Devino Patron!

Profesori cu pregătire clasică (încă), față în față cu o generație a digitalilor nativi

Profesori cu pregătire clasică (încă), față în față cu o generație a digitalilor nativi

„Trebuie să învățăm tot mai mult acum, 

pentru a nu deveni o anexă

 la propriul nostru instrument

 conectat la Inteligența Artificială.”    

Mircea Miclea   

Astăzi mai toate lecțiile în școală încep cu un exercițiu greu de stăpânit pentru elevii născuți în era digitală și mai ales pentru o  generație de nativi digitali. Ca să înceapă ora, la orice disciplină ar fi, indiferent de vârsta elevilor (poate cu excepția celor din ciclul primar cu noțiunea de morală încă activată), indiferent de materie sau de tema în curs de predare, profesorul e nevoit să se adreseze elevilor, cu privirea ținută în jos, concentrată pe un ecran mic, că telefoanele mobile trebuie să fie puse în geantă, eventual, într-o boxă, devenită un accesoriu necesar în multe școli. Dacă profesorul nu face acest lucru, privirea tinerilor rămâne concentrată pe diferite jocuri, Brawl Stars, Pubg Mobile, la cele prin care se mimează câștiguri de bani, de vieți sau, lupte improvizate cu cine știe ce monștri, și mai rău, deprinderea, devenită avidă, de a (re)citi mesajele de grup, este o complicitate la bârfele colegilor, la scandaluri etc. Dimineața, de obicei, mulți încep cu a fi la curent cine și ce a mai scos la iveală din bucătărie sau cine își dă aere de vedetă, anunțând un nou scandal cu soția care n-a vrut să se întâlnească la poarta Pieței Centrale să-și vadă copilul. Concentrată pe aceste preocupări dintr-o lume departe de a simți și trăi o stare firească de gândire, mintea elevului nu mai realizează ce spune profesorul despre normele morale pe care trebuie să le respecte în raport cu ceilalți, să însușească niște reguli gramaticale, valabile pentru toată viața, să se orienteze în spațiu fără GPS, să facă niște calcule elementare fără să aplice opțiunea de pe mobil, să știe, pur și simplu, că vorbească politicos cu oricine și cu profesorul, care este ca și toți ceilalți, dar respectul față de el e dovada educației de acasă. Când un profesor a insistat ca mobilele în timpul orei să fie puse în boxă, elevii, în semn de protest, au refuzat să fie activi, motivând că tema nu e interesantă. Nici atunci când profesorul a ancorat materia predată la realitate, argumentând că sunt lucruri care nu au o legătură directă cu realitatea imediată, elevii au rămas încrezuți în orgoliul lor.       

Profesorii nu sunt din categoria celor care să iasă în stradă cu ditamai unelte amenințătoare și să oprească circulația sau capabili de alte forme de protest care ar trezi îngrijorarea autorităților. Ei și atunci când și-au cerut drepturile vuvuzelele n-au fluierat deasupra bunului simț, iar cerințele lor au fost exprimate de oneste discursuri. Pomenit în fața unei generații care aproape că refuză, fără temei, să creadă că inteligența artificială (nu orice progres este și un succes pe termen lung) niciodată nu va ignora deprinderile de muncă intelectuală, profesorul mai speră că poate câștiga dezvoltarea mentală a copilului. Nimeni nu detestă tehnologia modernă, ea trebuie folosită cu măsură, iar elevii trebuie ghidați. 

Închis în sala de clasă, profesorul se prezintă mereu în fața elevilor, în rolul de maestru, care-și dorește ca opera să-l depășească. De aceea, în pofida nemulțumirilor din partea elevilor, în coroborare cu părinții lor, timpul arată cât de neputincios este profesorul la tendința spre o lume artificială spre care îl îndreaptă pe copil tot felul de schimbări în curriculum, materii noi care le înghit pe cele clasice. Psihologul Mircea Miclea, întemeietor al Școlii psihologice cognitive din România, susține că „elevii ar trebui să studieze mai degrabă acele materii fundamentale care le asigură o înțelegere în profunzime a lumii”. O instruire superficială, cu cât mai multe jocuri și jucării, cu accent pe drepturi fără obligații, cu mode de tot felul, importate din școlile în care dezvoltarea mentală nu mai este fundamentală și actuală, cu ghiozdane ușoare și cu dorința de confort cât mai mult, Mircea Miclea are un răspuns hotărât: „Vrei confort? Atunci nu vei avea dezvoltare personală. Vrei dezvoltare personală? Atunci nu neapărat vei avea confort.”    

Dacă vrem dezvoltarea noastră cognitivă, susține psihologul Mircea Miclea, este important „să ne ridicăm ștacheta un pic mai sus”.      

Autor: Silvia STRĂTILĂ   

Articol publicat în revista NATURA, nr. 384

 

 

 

 

Susține Natura.md: Devino Patron!