Mulțumesc, Ucraina!
Mulțumesc, Ucraina!
Recent, în timp ce o sărbătoream pe mama, în tâmplă-mi vorbea acel glas: n-ar fi așa fără rezistența Ucrainei.
Noaptea am ieșit să privesc cerul. Se limpezise după ploi, stelele aveau luciu, iar o pasăre a nopții își arunca peste sat glasul. Aroma florilor de măr îmi vorbea despre anii în care nici prin minte nu ne trecea că totul va atârna de un fir fragil de iarbă.
Ucraina, ea ne apără florile de măr și luciul stelelor (mi-am spus din nou).
N-am avut somn. În auz îmi stăruiau urările de pace și sănătate pentru mama, dar prin fața ochilor se înghesuiau imaginile acestor luni infernale, nu numai pentru Ucraina, ci și pentru sufletele celor care simt durerea altor oameni.
La cimitir, lumea îngrijea mormintele. L-am întrebat pe tata dacă știe... Tata a tăcut ca atunci, când ceva îi apăsa crunt sufletul. Am observat cum florile de pe mormântul surorii au urcat pe jumătate pe al lui. Și, fără să vreau, mi-am imaginat gropile comune. Alungam gândul, zic: măcar o zi-două să mă smulg din durere, să-mi las ochii și inima să se odihnească, dar nu. Nu pot. Nu mai pot fi ca cea dinainte de. Și nu știu dacă voi fi în stare în timpul apropiat.
M-am gândit la ce e mai rău. La cât de bine știam să ochesc cândva. Chiar cu cuțitu-n tabla (nu piatră) de lemn. „Mиру мир», ziceau ei, dar ne pregăteau de războaie încontinuu. Știam să acord primul ajutor, pentru că am învățat și chiar îmi plăcea. Știam să fac noduri marinărești, să urc în copaci, să devin tufar în pădure, să îmbrac masca anti-gaz, să, să, să... Aceste amintiri au revenit brusc toate, în timp ce mă plimbam prin pădurea în care eram, în alt secol, instruiți militărește. Atunci știam ferm, o copilă, că-n orice clipă aș fi gata de luptă. Gata să-mi apăr patria. Acum? Ce-aș alege acum, dacă... ? O priveam pe Vivi cum alerga strigând, ca o fetiță ce este, la fiecare contact cu vreun păienjeniș. Cum s-o apăr? Cum să-i apăr finețea și frumusețea? La anii ei eram mult mai călită.
Dar Florițoaia? Cum să apăr pădurea și mormintele dragilor mei? Cum să apăr casa plină de amintiri și cântatul păsărilor, chiar și al celor de noapte? Cum aș putea să fug? Cum aș putea să rămân?
Păsările cântau înnebunitor de frumos, dar eu luptam deja. Cu propriile întrebări. Și nu mint, repetam ca pe o mantră expresia: mulțumesc, Ucraina! Cât tu lupți aievea, eu lupt numai cu
aceste gânduri crâncene.
Am ajuns acasă, m-am întins pe pat și am adormit buștean. Obosită emoțional. Și sufletește. M-am trezit și cred că am și rostit, din nou: mulțumesc, Ucraina! Îți datorez tot ce mă bucură! Și nu sunt singura. Suntem mulți care, fie că o spunem, fie că nu, fie că înțelegem, fie că nu, îți datorăm primăvara și chiar aerul.
Radmila POPOVICI
Foto simbol: www.cnbc.com
***
Răspuns unui „frate-putinist” din dreapta Prutului
Sunteţi un român fericit că soarta a făcut să vă nașteţi în dreapta Prutului, și nu în stânga. Eu locuiesc la Chișinău nu cu cei de la „deep state” cum insinuaţi, ci cu foarte mulţi putiniști, care așteaptă să fie reinstalată sârma ghimpată pe Prut, iar ei să înceapă măcelul împotriva băștinașilor cu conștiinţă românească.
„Purificarea” va fi de ordin etnic: noi, românii basarabeni, vom avea soarta bunicilor și a părinţilor noștri, măcelăriţi în vara anului 1940, 1944 sau 1992. Mulţumiţi Domnului, cum o facem și noi, basarabenii, că România noastră din dreapta Prutului se află în NATO. Ferice de românii, care nu au trăit în Rusia imperială. Dacă aveţi o simplă rătăcire, închinându-vă odiosului criminal de război Putin, vă pot ajuta cu suficiente surse, ca să înţelegeţi ce înseamnă Rusia adevărată și poporul ei, dar aceasta sună mai mult ca o invitaţie în iad, ceea ce nu vă doresc.
Dacă vă imaginaţi că Rusia e o ţară creștină, o să trăiţi cea mai cumplită decepţie. Știu că nu suferiți de insomnii, fiindcă peste trei milioane de români basarabeni sunt cu destinele mutilate de pravoslavnicii cu Kalașnikov la gât, care ne-au „eliberat de sub jugul ocupanţilor români” și ne-au „fericit”, băgându-ne cu tancurile în „lumea rusă”. Credeți-mă, nu vă port pică și îmi doresc foarte mult ca niciun român, inclusiv cei cu înclinații putiniste, să nu cunoască adevărata față a „lumii ruse”. O să blestemați ziua, când v-ați întors din drum și ați luat-o spre Moscova. Vă doresc tot binele din lume, dar nu pierdeţi timpul să-l căutaţi în Rusia! Multă sănătate!
Foto simbol: www.nbcnews.com
Aurel DUMITRU
***
Mă doare cealaltă aripă a Nistrului
Acolo a crescut maică-mea, acolo am avut niște bunici de poveste și cele mai frumoase vacanţe de vară. Satul era mirific de frumos, cu căsuţe albastre și cu garduri de piatră, cu oameni buni, chiar dacă îmi ziceau „basarabeancă” , o spuneau cu duioșie.
Bunica Ștefana a crescut trei copii, cu dragoste de tradiţii, de viaţă, de frumos. Ea se ducea de zece ori la târg până găsea pânză de bluză pe placul ei, cu flori albastre, mărunţele...
Hrușca copilăriei mele, oare ce mai face? Am ajuns odată noaptea la bunici și ne-au primit cu o farfurie de dude. Acolo le ziceau „morve”... Au fost cele mai dulci dude din viaţa mea!
Lumea din sat vorbea și ucrainește, jumătate de locuitori erau haholi, dar se înţelegeau de minune. Anume acolo am înţeles ce înseamnă clacă - cum poţi într-o zi să faci munca de-o lună, cu rudele, cu vecinii..
Mă doare inima, când îmi amintesc de malul stâng al Nistrului… Mă rog pentru victoria Ucrainei!
Silvia CONDRATSCHI
***
Zelenski, târâtoarele și lașii
Ce trebuie să facă un președinte când îi este măce- lărită țara!? Ce trebuia să facă Zelenski când i-a fost invadată țara, ca să nu fie, în viziunea voastră -- măscărici, clovn, slugă NATO!?
A ales să lupte. A ales să rămână în țară alături de ai lui. A ales să fie lider în vremuri grele. Cred că nici nu a vrut asta și nici sufletul lui nu știa cât este de puternic, dacă nu i se dădea să trăiască asemenea timpuri, dar, dacă i s-a dat, s-a ridicat la înălțimea lor prin fapte.
E un om care și-a înțeles menirea și care știe că nu vrea să rămână în istorie ca președinte ce a lăsat ca poporul să îi fie distrus sau asimilat.
Putea să se urce în primul avion - el și ai lui - și să plece fără a se uita înapoi. Atunci ați fi scris despre el că este erou!?
Putea să predea țara rușilor fără niciun gest de apărare. Murea Ucraina înghițită de Rusia imperială. Atunci ați fi scris că nu este trădător, ci salvator!?
Să facem un exercițiu de imaginație. Putin primea Ucraina pe tavă. Nu se oprea. Voia și Moldova, și Țările Baltice, și România, și Polonia, că Ungaria deja o are în buzunar. Ce ați fi scris atunci despre Zelenski!?
Putea să negocieze cu rușii, să le dea țara și să fie un președinte marionetă. Atunci nu ați mai fi scris că e măscărici și clovn!? Atunci era iubitor de pace!?
Cât de mici și de scârboși sunt unii, când soarta le-a oferit șansa să vadă un Om, care își apără poporul și țara. V-ați speriat, lașilor, că sunt și altfel de oameni, decât specia voastră de nevertebrate și târâtoare…
Foto simbol: www.president.gov.ua
E. SOMESAN
***
De ce, Doamne?
Facebook-ul mă întreabă la ce mă gân- desc. E o provocare, căci mă gândesc eu la niște lucruri despre care poate că ar fi mai bine să nu vorbesc.
Sunt un creștin nu dintre cei mai evlavioși, dar nici ateu nu sunt. Realizez că e un mare păcat să-i ceri Domnului socoteală, dar eu mă încumet doar a întreba. De ce, Doamne, admiți această nelegiuire, acest masacru? De ce l-ai dăruit cu atâta putere pe Satana? Dacă ai vrut să-i pedepsești pe cei necredincioși și plini de păcate cu mâna acestui neom, de ce ai admis să moară și copii, la ai lor 4-5 ani, sau chiar la o vârstă de câteva luni. Ce fel de păcate au săvârșit ei? Și chiar dacă cei maturi au păcătuit cu ceva, să dea socoteală, dar de ce, Doamne, ești atât de nemilos cu ei? I-ai lăsat fără casă, fără masă, i-ai lăsat fără viitor, dar și fără prezent. Prin faptul că i-ai împrăștiat prin lume, astfel punându-i la încercare pe ceilalți robi ai Tăi întru a vedea cât de milostivi sunt și de sunt gata a-și ajuta aproapele poate că ai procedat corect. Prin gesturile de binefacere mulți și-au dat arama pe față (în sensul bun al cuvântului), și-au manifestat receptivitatea față de cei nimeriți la ananghie, au demonstrat că au inimă de creștin.
Doamne, Atotputernice, oprește acest prăpăd plămădit în mintea unui om! Or, de ce să suporte aceste grozăvii cauzate de război nu o țară, dar o lume întreagă?
Foto simbol: www.cfr.org
Gheorghe CIOBANU
Susține Natura.md: Devino Patron!