Devino Patron!

Energia eoliană şi păsările sălbatice

Energia eoliană şi păsările sălbatice
În depărtare eolienele de lângă Vetrișoaia (România). Fotografie făcută din satul Filipeni, r. Leova. Foto: Vitalie Ajder

Energia verde a devenit de ceva vreme o preocupare pentru majoritatea țărilor. Presați de necesitatea de a identifica surse de energie alternativă, ca răspuns la criza combustibililor clasici, oamenii au căutat să valorifice potențialul eolian și solar. Prin urmare, instalațiile eoliene și panourile solare au devenit populare pe întreg continentul european. De curând, dezvoltarea energiei eoliene are loc și în R. Moldova.

Dar utilizarea într-un mod neadecvat a acestor facilități poate avea consecințe dăunătoare asupra biodiversității. Biologii din vestul Europei au început să-și pună problema dacă energia verde este cu adevărat verde atunci când vine vorba despre animale și plante. Au apărut studii menite să scoată în evidență efectele negative ale instalațiilor eoliene asupra mediului. Cele mai reputate studii vin din Marea Britanie, Olanda și Danemarca, țări care și-au dezvoltat o întreagă industrie în acest domeniu.

Impactul parcurilor eoliene se face simțit asupra multor categorii de animale, inclusiv lilieci, insecte și păsări. Aceste instalații produc multă gălăgie resimțită în domeniul ultrasunetelor, ceea ce alungă sau omoară insectele din aer. Insectele, precum se știe, reprezintă baza trofică în multe habitate, iar lipsa lor se resimte în special în cadrul păsărilor insectivore, care au nevoie de această resursă de hrană. Zgomotul produs de funcționarea a sute de turbine eoliene afectează viața păsărilor într-o măsură pe care noi nu ne-o putem imagina. De exemplu, păsările asociate cu terenurile agricole, inclusiv o serie de păsări cântătoare, cum ar fi ciocârliile, sunt afectate în special în timpul primăverii de funcționarea turbinelor eoliene. Zgomotul emis de acestea ar putea perturba comunicarea păsărilor, până în punctul în care riscă să pericliteze găsirea unui partener și asigurarea succesului reproductiv, fapt ce poate duce la împuținarea speciilor de la an la an.

Mortalitatea speciilor de păsări sălbatice și de lilieci, provocată de coliziunea acestora cu turbinele eoliene, este cunoscută pe larg în comunitatea biologilor. Totuși, e important să menționăm că
anumite specii de păsări riscă să fie afectate într-o proporție mai mare decât altele. De exemplu, păsările răpitoare precum gaia, eretele, acvilele și șoimii – care au cicluri de reproducere mai lente (ajung la maturitatea deplină în câțiva ani și au rata de reproducere scăzută) și care totodată se folosesc de curenții aerieni pentru a vâna – pot fi cele mai afectate de prezența instalațiilor eoliene. Literatura științifică demonstrează prin numeroase studii că speciile de păsări răpitoare sunt printre cele mai afectate de turbinele eoliene: în Germania, unde se află cea mai mare populație de gaie roșie (Milvus milvus) de pe continent (12000), ornitologii au ajuns la concluzia că această pasăre răpitoare este periclitată de prezența a 3200 instalații eoliene, care se fac vinovate de moartea a 300 de păsări anual.

În general, riscul coliziunii cu mortalități semnificative este direct proporțional cu zonele înguste de pasaj – așa-numitele pâlnii, sau în engleză „bottlenecks”, unde păsările migratoare (și nu numai) zboară printr-o zonă relativ îngustă, neavând alte alternative (ex. pasaje montane sau punți de pe uscat între corpuri de apă). În aceste locuri se formează curenți de aer potriviți ridicării păsărilor în aer, care evident că sunt căutați și de proprietarii instalațiilor eoliene.

De exemplu, în România, cea mai importantă zonă de pasaj este Dobrogea, de unde păsările din regiune se adună pentru a-și continua migrația spre sud de-a lungul țărmului Mării Negre. Tocmai acolo s-a construit cel mai mare parc eolian din România și din Europa Centrală și de Est, cu 270 de turbine ce au o capacitate totală instalată de 600 de MW. În Republica Moldova, la sudul țării, există un culoar bogat în curenți termali folosiți de un număr mare de specii de păsări migratoare,
și deci reprezintă o cale de migrație esențială. Este vorba de zona Prutului de Jos – aria respectivă fiind cunoscută drept un coridor de migrație important din arealul Mării Negre. Un eventual parc eolian în această zonă va duce inevitabil la expunerea multor păsări la pericolul de coliziune cu instalațiile eoliene amplasate exact în calea curenților de aer necesari pentru migrație.

Turbinele eoliene mai provoacă distrugerea/fragmentarea habitatelor, lucru care poate determina schimbări în comportamentul și activitatea faunei sălbatice, pornind de la evitarea zonei respective până la modificări drastice în timpul migrației, hrănirii și cuibăririi. 

Din acest motiv, orice proiect de parc eolian trebuie să prezinte metode de diminuare a impactului asupra biodiversității, cum ar fi instalarea de radare, oprirea activității turbinelor în perioada de migrație, sau cele de hrănire intense ale liliecilor pe perioada de noapte. Proiectele de infrastructură eoliană trebuie atent studiate din perspectiva locului de amplasare, mărimea și proiectarea parcului eolian, tehnologia folosită, particularitățile climei locale, abundența speciilor de păsări implicate, de ecologia și statutul de conservare al acestora.

 

Silvia URSUL

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 343 

Susține Natura.md: Devino Patron!