Despre şerpi... cu mult calm (3)

Odată la câteva luni răbufnește în presa autohtonă câte o „știre” despre prezența șerpilor în anumite locuri. De obicei informațiile sunt „de alarmă”, învăluite în multă isterie și portretizează șerpii drept extratereștri care nu au ce căuta pe Pământ. La rândul lor, oamenii, prin comportamentul lor, perpetuează informații eronate și mituri legate de aceste animale.

Despre şerpi... cu mult calm (3)

În această ediție continuăm seria de materiale informative care să aducă lumină asupra chestiunii.

Șarpele rău (Dolichophis caspius): în Republica Moldova i se mai zice și Șarpele cu abdomen galben, pentru că așa a fost tradus din rusă (Полоз желтобрюхий). Acest șarpe neveninos trăiește în locurile uscate și călduroase de silvostepă. Preferă liziera pădurilor, tufărișurile, coastele sau pantele de stâncă unde există vegetație arbustivă sau arborescentă.

Șarpele rău este diurn și stă mult la soare. Primăvara și toamna este activ în timpul zilei, iar vara – doar dimineața și seara. Este un șarpe foarte rapid, alunecând cu o viteză mare; se cațără foarte bine și iute pe arbori și arbuști în căutarea hranei. Se hrănește cu șopârle, popândăi, șoareci și șobolani, pui de păsări sau chiar alți șerpi, inclusiv veninoși, la al căror venin este imun. Prinde prada cu o viteză uluitoare, apucând-o cu gura și sugrumând-o prin încolăcire.

Șarpele rău este lung de până la 2 m, are spatele cafeniu, brun-gălbui sau brun-cenușiu cu o  dungă mediană longitudinală deschisă pe fiecare solz. Abdomenul este galben, capul este oval și alungit, ușor separat de gât. Vârful botului este obtuz și rotunjit. Trunchiul este foarte lung și relativ gros, iar coada e lungă și subțire. Dimorfismul sexual este evident: masculii adulți sunt mai mari decât femelele și au capul mult mai mare.

O trăsătură distinctivă a comportamentului șarpelui rău este agresivitatea lui neobișnuită, în special a masculilor. De obicei, acest șarpe se ascunde în crăpăturile și golurile dintre pietre dacă simte vreun dușman, dar de multe ori ia o postură amenințătoare, se încolăcește în spirală (comportament caracteristic șerpilor veninoși), ridicând partea anterioară a corpului, șuierând puternic cu gura deschisă și aruncându-se asupra inamicului cu salturi rapizi și lungi (uneori până la 1,5-2 m). Când este prins, e foarte agresiv, mușcă furios fața sau mâna atacatorului. S-au relatat chiar cazuri de atac neprovocat a șarpelui rău asupra oamenilor care treceau pe alături sau a animalelor domestice care pășteau în apropiere.

Mușcătura nu este veninoasă, însă provoacă durere, sângerează și uneori poate să se infecteze. În Republica Moldova este o specie protejată, fiind inclusă în Cartea Roșie cu statutul de periclitată. Specia este amenințată preponderent de distrugerea habitatului, mai ales a locurilor de reproducere și iernat. La fel ca și balaurul dobrogean, șarpele rău aduce foloase pentru agricultură
deoarece se hrănește cu rozătoare care provoacă mari daune culturilor agricole.

Șarpele rău. Foto: Vitalie Ajder

 

Șarpele lui Esculap (Zamenis longissimus): este de fapt șarpele pe care mulți îl văd în simbolul farmaciilor, încolăcit pe un pocal. Specia este răspândită în centrul și sudul Europei, preferând pădurile uscate cu zone însorite, terenuri stâncoase și ruine invadate de vegetație.

Este un șarpe neveninos, lung de până la 2 m, cu un aspect zvelt, cap mic și îngust, corp cilindric și coadă lungă și subțire. Coloritul dorsal al acestui șarpe este brun deschis, brun închis sau brun-
cenușiu, majoritatea solzilor fiind prevăzuți cu dungi albe. În părțile laterale ale capului sunt prezente pete galbene deschise, iar de la ochi până la marginea gurii se întind fâșii negre. Coloritul ventral este alb-gălbui uniform pe toată suprafața. Coloritul dorsal al juvenililor este cu pete brune închise pe un fond galben cu negru. Există și exemplare negre în totalitate.

Se hrănește cu șopârle, rozătoare, cârtițe și rar păsări sau ouă de păsări. Este cel mai bun  cățărător dintre toți șerpii de la noi. Deși este un șarpe lent, atunci când este atacat mușcă furios, însă rana pe care o lasă în urmă nu este decât o mică zgârietură. Mușcătura nu este veninoasă! În Republica Moldova este o specie protejată, fiind inclusă în Cartea Roșie cu statutul de periclitată.

Șarpele lui Esculap. Foto: Vitalie Ajder


ATENȚIE: nu avem scopul de a vă convinge că șerpii sunt total inofensivi sau că ne putem împrieteni și juca cu ei. Articolul are menirea să ofere informații despre aceste animale ce merită respect din partea noastră și să educe cititorul în legătură cu fauna sălbatică care există în țară.

 

Silvia URSUL
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 344