Slănic-Moldova: Ziua revistelor Natura și România pitorească
natura.md
Mai 27, 2024 10:22
241
0
Spuneau bunicii noștri, care ne stau pururea de temelie: „Vorbește cum ți-e vorba și te poartă cum ți-e portul!” Acest minunat precept al bunului simț de multă vreme nu mai este la modă, din păcate. Însă nici nu i s-a prăpădit firea de tot. Chiar așa: ce se poate întâmpla mai minunat decât faptul că într-o după-amiază de vineri, pe la chindie, superbul parc din inima stațiunii Slănic-Moldova îți pune pe scenă, într-o armonie încântătoare, și chipurile portului specific acestei părți de țară, și vorbele dulci ale meleagului, rostite cu înveliș de cântec. Aproape că nu-mi venea să cred ceea ce mi se petrecea în fața locului…
În termeni strict gazetărești, asistam la „Gala portului popular românesc”, ediția a III-a, iar când am ajuns pe mica „esplanadă” a chioșcului tradițional – vă amintiți, sper, de refrenul „Și în chioșc fanfara cânta…” – abia în acel moment mi-am dat seama cu adevărat că fac parte – mică, mică – din această expresie a identității noastre românești. Așadar, alături de excelenta revistă „Natura” și de bunul meu prieten Alecu Reniță de la Chișinău conturam cu emoție, în răstimpul unui intermezzo… jurnalistic, încercările, aspirațiile, isprăvile a două reviste de turism, și nu numai, care merg împreună, ținându-se de Țară, de 30 de ani. Da, revistele „Natura” și „România pitorească” au beneficiat aici, la Slănic-Moldova, cu ajutorul Primăriei, de o zi a lor, de o parte și de alta stându-le, totdeauna cu fapta, „Mișcarea Ecologistă din Moldova” și Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România.
AJTR, îi spunem noi prescurtat uneia dintre cele mai vechi asociații nonprofit din România, care în această lună adună exact 66 de ani de la înființare. La Gala de anul trecut a AJTR, desfășurată în salonul regal de la Palatul de Comerț și Industrie al Bucureștiului, vrednicului edil al Stațiunii Slănic-Moldova, domnului Gheorghe Baciu i-a fost decernat Premiul de Excelență „Primăria și ospeția”. Nu se putea ceva mai potrivit, mai binemeritat. Fiindcă, poate mai mult decât oriunde pe la noi, la Slănic-Moldova dacă ospeție, adică turism, nu e, atunci chiar nimic nu e.
O noapte și două bucăți de zi… Atât am stat la Slănic-Moldova. Prea puțin față de cât de mult am călătorit. Nu pe pământ, până aici, ci prin valea timpului, cu gândul… O noapte și două bucăți de zi… Dar parcă totul a durat cât un sejur întreg. Probabil că lucrurile sunt simple, așa cum sunt ele în natura de afară. Nu cea dinăuntru. Mă leagă multe amintiri de aceste istorice băi ale Moldovei căutate de multe personalități ale noastre. Și atunci, demult, și acum atracția, interesul, chiar farmecul rezidă în puterile tămăduitoare ale izvoarelor, ale apelor sulfuroase, mai ales. Îmi vin în gând Mihail Kogălniceanu (mare prețuitor al borvizului – borcutului - de Slănic), Ion Creangă, prof. A. C. Cuza (partenerul politic al lui O. Goga), ca să pomenesc doar câteva nume ilustre ale românismului moldovenesc. Ca să fiu sincer, venind cu trenul de la Adjud la Tg. Ocna, parcă am străbătut un straniu… trecut, inexistent aidoma cândva prin realitățile din dreapta și din stânga căii ferate de astăzi. Nu intru în detalii, fiindcă trag nădejde să fie pecingini trecătoare, cât mai trecătoare…
De-a lungul anilor, am scris pentru „România pitorească” și „Holidays in România” (una dintre variantele în limbi străine dedicate promovării României turistice în străinătate) nenumărate reportaje și interviuri cu medicii de specialitate din stațiunile noastre balneare și climaterice. Produce Slănic-Moldova, mai mult decât marea majoritate a suratelor lui întru sănătate, o chemare, o atracție specială, o încredere care nu te pot lăsa indiferent în nicio împrejurare. Te așază într-un timp, într-o stare care te țin captive, ca un tratament neștiut, necunoscut, poate chiar neînțeles. Asta mi s-a întâmplat în mai multe rânduri când, gata pentru cel mai mare pariu jucat vreodată, eram convins că mă găseam pentru ultima oară prin „Perla Moldovei”. Acum sunt sigur – dacă putem fi siguri pe ceva – că voi reveni. La și cu Slănic cu tot în Natura Chișinăului, a României. În fapt, acesta-i tulburătorul secret al turismului. Turism ca istorie, istorie ca Natură. Nu se pot despărți. Doar și numai împreună au sens, identitate.
Autor: Mihai OGRINJI
Articol publicat în revista NATURA, nr. 386
Susține Natura.md: Devino Patron!
