Astăzi se împlinesc 107 ani de la nașterea poetei Magda Isanos
„Dac-aş şti că prin moartea mea se schimbă măcar un strop din nedreptăţile lumii, sunt gata să mor…”
(replica unui personaj din drama „Focurile”
de Magda Isanos și Eusebiu Camilar)
„Aprilie nu uită să aducă primăvara cu multă floare, uneori cu zăpadă întârziată care acoperă ce a înflorit mai devreme. În poezia română de azi, Magda Isanos, poetă basarabeană născută în aprilie 17, anul 1916, e ca acea zăpadă albă și poate caldă, care se așterne pe uitarea contemporanilor, dacă nu cumva memoria lor e plecată la odihnă. Dar nu, poezia Magdei Isanos e ca un dar lăsat în primăvară și nu poate fi uitată: „Ce dar să-ți fac acum că-i primăvară?/Din nori îți cos o rochie ușoară./Din ghiocei îți fac o cingătoare./La gât îți pun șirag de lăcrămioare”.
Avocată, poetă, prozatoare și publicistă română, născută într-o familie de medici, M. Isanos, suferă încă din copilărie de o boală grea. Își recapătă sănătatea, nu fără sechele, datorită mamei sale prin grija și dragostea altruiste, iar declarația revențioasă a urmat la pătrat: „Mama m-a născut a doua oară” și „Mama a trecut printre plumbi,/ ducând la sân ceva nevăzut./Peste râul albastru,/ mama printre plumbi a trecut”.
A deschis „porțile literare” ale Cetății ieșene, fiind studentă a Facultății de Litere și Filozofie, dar și a Facultății de Drept, și colaboratoare a multor reviste. Este o poetă a preocupărilor transcendentale: „Vreau să descopăr lumea, niciodată/n-am crezut, cum spun poeții, că-i frumoasă./Însă astăzi, cu lumină pieptănată,/dimineața mi-a intrat în casă”. Tatăl poetei, Mihai Isanos, medic psihiatru la Spitalul din Costiujeni, pe lângă datoria către Hipocrate, credea că va putea da și o denumire mai pitorească localității – Cosânzeni.
Timpurile însă erau prea nesigure ca pacea să favorizeze omului realizarea dorințelor de bine. Cert în viața poetei a fost mariajul între ea și Eusebiu Camilar, poetul peste care timpul a așezat prea multă uitare, „un mariaj dintre poezie și proză”. Viața și poezia scurte ale Magdei Isanos au înflorit în 28 de ani, trăiți intens până în 1944. A fost reînhumată în Cimitirul Reînvierea. Pe placa de marmură a mormântului stau săpate versurile sale: „Oamenilor voiam să le las/sufletul meu drept pâine de popas,/drept livadă și cer./Tuturor acelora care nu mă cer/și nu mă cunosc, am venit să le fiu o candelă pentru mai târziu”.”
Silvia STRĂTILĂ
„Dintre multe nume se impun două: cel dintâi este al Magdei Isanos, poetă excepţională, cu mare influenţă asupra întregii poezii feminine de după război. Nota ei este spaima că nu va apuca să spună tot ce are de spus/…/Boala i-a dat o mare gravitate lăuntrică: poeta ia cunoştinţă de univers ca şi cum s-ar ruga, tulburată de toate câte sunt în juru-i cu sentimentul că se împărtăşeşte dintr-o taină/…/. Natura îi apare ca un templu, în care pomii tineri înalţă o cântare soarelui, zeu popular printre plante./…/Presimţirea că va muri a Magdei Isanos s-a împlinit repede şi nu putem decât să regretăm că n-a trăit mai mult cea care se anunţa, chiar şi printr-o activitate atât de restrânsă, drept cea mai profundă poetă a literaturii române. ”
Nicolae MANOLESCU
„Şi-a sfărâmat sufletul, dar nu înainte de a fi dat acel ţipăt, care trezeşte pe oameni la o viaţă nouă, care îi scutură şi îi sileşte să vadă frumosul. Ne-a părăsit, dar nu înainte de a ne lua voiniceşte de mână şi a ne duce undeva foarte sus, în crestele curate ale munţilor, nu înainte de a fi sădit în noi nădejdea în zile mai bune.”
Cella SERGHI
„Poeta, în tinereţea ei, simte viaţa care trece prea repede; cântecele ei sunt chemări pentru viaţă şi moarte. Florilor le găseşte legături strânse cu moartea prin morţi: Poezia Magdei Isanos este, în primul rând, o poezie umană, deşi cu teama de moarte, poezia vieţii cotidiene. ”
Al. POPOVICI
„Spontană ca o îmbrăţişare, poezia Magdei Isanos are harul de a spune, cu o prospeţime veşnic nealterată, că lumea este frumoasă.”
Elisabeta ISANOS GOIAN, (fiica poetei)
Susține Natura.md: Devino Patron!