Primăvara în Lunca Prutului
Aici primăvara vine simțitor mai devreme. Dacă la Chișinău copacii încă se gândesc să-și desfacă mugurii sau nu, în sud pomii fructiferi își arată deja podoabele înflorite, iar în fața caselor gospodărești zâmbesc la soare narcisele și toporașii.
natura.md
Apr 20, 2021 02:30
3143
1
Toate satele din Valea Prutului, înșirate unul după altul ca mărgelele pe ață, privesc spre râul Prut de-a lungul drumului ce străbate localitățile și se oprește la Giurgiulești, în extremitatea sudică a țării. Odată la câteva luni acest drum mă poartă de la Chișinău până la Rezervația „Prutul de Jos”, aflată între satele Slobozia Mare și Văleni (raionul Cahul). Calea e lungă, ține aproape 4 ore până acolo, așa că orice expediție spre sud începe dimineața devreme, când orășenii dorm dulce și troleibuzele abia încep că circule. Nu de puține ori am întâmpinat răsăritul soarelui din mașină, de pe traseul pitoresc ce trece prin pădurile Hînceștiului, prin câmpia râului Sărata, care cuprinde întreg raionul Leova și apoi prin valea Prutului străjuită de întinderile de stuf ce încep de la Cantemir.
De la Cantemir spre sud peisajul devine de-a dreptul familiar – pentru mine aici scrie „ACASĂ” în orice anotimp. Fiind mică, parcurgeam deseori traseul Cantemir-Cahul și țin minte de atunci toate satele străjuite de bălțile Prutului și ravenele de lut atât de des întâlnite în sudul țării. Dar adevăratele bălți începeau mai la vale de Cahul, acolo unde lacul Manta cuprindea într-o largă îmbrățișare tot pământul aflat între Prut și șoseaua națională, iar uneori depășea chiar și acest hotar de asfalt și ocupa porțiuni semnificative din drum, paralizând tot traficul.
Copil fiind, ajunsesem rar mai la sud de Cahul, iar partea aceea de lume era în mintea mea un fel de ținut de basm, mereu sub ape, un ținut pescăresc în care oamenii au alte treburi și activități decât cei care locuiesc la șes sau la pădure. Iată că ajunsă la maturitate nu am putut scăpa de această imagine, însă cu numeroasele mele vizite am îmbogățit-o cu alte și alte impresii și tablouri din Valea Prutului de Jos.
Imediat după orașul Cahul, acolo unde râulețul Frumoasa se varsă în Prut, se ivește la orizont uriașa întindere de apă ce se numește lacul Manta. Acest lac este unul dintre ultimele acumulări naturale de apă ale râului Prut, însă alături mai există o serie de amenajări piscicole care în timpul perioadei sovietice au constituit baza unui combinat piscicol de unde întregul URSS se hrănea cu pește basarabean. Multe din aceste bazine acvatice au fost făcute pe locul bălților din care localnicii pescuiau din vechi timpuri și pe care le-au botezat cu diverse nume: Bălacea, Bribari, Carasul, Dracele, Foltanele, Motranul, Surda. În dreptul acestor bălți stă satul Crihana Veche, amplasat la doar 5 km de Cahul.
Bălțile din dreptul satului Crihana Veche. Foto: Gheorghe Țîcu
De acest sat mă leagă câteva amintiri interesante, din vremea copilăriei, când mergeam în vizite la prieteni de familie. Anume aici am auzit pentru prima oară în viață graiul interesant al oamenilor din Valea Prutului, marcat de alternanța dintre literele F și H: herăstrău în loc de ferăstrău, hierbere în loc de fierbere, a hi în loc de a fi și tot așa, sau horbă pentru vorbă, hin în loc de vin.
Satul Crihana Veche se termină în dreptul Tișcanei - digul de separare între Balta Crihanei și Balta de la Manta. De aici începe satul Pașcani și tot de aici începe uriașul lac Manta, care se oprește hăt după satul cu același nume. În sezonul cald, pe acest lac imens, îi poți observa la orice oră pe cei mai fideli clienți ai bălții – pelicanii mari și pelicanii creți, care stau aici înconjurați de cormorani mari și pescăruși – cu toții puși pe mâncat pește în cantități impresionante.
Pelicani comuni (Pelecanus onocrotalus) pe Lacul Manta. Foto: Ion Grosu
Lacul Manta se termină pe nesimțite undeva printre terenurile agricole pierdute în zare, dar firul apei este continuat imediat de iezerul de la Vadul lui Isac, invadat de stuf și de mulți corcodei mari, ce preferă apa aceasta stătătoare.
Bălțile de la Vadul lui Isac. Sursă foto: pagina de facebook Asociaţia Obştească "Asociaţia Băştinaşilor din s. Vadul lui Isac"
Numele satului ar proveni de la tragica istorie a unui cioban numit Isac, care a încercat să fugă de tătari printr-un loc unde nivelul apei era superficial, dar s-a înecat în Prut. Această localitate mai este cunoscută și grație faptului că la limita sudică se întinde un fragment din renumitul Val al lui Traian, acea construcție de apărare ce avea ca scop să marchez hotarul Imperiului Roman. Numele complet al barierei antice se numește „Valul lui Traian de Jos”, pentru că mai există un val ce trece puțin mai la nord, de la Leova și până lângă Tighina, numit Valul lui Traian de Sus. Valul de jos începe anume de la Vadul lui Isac și ajunge până la lacul Sasâc din regiunea Odesa, având o lungime totală de 126 de km. Din păcate, trecerea vremii a erodat măreția de cândva a Valului lui Traian de Jos, însă și politicile agricole din anii precedenți au afectat grav acest vestigiu.
Drumul merge mai departe spre sud, dar noi ne oprim aici și vă lăsăm să vă bucurați de traseele propuse spre împărăția apelor din sud. Revenim curând și continuăm spre celelalte sate, până la Giurgiulești.
Silvia URSUL
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 350
Susține Natura.md: Devino Patron!
