Devino Patron!

O ţară de budeni...

O ţară de budeni...

Cândva, am dorit mult să fac un interviu pentru presa scrisă de la noi cu Delia Budeanu, o frumoasă prezentatoare la Televiziunea Română înainte de 1989, soția jurnalistului și scriitorului Radu Budeanu, dar nu am mai reușit s-o „prind”. Aș fi vrut s-o întreb și despre faptul dacă avem legături de rudenie.

Apoi, m-a prins ideea să fac același lucru cu un Gheorghe Budeanu, directorul școlii într-o localitate din nord-estul României. Am telefonat la primăria de acolo și-i spun primarului intenția mea. El îmi zice că are în sat mai mulți de-alde Budeanu, iar cel căutat de mine e plecat pentru câteva zile din localitate. „Voi reveni. Cum vă spune, domnule primar?”, îl întreb pe cel de dincolo de Carpați. „Ionel Budeanu”, îmi zice el cu voce veselă. M-am bucurat atunci: e plină România cu de-alde Budeanu...

Mi-am amintit aceste lucruri  vara trecută, când am descoperit o localitate întreagă de... budeni
– satul Buda din raionul Călărași. Venisem încoace fiind invitat de bunul meu cunoscut poetul Nicolae Popa, originar din această pitorească așezare de oameni frumoși, harnici și vrednici. Era Duminica Mare. Localnicii – și mic, și mare – s-au adunat, de hramul satului, la Cișmea, unde au sărbătorit apariția și lansarea volumului „Cartea satului Buda” – surpriză mare pentru ei. Iar pe mine m-au invitat crezând că sunt și eu un budean de-al lor, dar și pentru faptul că am scris în această carte despre colegul meu, cunoscutul ziarist Mircea Surdu, care, în copilărie, și-a zdrelit picioarele desculț pe drumurile din Buda.

Scriu tocmai acum despre acel eveniment deoarece am reușit, în sfârșit, să citesc pe așezate și
să fac cunoștință cu budenii din „Cartea satului Buda” – o carte la care s-a lucrat timp de câțiva ani, o carte-surpriză, fără echivalent în seria de cărți despre istoria localităților noastre. Este ca o
biblie a satului, voluminoasă, cu o excelentă prezentare grafică,  dar și bine gândită în selectarea celor mai importante informații din trecutul istoric al acestui sat atestat documentar în anul 1661,
când avea vreo 1000 de locuitori.

Lucrată la editura „Cu Drag” și tipărită la BONS OFFICES, „Cartea satului Buda” este cu adevărat o operă de artă muncită de câteva persoane care au dat dovadă de entuziasm creator: budenii Grigore Gotcă, coordonator de proiect, Nicolae Popa, poetul, și Nicanor Țurcanu, profesor universitar. 

Ideea, apărută cu ani în urmă, aparține lui Grigore Gotcă, anume el deschizând cartea cu: „Dragă cititorule, materialele din cartea pe care o ții în mâini au fost culese pe parcursul mai multor ani de zile. Le-am adunat având doar o singură dorință: să fac să se știe cât mai multe lucruri și fapte din istoria satului nostru, despre acei care au venit și s-au stabilit aici în vremuri de demult, care s-au născut, au fost botezați sau cununați, au trăit și au plecat la Domnul din această localitate atât de pitorească, cu numele Buda”. Și tot acolo încheie: „Dorința mea este ca această carte să ne ajute să fim mai uniți, mai informați și conștienți de tradițiile noastre populare, de valorile culturale și românești moderne, transmise din generație în generație și moștenite de la strămoșii noștri...”.

De fapt, Grigore Gotcă a fost cel care, cu multă răbdare și migală, a căutat și descifrat timp de mai mulți ani la Biblioteca Națională a Republicii Moldova înscrierile bisericești despre cei născuți, cununați și decedați în satul Buda, începând cu anul 1812, dar și toate recensămintele din secolul XIX. Bunăoară, poți afla că, în 1863, la biserica din sat, Taina Sfintei Cununii o oficializa preotul Gheorghe Dumbravă, dascălul Alexandru Dumbravă și ponomariul Ion Harea, iar în 1901 Taina Sfântului Botez o oficializa preotul Dumitru Dumbravă și dascălul Petru Popovici. Toate aceste informații sunt prezentate, cu nume concrete, în primul capitol al cărții – „Arhiva 1918-1812”.

Un interes deosebit îl prezintă capitolul doi al cărții – „Biografii și destine. Mărturisiri și imagini”. Aici găsești portrete literare și fotografice ale celor care au fost și ale celor care sunt mândria satului Buda, localitate unde a avut o casă de vară și Carol Schmidt, cel mai longeviv primar de Chișinău.

Printre ei sunt prezenți, bunăoară: 

  • Mircea Patlajoglu, urmaș al lui Dimitrie Harea - primul preot al satului, fost profesor la Academia Militară din Kiev, fost consilier militar în administrația Președintelui Ucrainei, Leonid Cucima;
  • Aurel-Dragoș Munteanu, scriitor și diplomat, primul Ambasador al României postcomuniste la ONU;
  • Grigore Păun, doctor în științe medicale;
  • scriitorul Nicolae Popa, fiul lui Mihail Popa, primul șofer al satului Buda;
  • Vasile Timofte, vicepreședinte al raionului Călărași;
  • profesorul Constantin Iavorschi, doctor habilitat în medicină;
  • profesorul universitar Nicanor Țurcanu;
  • ziariștii Mircea Surdu și Ion Mămăligă...

Tot în acest capitol este prezentată „Declarația de unire”, votată de Consiliul comunal Buda la 28
februarie 2018 cu ocazia centenarului de la Marea Unire, dar și o emoționantă scrisoare de dragoste scrisă cu penița în perioada interbelică pe spatele unei fotografii de budeanul Teodor Bălan:
Te-am iubit o viață-ntreagă
Și te voi iubi mereu,
Până ce pământul negru
Va cădea pe mine greu.
Amintire,
Ca marea de adâncă
Și fără de sfârșit,
Mi-a lăsat sinceritatea
Cu care te-am iubit.
Cu stimă, Balan Teodor.

În „Farmecul și valorile unui sat tradițional”, Nicanor Țurcanu prezintă și o legendă despre denumirea satului Buda, legendă auzită prin anii ’80 ai secolului trecut de către studenta Angela Nevoie de la Vasile Timofte, un budean de 86 de ani: „Povestesc bătrânii că pe vremuri pe aceste locuri s-a așezat cu traiul o indiancă cu numele Buda. Era femeia aceea o vrăjitoare vestită. Și veneau la ea oamenii zi de zi, ca să-și afle norocul în cărțile și ghiocul Budei. Aceștia, deseori întrebați încotro țin calea, răspundeau: „La Buda, cea de lângă Piscul Țurcănesei”, având în vedere vrăjitoarea în cauză. Cu timpul, în vecinătatea locului de trai al Budei au rămas să trăiască și alții, formând un mic sătuc. Iar numele i-a rămas Buda”.

Așadar, zice Nicanor Țurcanu, denumirea satului se trage, potrivit legendei, de la „eternul  Buddha”, întemeietorul budhism-ului, reprezentat în părțile acestea printr-o vestită vrăjitoare. Budenilor le face plăcere să creadă că se trag din neam ales și au un trecut interesant”.

În capitolul trei – „Călăuza familiei”, apărut cu concursul lui Petru Șarcov, editorul acestei cărți, budenilor, dar și altor posesori ai acestei ediții, li se propun paginile „Arborele genealogic. Tradiții și sărbători de familie”, care pot fi completate pe parcursul anilor, pentru că astfel, zice Petru Șarcov „vom intra în istorie ca neam cu demnitate, cu tradiții, cu rădăcini trainice, cu dragoste de Dumnezeu, deci, cu dreptul de a transmite urmașilor averea noastră cea mai de preț – pământul, limba și credința. Dar pentru asta e nevoie să depunem o muncă grea și îndelungată, precum au depus la plăsmuirea acestei lucrări autorii ei, băștinași de la Buda – domnul Grigore Gotcă, domnul profesor Nicanor Țurcanu și scriitorul Nicolae Popa, cetățeni vrednici de tot respectul și recunoștința”.


Gheorghe BUDEANU

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 357

Susține Natura.md: Devino Patron!