Leurda, cel mai bun energizant natural

Articol apărut în numărul 218 din aprilie 2010

Leurda, cel mai bun energizant natural
Sursă foto: www.farmaciata.ro

Denumită în popor ai- depădure sau ai-ciorăsc, leurda se întâlneşte în toată Europa de Est şi Caucaz, prin flora spontană din zonele de deal şi munte, preferând tufişurile şi pădurile umede şi umbroase de foioase (fag, stejar, carpen), cu frunziş putrezit, aşternut pe soluri afânate, bogate în humus şi slab acide.

Denumirea ştiinţifică de Allium ursinum este corelată cu observaţiile popoarelor nordice ale Europei, care susţineau că apariţia frunzelor de leurdă era multaşteptată de urşi, pentru a o consuma ca medicament purificator după lungul repaus din perioada hibernării. De altfel, popoarele germanice o denumeau „usturoiul ursului”, usturoiul ţiganului” şi “ceapa vrăjitoarei”.

Frunzele au componente asemănătoare cu cele ale usturoiului, predominând substanţele sulfurate thioeterice, carotenoizii, vitaminele A şi C, levuloza, uleiul eteric, complex şi săruri minerale de calciu, fier, fosfor, natriu, cupru.

Leurda are rol de curăţare a organismului
Rolul depurativ al leurdei reliefează, în primul rând, capacitatea de curăţare a sângelui, ficatului, stomacului şi intestinelor, mult mai activă decât usturoiul. Pentru această acţiune, se recomandă ca, în fiecare primăvară, să se facă o cură, de 4 săptămâni, cu frunze proaspete (de remarcat că, prin uscare, frunzele îşi pierd din proprietăţi). Prin consumul intern, leurda acţionează favorabil în numeroase afecţiuni: în bolile gastrointestinale are efecte în diaree acută şi cronică, dizenterie, indigestii, insuficienţă biliară, colici abdominale, balonări şi în distrugerea viermilor intestinali, inclusiv limbrici; în afecţiuni cardiovasculare curăţă sângele de substanţe toxice, reduce hipertensiunea arterială, intervine în ateroscleroză coronariană, scăderea colesterolului, previne  accidentele vasculare, evitând apariţia trombozei şi tromboflebitei; în bolile aparatului respirator este benefică la persoane cu bronşite, tuberculoză pulmonară şi infecţii la nivelul căilor respiratorii
superioare (gripe, răceli); în afecţiunile sistemului nervos întăreşte memoria prin mărirea capacităţii de memorare, combate momentele de lapsus, amneziile, insomniile, ameţelile de dimineaţă, depresiile psihice, presiunea din cap şi stările de anxietate (frică) şi de nelinişte; în boli renale curăţă rinichii şi vezica urinară, favorizează urinarea şi elimină excesul de acid uric, foarte dăunător la bolnavii de gută.
Prin uz extern, leurda are bune efecte în combaterea reumatismului degenerativ, eczeme, herpes, răni greu vindecabile, scrofuloză şi alte boli cronice de piele. Cataplasmele cu frunze sunt indicate contra furunculilor.

Formele de utilizare ale leurdei
- Leurda se poate folosi în multiple forme: salate de crudităţi, supe, ciorbe, piure (în asociere cu urzica vie), găluşte, chiftele, perişoare, cartofi, tocane cu carne, având atât rol decorativ, cât şi condimentar foarte gustos, în locul usturoiului.
- Tăiate mărunt, frunzele se consumă ca aperitiv, în amestec cu frunze de pătrunjel verde, care se pune pe felia de pâine cu unt, margarină, brânză sau caşcaval ras, adăugând cimbrişor, boia
de ardei şi piper măcinat.
- Salata din frunze proaspete, consumată înainte de mesele principale, pe tot sezonul de primăvară, are un rol evident în oprirea procesului de îmbătrânire. În stare uscată, frunzele se presară pe diferite mâncăruri, în amestec cu pătrunjel şi ceapă, având efect de condiment deosebit de gustos.
- Tinctura din frunze sau bulbi tocaţi mărunt se prepară în alcool de 38-40°, unde se macerează timp de 14 zile la soare; se strecoară şi se păstrează în sticle închise la culoare, în loc răcoros şi întunecos. Zilnic, se iau câte 10-15 picături, în puţin ceai sau apă, de 3-4 ori pe zi, având efecte deosebite în dobândirea unei memorii excelente. Tinctura bine păstrată permite să se beneficieze tot timpul anului de puterea curativă a leurdei.
- Infuzia de leurdă se prepară din două linguriţe frunze tocate la 200 ml apă clocotită; se beau 1-2 ceaiuri pe zi.
- Vinul de leurdă se prepară dintr-un pumn de frunze proaspete sau bulbi mărunţiţi care se fierb 5 minute în 50 ml vin alb; se infuzează acoperit timp de 10 minute, se strecoară şi se îndulceşte,
după gust, cu miere sau sirop. Se bea dimineaţa câte un păhărel timp de 14 zile, fiind considerat un minunat remediu pentru persoanele în vârstă, chinuite de tuse rebelă, insuficienţă respiratorie, expectoraţii persistente şi tuberculoză pulmonară.