
atât până-a privi în faţă cerul
nespus de-aproape-i trebuie să vrem
şi vom găsi acolo Adevărul.
DE DINCOLO DE NISTRU
De dincolo de Nistru Basarabia
îmi apărea ca o grădină a Raiului
despărţită de-o apă şi păzită de-un urs
iar România – o ţară a Paradisului
păzit
de grăniceri
şi nu înţelegeam
de ce
unii colhoznici
sunt atât de înverşunaţi împotriva lor
de dincolo de Nistru
Basarabia îmi apărea
aidoma unei fete mari într-o vaporoasă ie iar România – un vis
şi nu înţelegeam
de ce Chişinăul vorbeşte în rusă
iar Bucureştiul
tace
de dincolo de Nistru Basarabia
îmi apărea frumoasă
ca-n poveşti
cu toate că abia coborâse
de pe cruce
iar România –
înălţată la cer.
DE DOR DE TINE, MAMĂ
De dor de tine, mamă
cad anii şi se sfarmă
de dor de tine, mamă
secunda se destramă
de dor de tine, mamă
sunt iar copilul dulce
de dor de tine, mamă
mă pierd prin iarba luncii
de dor de tine, mamă
înfrunt durerea lumii
de dor de tine, mamă
ascult chemarea humei
de dor de tine, mamă
sunt una cu iubita
de dor de tine, mamă
sărut cu teamă pita
de dor de tine, mamă
îmi strâng la piept copilul
de dor de tine, mamă
sunt lacrimă şi milă
de dor de tine, mamă
ies noaptea la răscruce
de dor de tine, mamă
urc iar şi iar pe cruce.
Susține Natura.md: Devino Patron!
