Devino Patron!

Mai sunt dinastii de pedagogi în școală

Mai sunt dinastii de pedagogi în școală

Adolescenții promoțiilor de la sfârșitul anilor ’90, fără Iphone-uri în buzunare, însă determinați să absolve un liceu, iar facultatea să le asigure cunoștințe în profesia râvnită, astăzi au ajuns la vârsta deplinei maturități. Au profesii, și-au întemeiat familii, mulți din ei sunt cu temele făcute și pot spune ca personajul lui Marin Preda „nu trăiesc degeaba”.

Această perioadă frumoasă a fost un prilej oportun și pentru fosta elevă de cândva, Aliona Zbanțu, absolventă a Liceului „Vasile Alecsandri” din Chișinău să crească într-un mediu care i-a favorizat dorințe realizabile, dar meritul este al ei și al părinților.

Fetița blondă, cu ochi albaștri ca cerul era cea mai bună elevă din clasă, citea și învăța cu o dragoste aparte de elev silitor, iar profesorii au remarcat-o că vine dintr-un mediu select, o familie de intelectuali din satul Țîplești, raionul Sângerei. Era prea selectivă în tot ce făcea – finețea și buna creștere se datora, în mare măsură, învățătoarei, mamei Efrosinia Zbanțu, care a fost și mai este cadru didactic, cu patru decenii de activitate. Aliona, i-a moștenit profesia, a studiat limbi
străine – engleza și franceza – iar acum gimnaziul din Țîplești are două dinastii de pedagogi.

Școala Pedagogică din Orhei, pe care a absolvit-o doamna Efrosinia Zbanțu cu patruzeci de ani în urmă, i-a așezat cunoștințe trainice, pe care le-a transmis atâtor copii țîpleșteni, astăzi  mulți din ei duși prin lume. Poate că ceea ce se întâmplă în politica țării, aceștia nici nu vor mai ține minte, dar de sat și de primul lor dascăl nu vor putea să uite.

Din 1982 și până în prezent școala îi solicită un proces de formare continuu. Cursurile de perfecționare sunt ca și buchia legii – participă la orice formă de reorganizare a învățământului și este la curent cu toate reformele și politicile educaționale, implementate în învățământul primar. 

Doamna învățătoare, ea însăși discipolul cărții și al promovării ei, după mulți ani de predare a metodelor tradiționale și sigure că școala primară are un fundament forte, acum este conectată și la Programul Național de Alfabetizare Digitală a Cadrelor Didactice, însușind cursuri de „Dezvoltare a competențelor digitale pentru cadrele didactice”.

Pedagogii buni, care au urcat prin muncă pe treptele harului profesional, sunt în afara defectelor și acum desfășoară muncă de mentorat pentru tinerii specialiști. Poate educația părinților, poate meseria, poate amândouă la un loc, i-au cultivat dăscăliței un spirit de organizare și colaborare, de implicare și luare a deciziilor. Responsabilitatea și măiestria, devenite norme etice ale unui pedagog, i-au adus laurii bucuriei și aprecieri prin diplome de noblețe profesionale: conferirea gradului didactic II, diplomă pentru pregătirea la un nivel înalt a elevilor către concursul raional, Diplomă pentru gradul înalt de competențe profesionale privind rezultatele obținute în cadrul concursului raional, mai multe diplome de mulțumire pentru performanțele obținute în cadrul
procesului educațional.

În 2010, i s-a acordat Diploma pentru gradul înalt de competențe profesionale datorită rezultatelor obținute în cadrul concursului raional „Pedagogul anului”, iar diploma cu cel mai înalt grad este recunoștința discipolilor, atunci când învățătoarea din Țîplești, Efrosinia Zbanțu, este salutată de întreaga natură a satului prin vocile sătenilor cărora le-a așezat stiloul în mână pentru prima dată în viață.

În familia dăscăliței Efrosinia Zbanțu este multă lumină și căldură. Aici crește a treia generație de intelectuali – nepoții, Cătălin și Dominic, Emiliana și Lavinia, Otilia și David – aproape o clasă de
pici. Fiica Aliona, cea care îi calcă pe urme, scrie atât de frumos despre mama și învățătoarea ei: „Efrosinia Zbanțu a fost și este una dintre cele mai îndrăgite învățătoare din sat. În amintirea multor elevi, ea a rămas la fel de blândă și binevoitoare, răbdătoare și înțeleaptă, mereu și-a ascultat elevii, i-a îndrumat, i-a deprins pe fiecare cu multă răbdare, i-a învățat să fie oameni. Se preocupă în permanență de propria perfecționare, găsind în sine resurse infinite de voință în a evolua și a rămâne un pedagog model”.

Silvia STRĂTILĂ
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 362

Susține Natura.md: Devino Patron!