PRIMĂVARA

PRIMĂVARA
Text și foto: Alecu Reniță

Când văd cât de brutal şi agresiv se comportă unii oameni faţă de natură, dar şi faţă de alţi oameni, am spaima, de la un an la altul, că primăverile vor uita drumul spre Moldova. Dacă în iarnă Domnul dă multă zăpadă şi plapoma de nea acoperă pământul, aştept cu nelinişte zilele cu soare ca să mă conving că nămeţii se topesc, că primăvara ne-a iertat şi de astă dată, trecând frontiera fără să ţină cont de sârma ghimpată şi de indicaţiile „cârmacilor” de la Chişinău. Ba chiar mai mult: sunt un susţinător al anotimpului reînvierii, deşi înţeleg că orice primăvară pune în mare pericol stabilitatea de cimitir din R.Moldova - păsările încep să cânte fără de voie, gâzele pornesc să foiască peste tot fără să aştepte aprobarea şefilor, iarba răbufneşte fără învoirea ministerului agriculturii, pomii dau în floare fără să ţină cont de culorile monopolizate de partide.

Nu este disponibilă nicio descriere.

Primăvara dă năvală peste tot ca un copil zburdalnic, transformă pământul îngheţat în pământ viu şi înverzit, dezleagă apele şi le pune în mişcare, împrăştie lumină peste peisajele fără de viaţă şi le acoperă cu flori şi cântece de păsări, binecuvântează orice suflare şi vieţuitoare, lăsând soarele să le încălzească şi să le dăruiască libertatea cea de toate zilele. Primăvara stropeşte cu apa vie fiecare mugur şi fir de iarbă, fiecare sămânţă şi floare, fiecare insectă şi târâtoare. Minunile primăverii sunt fără de sfârşit: peste tot natura reînvie şi înmulţeşte viaţa, peste tot pământul aşteaptă mirabila sămânţă şi, mai ales, dragostea oamenilor, bucuria lor de a lua viaţa pe nou, de la început, pofta lor de a se contopi cu renaşterea naturii, încrederea că bunul Dumnezeu o să-i împrospăteze şi o sa-i întinerească, o să-i ierte şi o să le dea un an îmbelşugat.

Nu este disponibilă nicio descriere.

Zilele primăverii sunt parcă desprinse din geneză, din facerea lumii. Orice câmp învăluit în aburii lui martie sau april, orice brazdă de pământ reavăn şi orice om care aruncă boabele de grâu sunt ca o imagine de la începuturi, de la zidirea lumii, că se pare, aşa a pornit la drum omenirea, într-o dimineaţă de primăvară, la un răsărit de soare. Dar minunea minunilor pe care o aduce primăvara este iubirea şi bucuria de a trăi din plin, de a auzi cum se zbate în tine fiorul apropierii sufleteşti de fiinţa dragă, de a simţi cum îţi cresc aripile ca să te înalţi până la stele. Primăvara îţi readuce copilăria şi adolescenţa, aripile şi zborul fără de care viaţa trece pe lângă tine fără să-i cunoşti farmecul şi rostul, primăvara îţi reaprinde focul mocnit şi te face să crezi în eternitatea vieţii pe pământ şi în ceruri.

Nu este disponibilă nicio descriere.

Dar ce poate fi mai tulburător decât ploile de primăvară, când stropii calzi căzuţi din înalturi acoperă pământul cu mătasea verde a ierburilor neîncepute şi fac mugurii să explodeze pe ramuri în miriade de flori? Dar ce poate fi mai mişcător decât stolurile de cocostârci, care se rotesc în jurul caselor cu cuib, iar copiii le salută cu mult drag, ce poate fi mai apropiat de fiecare familie şi creştin decât sfintele sărbători de Paşte, când Hristos învie şi aduce lumina în fiecare casă?

Ar putea fi o imagine cu floare şi natură

Primăvară, mă ating de ierburile tale proaspete şi alerg prin ele ca prin cel mai frumos poem lăsat de Domnul pe pământ! Nu ai uitat drumul spre Moldova, dar de ce moldovenii ţi-au întors, şi de astă dată, spatele?


Text şi foto de Alecu Reniţă
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 206