Azbestul cancerigen are poarta deschisă spre Republica Moldova

Azbestul cancerigen are poarta deschisă spre Republica Moldova
Ardezia cancerigenă din rezervele de stat a fost donată sinistraţilor din Ungheni, iunie 2016. Foto: Expresul.com

La nivel internaţional azbestul reprezintă șase tipuri de produse, toate recunoscute ca fiind cancerigene și foarte periculoase pentru sănătate. La noi, însă, au ajuns a fi interzise doar cinci - un fel de cei patru apostoli erau trei, Luca și Matei. Or, în lectură finală, Parlamentul, ca urmare a unui amendament propus de deputatul transfug Anatolie Zagorodnîi, a interzis doar cinci tipuri de azbest, cu pretextul că al șaselea, crisolit, este mai puţin toxic. Ceva de genul, nu e dracul chiar așa de negru cum se spune (!). Dar să le luăm pe rând.

 

Azbestul alb, cauza cancerului de membrană
Azbestul este un minereu natural, format din fibre – silicat fibros -, cunoscut la nivel larg cu nume precum azbest alb, albastru, brun. Gama de produse fabricate din azbest în formă pură, sau în combinaţie cu alte materiale, este mai mare de trei mii – de la mănuși care nu ard în foc, ţevi, filtre, cleiuri, până la arhicunoscuta ardezie.

Potrivit U.S. Geological Survey, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, depozite semnificative de azbest au fost identificate în întreaga lume, iar exploatarea lor a început în Canada (1878), Africa
de Sud (1893, 1908-1916) și Rusia (1885). Punctul culminant al producţiei azbestului la nivel mondial a fost anul 1976 - 5,2 milioane de tone, din 1986 intrând în declin. În timp ce în Canada sau Africa de Sud de la 1987 producţia de azbest era tot mai mică, în spaţiul Uniunii Sovietice aceasta era în creștere, deși despre riscurile azbestului se cunoștea, cel puţin parţial, încă la 1930. În 2003, SUA a stopat exploatarea minelor de azbest.

Potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, toate tipurile de azbest, inclusiv crisolit - cel care a rămas neinterzis în R. Moldova, sunt cancerigene și pot provoca mezoteliomul, o formă rară de cancer care se dezvoltă în membrana care învelește multe dintre organele corpului. Aproape 90% din cazurile de cancer mezoteliom dezvoltat la bărbaţi este provocat de azbest. Fiind lider în utilizare, crisolitul este și lider în provocarea altor boli grave, precum cancerul pulmonar, laringian și ovarian, azbestoza (fibroza plămânilor)…

Aceste maladii sunt generate de pulberea microscopică de azbest care se emană în timpul producerii, dar și folosirii de materiale de construcţie, izolaţii, garnituri de frână, cleiuri, textile cu conţinut de azbest ș.a.

Odată inhalate, fibrele de azbest nu se dizolvă, dar sunt ca un impuls pentru dezvoltarea proceselor inflamatorii, provocând boli chiar și la o distanţă de 20-50 ani. Organizaţia Mondială a Sănătăţii arată că aproximativ 125 milioane de oameni din întreaga lume se expun zi de zi pericolului de azbest la locul de muncă, iar 107 mii oameni mor anual de cancerul mezoteliom și
alte maladii provocate de azbest.

În anul 2002, medicii din Belgia au publicat rezultatele cercetărilor asupra bolilor asociate cu azbestul, ajungând la concluzia că fiecare al șaptelea cetăţean din ţările dezvoltate suferă de la praful de azbest care intră în plămâni, odată cu aerul. Pentru ţările în curs de dezvoltare, precum este și R. Moldova, statisticile, ar fi, cu siguranţă, îngrozitoare. 

Prognozele specialiștilor arată că incidenţa maximă a cancerului mezoteliom în Europa de Vest va avea loc în perioada anilor 2015 – 2030 și că, în următorii 35 de ani, aproximativ un sfert de milion de oameni vor muri din această cauză. Deși există dovezi știinţifice mondiale incontestabile privind pericolele oricărui tip de azbest, deputatul din Parlamentul R. Moldova, Anatolie Zagorodnîi, spune în amendament că „azbestul crisolit este mai puţin nociv” și face lobby ca acesta să fie utilizat în continuare în R. Moldova.

 

Federaţia Rusă, lider în producerea azbestului alb
Sunt peste 100 de ani de când azbestul alb este folosit în construcţie, iar Federaţia Rusă este lider în lista celor mai mari trei producători de crisolit din lume, alături de China și Kazahstan. În Rusia, la 1450 km de Moscova, în Azbest, numit „oraș pe moarte” (din cauza pericolului asupra sănătăţii locuitorilor de acolo), se află cel mai mare minereu de azbest din lume – acesta se întinde pe o suprafaţă de 7500 ha. De aici este furnizat aproximativ 60-75% din tot azbestul utilizat în lume. În 2013, Rusia a deţinut titlul de lider mondial absolut la exportul de azbest – peste 6 milioane de tone.

Potrivit unui studiu realizat de organizaţii neguvernamentale din Ucraina, Rusia și Kazahstan (ultimele două – ţări producătoare de azbest), mai mult de 2/3 din producţia de azbest a Federaţiei Ruse este utilizată pentru fabricarea de ardezie și ţevi. Site-ul Rusexporter.ru arată că
Rusia a exportat în 2013 fibre de azbest, amestecuri pe bază de azbest sau de azbest și carbonat de magneziu în valoare de 16 milioane de dolari SUA. În 2013, Moldova se afla în topul
primilor 10 importatori din Federaţia Rusă, care preluau 77% din totalul exporturilor de piatră, ipsos, ciment, azbest, precum arată aceeași sursă - Rusexporter.ru.

Ucraina, deși nu produce azbest, îl importă din Kazahstan și Federaţia Rusă și îl exportă doar în R. Moldova (datele din 2015 și 2016). Potrivit site-ului CementInfo.Ru, în primele cinci luni ale anului 2016, Ucraina a importat azbest în valoare de aproape 1 milion jumătate de dolari SUA din
Kazahstan și, respectiv, peste 1 milion 200 mii dolari SUA din Federaţia Rusă.

Datele Biroului Naţional de Statistică plasează azbestul doar într-o combinaţie de mărfuri - articole din piatră, ipsos, ciment, azbest sau din materiale similare, iar importul acestora din ţările CSI a constituit peste 19 milioane de dolari SUA în 2014, fiind în scădere de la 2011 încoace, când valoarea importurilor depășea 25 milioane dolari SUA. Pe site-ul Paginideaur.md sunt înregistrate 56 de companii din R. Moldova care au ca gen de activitate „materiale de construcții și construcții / beton, nisip, ciment, azbest”.

Azbestul alb cancerigen - produs în Rusia

 

 

Liber la ardezia cancerigenă pe acoperişuri
În 2008, când în fruntea Ministerului Mediului se afla actuala deputată și fostă președintă a Comisiei administraţie publică, dezvoltare regională, mediu și schimbări climatice, Violeta Ivanov, a fost publicat un prim studiu naţional privind gestionarea substanţelor chimice (viitoarea deputată semna „Prefața”), folosit ca bază la Programul naţional privind managementul durabil al substanţelor chimice în Republica Moldova, care a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 973
din 18.10.2010. Programul naţional prezenta lista substanţelor prioritare pentru reglementare și restricţionare - azbestul, poluanţii organici persistenţi, metale grele și compușii acestora.

Au urmat două hotărâri de Guvern în 2013, pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă. În 2014 la Guvern a fost aprobat un proiect de lege care viza interzicerea importului de azbest în R. Moldova. Timp de doi ani proiectul a fost pasat între Guvern și Parlament, la fiecare cădere de executiv procedura fiind reluată. În septembrie 2015, Valeriu Munteanu, ca nou ministru al Mediului, aprobă la Guvern vechiul-nou proiect. În prima lectură, proiectul de lege a ajuns a fi votat la 29 decembrie 2015, în varianta depusă de Guvern, cu interzicerea tuturor celor șase tipuri de azbest - crocidolit (azbest albastru), actinolit, antofilit, amosit (azbest brun), tremolit și crisotil (azbest alb). Era un real motiv de triumf.

În primele luni ale anului 2016, din declaraţiile ministrului Mediului, Valeriu Munteanu, au fost realizate zeci de materiale de presă din care aflam că azbestul este pe punctul de a fi interzis în R. Moldova – cum altfel, dacă Parlamentul aprobase proiectul în prima lectură.

Doar că, la 30 mai 2016, deputatul transfug Anatolie Zagorodnîi depune, la Comisia condusă de Violeta Ivanov, un amendament prin care propune excluderea crisolitului cancerigen din lista interdicţiilor. Cu o viteză fulgerătoare, raportată la chinurile nașterii legii din 2013 încoace, la 17 iunie 2016 (în doar 16 zile lucrătoare de la depunerea amendamentului (sic!)), Parlamentul adoptă modificări la Legea aerului atmosferic din 1997, completând-o cu o Anexă cu tipurile de azbest interzise, enumerând doar cinci din șase tipuri ale substanţei recunoscută mondial ca fiind cancerigenă și menţionând că restricţiile nu se referă la silicatul fibros – azbestul - crisolit.

 

Blestemul bolnavilor de cancer
Rodica Iordanov, director executiv al Asociaţiei neguvernamentale „Eco-Contact” spune că a aflat cu stupoare că unul din tipurile de azbest nu a fost interzis în R. Moldova. „Ieri, 19 iulie 2016, când am văzut lista publicată în Monitorul Oficial, am rămas fără replică. Dintre toate tipurile de azbest, anume că acesta care nu a fost interzis este cel mai toxic, fiind importat în cantităţi mari din Ucraina și Rusia și folosit pentru acoperișurile caselor din R. Moldova”, a exclamat ecologista.

Știu că Ministerul Mediului împărtășește opţiunea ecologiștilor și este împotriva folosirii azbestului în R. Moldova. Mă miră că mai există demnitari de stat care promovează aducerea produselor cancerigene și, astfel, practic, contribuie direct la îmbolnăvirea oamenilor de cancer. Dacă ei o fac conștient și urmăresc banul, atunci o să-i ajungă din urmă blestemul bolnavilor de cancer”, spune Alecu Reniţă, președintele Mișcării Ecologiste din Moldova.

În R. Moldova, în mediul rural, 80% din case sunt acoperite cu ardezie cu conţinut de azbest crisolit, cancerigen, fabricat în URSS sau importat din Federaţia Rusă și Ucraina. Cancerul pulmonar, al treilea cel mai frecvent tip de cancer diagnosticat la populaţia din Moldova, constituie peste 10 la sută din totalul tumorilor maligne depistate în ţara noastră. Studiile medicale arată că principala cauză este fumatul, fără a face referinţă la impactul inhalărilor de praf de azbest la care este supusă întreaga populaţie de jumătate de secol încoace.

În 2005, Uniunea Europeană a interzis definitiv utilizarea și vânzarea produselor care conţin azbest. În 2016, R. Moldova încă se mai dă cu părerea la „cât de negru este dracul”.

 

Lilia CURCHI

Articol publicat în Revista NATURA numărul 294