Încondeierea ouălor de Paște

Sărbătoarea pascală se apropie cu paşi repezi, iar gospodinele pregătesc vopselele pentru înfrumuseţarea ouălor. Oul este un simbol, el reprezintă pe Hristos, care învie şi îşi  părăseşte mormântul ca puiul care iese din ou. Totodată, oul vopsit în culoarea roşie reprezintă sângele lui Hristos, ce a fost răstignit pe cruce pentru mântuirea noastră.

Încondeierea ouălor de Paște
Sursă foto: www.huff.ro

Ouăle de Paşti, potrivit tradiţiei, erau adunate din cuibar în miercurea din a patra săptămână, numită şi “Amiercurea Paresimilor”. Exista obiceiul ca de la lăsatul secului şi până în această zi, gospodinele să nu strângă ouăle. Era credinţa că ouăle alese în această zi nu se stricau până la Paşte. Acum se alegeau ouăle pentru mâncarea de Paşti şi ouăle ce urmau să fie înroşite. Chiar dacă ele erau strânse în această zi, vopsitul lor avea loc în joia din săptămâna de dinaintea Paştelui, însă, niciodată în Vinerea Mare. 

Dar cum se transformă aceste ouă obişnuite în mici capodopere de artă? Încondeiatul ouălor ocupă un loc deosebit în arta populară. Această artă, deşi la prima vedere s-ar părea că are o importanţă minoră sau că ea aparţine trecutului, este încă totuşi foarte vie în diferite regiuni ale ţării. Demn de subliniat este acordul deplin al artei ouălor încondeiate cu celelalte manifestări ale artei populare, în ceea ce priveşte conţinutul tematic al motivelor, regulile de compoziţie şi coloritul. Nu este deci deloc întâmplătoare apropierea acestui gen de artă populară de cel al cioplitului în lemn şi de creaţiile olarilor.

Dintre procedeele folosite în general în Europa pentru înfrumuseţarea ouălor de Paşti, la noi s-a păstrat cel mai adesea cel al colorării simple, dar şi cel al scrierii cu ceară. În trecut culorile utilizate se obţineau din plante, fierbându-se frunzele, florile, coaja sau tulpina acestora (coaja de ceapă roşie sau floarea de bujor - culoarea roşie; secara crudă de primăvară, izma sau frunza de mesteacăn – culoarea verde; coaja de măr sau flori galbene – culoarea galbenă; frunza de nuc – culoarea cafenie). În a doua jumătate a sec. XIX au început să fie folosiţi coloranţii chimici. Vechii coloranţi din plante erau în numeroase cazuri aceiaşi cu cei folosiţi pentru lână. Preferinţa pentru coloranţii chimici s-a născut din posibilitatea de a vopsi mai repede şi mai mult.

Înainte de a se trece la decorarea propriu-zisă a ouălor, se fac o serie de preparative: selecţia ouălor (să aibă coajă albă şi netedă, să fie proaspete), fierberea, pregătirea unui condei şi apoi pregătirea culorilor şi a cerii curate de albine cu care ” se scrie”. Ceara de albine este topită într-un vas şi înegrită cu cărbune, pentru a se observa liniile scrise.

O varietate de ouă încondeiate, expusă la vernisajul pascal „A ...

Ouă încondeiate cu diverse motive. Sursă foto: www.radiochișinău.md

În încondeierea ouălor se începe cu împărţirea câmpurilor ornamentale de-a lungul şi de-a latul ouălui, constituindu-se două, patru, şase, opt sau chiar mai multe suprafeţe, cu ajutorul liniilor trasate. Aceste linii, cât şi primele motive trasate cu ceară încălzită ce se scurge din vârful condeiului, acoperă unele părţi din suprafaţa albă a ouălui. Oul este apoi introdus într-o baie de culoare galbenă, după ce se scoate şi se usucă. Acum începe „scrisul” altor motive de culoare galbenă; apoi se continuă cu roşu şi, de obicei, se termină cu negru sau altă culoare închisă. La sfârşit oul se usucă prin încălzire uşoară şi se şterg liniile de ceară. Culorile folosite la împodobirea ouălor nu sunt întâmplătoare. Albul simbolizează cerul, galbenul – soarele, roşul – viaţă, iar negrul – pământ.

Bogăţia de motive, cu un conţinut în care se reflectă din plin lumea şi mediul înconjurător, cu numeroase elemente din viaţa de toate zilele, asigură acestui gen de artă un autentic caracter  popular şi totodată realist. Motivele ornamentale cele mai des folosite sunt: chipul lui Hristos, bradul, mielul, animale sau plante.

Ornamentica ouălor decorative este extrem de variată, ea cuprinde simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe şi religioase. Iată câteva simboluri şi semnificaţii utilizate:
- linia dreaptă verticală = viaţa;
- linia dreaptă orizontală = moartea;
- linia dublă dreaptă = eternitatea;
- linia cu dreptunghiuri = gândirea şi cunoaşterea;
- linia uşor ondulată = apa, purificarea;
- spirala = timpul, eternitatea;
- dubla spirală = legătura dintre viaţă şi moarte.