Între trecut şi viitor

Între trecut şi viitor

Păstrez în suflet, cu aceeaşi prospeţime de la începuturi, imagini scumpe şi dragi – lunci în floare, izvoare cristaline, stânci bizare, grote misterioase, defileuri tainice, stejari seculari, monumente ale naturii, peisaje de un pitoresc copleşitor -- toate descoperite în timpul expediţiilor etno-ecologice pe Nistru, Prut şi Răut. Mai păstrez lângă inimă şi chipurile unor oameni tineri şi zâmbitori, care se înfrăţeau cu natura din dragoste pentru pământul strămoşesc şi veşnicia lui, care se zbăteau, fără soldă şi contract, să tămăduiască rănile mediului înconjurător şi să dea o mână de ajutor apelor, pădurilor, păsărilor cerului şi oamenilor.

În anii „80 nu puteai intra în familia ecologiştilor fără să fii legat sufleteşte de natură, fără să iubeşti firul de iarbă şi picătura de rouă, fără să-ţi respecţi aproapele şi colegul tău de crez şi de luptă. Dacă erai străin de opera lui Dumnezeu, de vatra părintească şi aerul libertăţii, oricât ţi-ai fi camuflat vocea, ea suna fals şi în disonanţă cu corul „verzilor”. Din această cauză, în acea perioadă de constituire şi înălţare a ecologismului basarabean, nu şi-au găsit loc în hram negustorii, profitorii şi pasagerii ocazionali. Nu eram mulţi, dar cu toţii ardeam de dorinţa de a sări în ajutorul naturii rănite.

La Camenca, în Transnistria, în 1987, am reuşit să le demonstrăm tuturor că şi o gunoişte poate fi prefăcută în parc. La Chişinău, printr-o minune, în ultimele clipe, am izbutit să stopăm aprobarea hotărârii de lichidare a Dendrariului din centrul capitalei. Astăzi ţine de domeniul fantasticului, dar atunci eram predispuşi la orice sacrificiu în numele naturii.

Iată de ce a fost posibil, spre stupefacţia autorităţilor, să oprim buldozerele pornite să distrugă rezervaţia peisagistică „Saharna” şi recifele cu valoare de unicat în Europa ca „Stânca Mare”, să interzicem folosirea excavatoarelor, ce scoteau prundişul din albia Nistrului, să intrăm în polemici belicoase cu monştrii ideologici de la Academia de Ştiinţe, care promovau otrăvirea solurilor şi a produselor agricole. Uniţi de ideile ecologiste, treceam peste ameninţări oficiale şi acuzaţii stupide. Ne simţeam mai mult decât o echipă. Nimeni nu a intrat în panică, nu a tremurat, când miliţia sovietică ghidată de KGB, a încercuit, în anul 1988, Casa Actorilor, unde urma să convocăm Congresul de constituire a Mişcării Ecologiste din Moldova. Am evitat provocările şi  confruntările violente, calificând drept disperate ameninţările unor conducători şi secretari comunişti ca Semionov sau Pşenicinicov.

Evoc aceste file de istorie nescrisă pentru a ancora în actualitate, pentru a identifica obiectivele de azi şi de mâine ale ecologiştilor, obiective care ar asigura în continuare prestigiul şi credibilitatea lor în societate. Sunt deja depăşite fazele alarmismului verde, ale edificării cadrului juridic şi reformei instituţionale, sunt deja ratificate Convenţiile internaţionale de mediu, sunt elaborate Strategiile naţionale care acoperă tot domeniul protecţiei şi conservării mediului înconjurător. Sunt create condiţiile pentru a purcede la soluţionarea problemelor ecologice locale şi naţionale. Obiectivul-cheie al ecologiştilor din structurile statale şi neguvernamentale s-ar rezuma la sintagma „acţiuni şi rezultate concrete”. Din „Strategia Naţională pentru Dezvoltarea Durabilă” şi Programele Naţionale legiferate (biodiversitate, combaterea deşertificării, schimbarea climei, dezvoltarea fondului forestier ş.a.) e necesar să elaborăm planurile de acţiuni locale pentru conservarea şi reconstrucţia ecologică a mediului înconjurător din toate comunele din republică. Fiecare sat urmează să aibă „dosarul ecologic”, care ar include planul de dezvoltare durabilă a localităţii, problemele locale de mediu şi sursele de poluare, costul soluţionării problemelor ecologice şi măsurile preventive de stopare a degradării ecosistemelor.

Acestea ar fi câteva amintiri, gânduri şi idei care mi-au dat târcoale în ajunul unui eveniment major pentru ecologişti - Ziua Internaţională a Mediului Înconjurător. Felicitări şi Succese!

 

Alecu Reniţă
Revista naţională NATURA, mai 2001