Suhuluceni
natura.md
Iul 5, 2023 04:38
3097
1
Sat, reședință de comună în raionul Telenești. Este situat la sud-est de orașul Telenești, pe partea dreaptă a văii râului Molovateț, afluent de dreapta al Răutului. Datat cu anul 1783. Coordonate geografice: 47°27'47'' lat. N, 28°31'24'' long. E. Altitudinea localității față de nivelul mării – 77 m. Suprafaţa satului – 1, 41 km2, perimetrul localității – 6, 58 km. Gospodării individuale – 459 (2004). Populaţia – 1358 loc. (2004), 1343 loc. (2014). Structura etnică (2004): 99,48% români, 0,29% ucraineni, 0,15% ruși ș. a. Distanțe: 19 km până la Telenești, 85 km până la Chișinău. Stație de cale ferată la Călărași (36 km). Cod poștal: MD-5832.
Cadrul geografic. Zona de așezare a satului este situată în partea de nord a Podișului Moldovei Centrale. Relief de coline și câmpii riverane. Cele mai mari înălțimi ating aici cotele 263 m în nord, 193 m în est și 153 m în sud. Vegetație predominant de câmpie și forestieră, cu specii bogate de stejar, gorun și fag. Râul Molovateț acumulează apele de pe văile din preajmă: Valea Adâncă, Valea Lipcana, Valea Pogoanelor, Valea Rădiului, Valea Ulmului. În apropiata vecinătate se află satele Văsieni, Corobceni, Clișova, Ghermănești, așezări rurale cu vechime de veacuri.
Mențiuni documentare. Satul este datat de unii cercetători cu anul 1783, dar fără a se indica sursa de atestare. Cu siguranță, însă, localitatea apare înregistrată în materialele recensământului din anul 1859: Suhuluceni, sat de răzeși în jud. Orhei, 42 de case, 317 locuitori, biserică ortodoxă. Recensământul din 1870 indică pentru Suhuluceni 74 de case, 336 de locuitori, 193 de vite cornute mari, 343 de oi, 48 de cai de tracțiune. Satul figurează și în registrele recensământului din 1897, cu 523 de locuitori (281 bărbați și 242 femei).
„Dicționarul geografic al Basarabiei” din 1904 ne oferă informațiile: Suhuluceni, sat în jud. Orhei, plasa Ciocâlteni. Are 98 de case, cu o populațiune de 889 de locuitori, țărani români. Împrejurul satului sunt livezi. Nomenclatorul poștal din 1918 plasează localitatea în jud. Orhei, plasa Telenești, cu centrul de cartare în comuna Ciocâlteni. La reforma agrară din 1918-1924 cei 355 de locuitori din sat au fost împroprietăriți cu 356 de hectare de pământ, majoritatea țăranilor posedând terenuri agricole de răzeșie. Dinamica demografică a localității: 855 loc. (1930), 924 loc. (1940), 1098 loc. (1959), 1344 loc. (1970), 1469 loc. (1989).
Vremuri de cumpănă pentru sătenii din Suhuluceni: 25 de bărbați căzuți în țări străine, în luptele unui război nedrept (1941-1945), 35 de persoane care au suferit de pe urma represaliilor regimului totalitar stalinist, cu ani de catorgă și deportări în Siberia (1941, 1949), zeci de familii care au suferit de foamete (1946-1947). Peste ani, cu speranța într-un trai mai bun, codrenii din Suhuluceni au purces pe un nou făgaș.
Informații de actualitate. Obiective edilitare, economice, sociale și culturale: centrul medicilor de familie, farmacie; gimnaziu, grădiniță de copii, bibliotecă, cămin cultural; organizații și întreprinderi agroindustriale, gospodării agricole țărănești; unități de prestări servicii, oficiu de telecomunicații, magazine.
Onomastica. Pentru Suhuluceni nu s-a propus o etimologie de comun acceptabilă. Local oiconimul circulă și cu forma Sculuceni, aceasta complică și mai mult găsirea unei etimologii posibile. Particularitățile fizicogeografce și naturale ale terenului și unele momente din viața materială și spirituală a localnicilor și-au găsit reflectare în microtoponimia satului: Avrămeanca,Botul Dealului, Culisăul, Dealul Mămâiei, Dealul Ulmului, Domca, Hulboșița, Lacul, Roșcovaia, Rădiul, Valea Cânichii. Cuvintele lexicului regional au imprimat vorbirii locale nuanțe de sens sugestive și expresive: bogasiu „țesetură de culoare roșie”, budăieș „vas de lemn în care se face untul”, chersân „vas de lemn; covățică”, curătură „teren defrișat”, „loc desțelenit”, etac „cămară”, gărdinar „instrument cu care se face gardină la butoaie”, hălcar „cioplitor”, mămâie „observator”, oschidă „ovăs sălbatic”, pălăniță „plăcințică”, produh „spărsură în gheața unui râu sau iaz”, zăhăricale „bomboane”. Nume de familie frecvente în localitate: Bănaru, Bogza, Bulat, Cerneanu, Ciobanu, Colun, Coșciug, Cotorobai, Croitoru, Curchi, Cușnir, Doboș, Fală, Harea, Lișiță, Macarie, Mardare, Miron, Mironică, Roșca, Sârbu, Sprinceană, Stegărescu, Șeremet.
Monumente istorice și naturale. Situri arheologice, reminiscențe de cultură materială din diferite epoci. Vetre de așezări umane din Evul Mediu. Unelte de muncă rudimentare, obiecte de uz casnic, monede autohtone și străine. Monument de cult: Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1860). Monument al gloriei militare. Peisaje pitorești, zone de odihnă, parc amenajat.
Fruntași ai vieții publice: Mihai Curchi, ex-deputat în Parlamentul Republicii Moldova; Gheorghe Lișiță, pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova, Lilia Curchi, jurnalistă, director Asociația Jurnaliștilor de Mediu și Turism Ecologic.
Autor: prof. Anatol EREMIA, specialist în onomastică
Susține Natura.md: Devino Patron!
