E la modă să fii Eco!

Olivia Roșca este o tănără, al cărei optimism debordabil vine din muncă, care se cheamă școală, studii, implicare, asumare - și toate le face cu și din dragoste. Vine dintr-o familie de medici, iar educația sănătoasă de acasă este și va fi temelia traincă a vieții spre care se îndreaptă, călită și igienizată către un modus vivendi. E chiar ceea ce afirmă ea: „Tot ce ar conta este ca astăzi să muncesc pentru ca mâine să vorbească acțiunile în numele meu și copiii mei să fie mândri că sunt mama lor”.

E la modă să fii Eco!

- Cine este Olivia Roșca și cum se încadrează ea în generația care poartă blugi rupți într-o țară mereu în criză?
- Numele meu este probabil echivalent cu perseverență. În familie a persistat ideea că nu există lucruri imposibile, astfel că de fiecare dată am tins spre mai mult și spre mai bine. Noi, oamenii, ne împărțim în trei categorii: cei care nu întreprind nicio acțiune, oameni, care își ocupă timpul cu acțiuni medii, și oamenii care sunt mereu ocupați cu a face acțiuni mărețe. Fiecare dintre ele necesită o doză de efort, însă depinde de noi ce tip de reușite vom avea în final. Exact din acest motiv am ales să îmi continui studiile la facultatea pe care mi-am dorit-o, cu gândul că într-o zi îmi voi vedea visul împlinit într-o țară unde există dreptate. Nu știu dacă neapărat România este destinația finală, în schimb pot spune că trăiesc acum cea mai frumoasă perioadă.

- Ce a însemnat pentru tine școala, ce perspectivă au cunoștințele, studiile, în opinia ta?
- Am avut norocul să învăț la un liceu bun, „Spiru Haret” din Chișinău, iar acolo am învățat că anume cunoștințele sunt cele care fac diferența, și nu neapărat notele. Școala m-a învățat mai mult decât fizică, matematică sau geografie, dar și ce înseamnă să fii OM, și cel mai important - cât este de vital să fii susținut de cineva întru creșterea și dezvoltarea ta personală și profesională. Liceul a avut grijă să planteze în mine ambiție, înțelepciune și responsabilitatea de a nu lăsa să treacă o zi fără să contribui cu un minimum de efort la a fi o versiune mai bună mâine. Or, școala exact asta trebuie să facă - să ne pregătească pentru viață, nu doar pentru bacalaureat.

- Știu că ești o fire foarte activă și reușești să te implici în viața comunității. De unde ai energie sau motive să faci lucruri frumoase și bune?
- De când mă știu mi-a plăcut să trăiesc la intensitate maximă orice reușită și sentiment pe care le-am avut. Energia provine din interes, iar plictiseala din lipsa lui. Astfel, cred cu tărie că nu există oameni lipsiți de energie, există doar oameni care nu iubesc cu adevărat ceea ce fac sau că plictiseala a început să le dea târcoale. O reușită generează sute de altele noi, iar ăsta a fost și cazul meu. După ce am fost premianta unui concurs republican la limba și literatura română, am decis că este timpul pentru mai mult. Astfel am început să îmi dedic toată energia și interesul pentru lucruri care îmi aduceau fericire și satisfacție maximă - voluntariatul. După mai multe participări în diverse ONG-uri, proiecte, mi-am construit un plan de acțiuni pe care aș fi vrut să le înființez independent de alte organizații. Aici a luat naștere și ideea unei asociații proprii. Mulțumesc și celor care m-au ajutat să realizez ceea ce mi-am dorit să fac. Pentru a reuși nu este nevoie de o rețetă - unicul ingredient este iubirea.

- Mai citesc cărți, pe clasicii români tinerii de azi?
- Cred că tinerii de azi citesc mult mai multă literatură, inclusiv pe clasicii români, decât acum 5-6 ani. După terminarea liceului aveam drept scop să citesc câte 20-30 de cărți pe an, în afară de cele recomandate pentru studiul de specialitate. Așa am început să îndrăgesc scrierile lui Mircea Cartărescu, Mircea Eliade, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, ale incomparabilului Mihai Eminescu și lista poate continua. Aș putea recomanda cu încredere poeziile lui Adrian Păunescu, iar din proza românească „Solenoid” de Mircea Cărtărescu. Chiar M. Cărtărescu spunea: „Dacă citești cu plăcere, la un moment o să începi să vorbești prin intermediul citatelor scriitorilor tăi preferați.”

- Ziarul „Natura” luptă și promovează pentru o ecologie în R. Moldova. Ce idei de susținere ai avea personal în această atitudine?
- Cu regret, în R. Moldova educația ecologică lipsește cu desăvârșire. Într-adevăr, există multe ONG-uri, portale media, precum și diverse proiecte ce au drept scop susținerea unui mod ecologic de viață în țara noastră, însă oamenii încă nu conștientizează importanța reciclării sau a poluării zilnice la care supunem planeta, nu doar spațiul național. Schimbarea începe de la noi, prin acțiuni concrete și pași mici, dar îndrăzneți. Susțin perfecționarea proiectelor ce au ca scop crearea unor spații special amenajate pentru bicicliști, utilizarea a cât mai multe produse ecologice, colectarea hainelor vechi sau uzate pentru a fi reciclate, introducerea unui număr mai mare de troleibuze în circulație, precum și reciclarea deșeurilor pe întreg teritoriul țării. Cred cu tărie că dintr-un număr mic de oameni, care întreprind măcar câteva din cele menționate mai sus, putem deveni o comunitate eco aici, la noi acasă!

 

Silvia STRĂTILĂ

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 341