Devino Patron!

Să deschidem ochii!

Să deschidem ochii!

Intrăm în noul an cu mai multe neliniști și îngrijorări decât cu speranțe și bucurii. Prin ceața densă din regiune e anevoios să găsești punctele de reper necesare orientării corecte, e și mai greu să deslușești sau să prezici viitorul. Nu știm ce ne așteaptă mâine, nu știm ce va fi peste o săptămână sau în primăvară. Ne temem să deschidem ochii să vedem realitățile dure, tremurăm la gândul că s-ar putea ca războiul de lângă frontieră să ne impună să ne luăm destinul în propriile mâini, ne apucă groaza când simțim că împrejurările ne forțează să ne rupem pentru totdeauna de satrapii de la Kremlin și să revenim Acasă. Ne mișcăm în gol, stând locului. Șovăiala, codeala și nehotărârea ne paralizează gândirea și mersul înainte; înșelătoria, fățărnicia și jumătățile de măsură reprezintă meniul de bază al decidenților și clasei politice; tăcerea, nepăsarea și resemnarea învăluie și domină populația, care nu știe ce vrea, refuză să lupte și să-și apere drepturile elementare. Cine ar îndrăzni să spună ce vor cetățenii moldoveni cu adevărat și în ce măsură ar fi ei capabili, după trei decenii, să îmbrățișeze iarăși idealurile Mișcării de Renaștere și Eliberare Națională, să se solidarizeze și să meargă împreună, uniți, spre aceeași destinație?

Dramele și experiențele prin care trece un neam nu pot continua la nesfârșit. Când îți lovești fruntea de perete, cauți ușa de ieșire. Nu obligi milioane de oameni să dărâme zidurile groase cu capul. Îți pui mintea în mișcare, analizezi greșelile comise și elaborezi planuri temeinice pentru a evita eșecurile din trecut și prezent. Te mai sfătui cu lumea, chiar dacă mulți au mentalitatea de homo sovieticus, preferă să stea pe întuneric și să ridice în slăvi stăpânii de ieri. Nu îmbraci hainele lui Moise și nu îți duci rătăciții prin pustiu 40 de ani, fiindcă rămâi fără „nărod”. De la proclamarea Independenței, din august 1991 și până în ianuarie 2023, se văd experimentele dezastruoase și rănile adânci făcute pe corpul R.Moldova de către politicieni și alegători, care au tot încercat fără nicio viziune și milă, modele de guvernare și statalitate. Ce a ieșit, nu e un film fictiv de groază, ci realitatea toxică în care, cu chiu și vai, își duc zilele trei milioane de suflete, e imaginea schilodită și oribilă a unui stat eșuat. De ce s-a ajuns la limita degradării colective și care ar fi perspectiva și soluția?

De mulți ani trăim în lumi paralele, ne mișcăm în săli cu oglinzi deformate și întreținem un stat, care ne disprețuiește și ne înșeală fără pic de obraz, la fiecare ciclu electoral. Guvernanții se schimbă, dar batjocura față de cetățeni rămâne neschimbată. Viața devine tot mai grea și insuportabilă. Localitățile îmbătrânesc și se depopulează. Familiile tinere stau pe valize și ochesc locuri de muncă în țări bogate și civilizate. Exodul „pașnic” de sute de mii de lucrători e diagnosticul cel mai veridic că statul agonizează și salvarea nu poate veni de la miliardele împrumutate sau granturile dăruite. 

De-a lungul anilor, rarele voci care au îndrăznit să spună adevărul crud despre malformațiile grave ale statului și imposibilitatea vindecării viciilor înnăscute, au fost bruiate, etichetate și marginalizate, indiferent de cine se afla la putere. Poveștile că R.Moldova se va transforma miraculos în a doua Elveție au început să fie lansate de trădători și forțele revanșarde încă din primele zile de „independență” și aveau menirea să schimbe direcția și orientarea mulțimilor de la obiectivul de bază al Mișcării de Renaștere Românească – Reîntregirea Țării – spre statul moldovenesc, de sorginte străină, stalinistă. Războiul declanșat de Rusia împotriva R.Moldova în primăvara anului 1992 a blocat pe termen necunoscut procesele de integrare în spațiul românesc și a dat prioritate absolută „construirii Elveției moldovenești” pe matricea fictivă fabricată în laboratoarele imperiale de la 1812 și 1940.

În stil tradițional rusesc, buletinul de naștere, semnat legal, în ochii lumii întregi de 277 de deputați din Primul Parlament, la 27 august 1991, peste puțin timp a fost ars și înlocuit cu actele false întocmite la Moscova în 1924. Nu Declarația de Independență devine temelia noului stat, cum ar fi fost firesc și legal, ci aberațiile și halucinațiile Kremlinului că moldovenii nu sunt români, că ei au altă limbă, iar țara lor este Moldova, care a apărut cu sute de ani înaintea României. Constituția R.Moldova din 1994, contrar Declarației de Independență, așează construcția statului pe temelia explozivă, stalinist-cominternistă a antiromânismului și legitimează falsul cu limba moldovenească. În consecință, hidoșenia care s-a ridicat pe minciună, fals și ură, prezentându-se drept „statul moldovenesc” e ceea ce avem și întunecă viața a trei milioane de oameni fără nici un viitor. Esența „Elveției” din stânga Prutului a rămas neatinsă de la nașterile moșite de Rusia țaristă, stalinistă și putinistă – gubernie tipic rusească de sus până jos, contrapusă neamului românesc și îmbibată de ură și dușmănie față de România.

Ce vrea de la moldoveni banda ucigașă de la Kremlin, care a declanșat „operația militară specială” de exterminare a popoarelor libere din fostul imperiu? Banda amenință că va declanșa războiul împotriva noastră, dacă moldovenii vor îndrăzni să se ridice din genunchi și vor încerca să fugă, să evadeze din „lumea rusă”(russkii mir). Din Kremlin, indivizi drogați cu ură și dispreț (tip Medvedev, Zaharova sau Lavrov) zilnic ne șantajează cu invazia și cer în mod ultimativ să ne transformăm cu toții în șor-dodoniști, în slugi grețoase care execută, fără să crâcnească, indicațiile Moscovei. Ca și în anul 1992, rămânem singuri în fața monstrului care se hrănește cu sânge nevinovat și oameni liberi. Vă îndemn să nu vă faceți iluzii: chiar dacă vom fi ajutați cu ceva echipament militar, nimeni nu va veni să lupte în locul nostru, să apere R.Moldova.

În ziua când, eventual, rușii sparg frontul ucrainean și intră în regiunea Odessa -- moldovenii, cu toții, devin ostatecii hoardelor de ucigași profesionali. În ore numărate, Chișinăul va fi ocupat de barbarii înarmați; autoritățile constituționale vor fi desființate, iar trupele ruse ucigașe, împreună cu leprele locale, vor declanșa teroarea generală, asasinatele în masă și revanșa. Indiferent de regiunile putiniste, fie că își zic Comrat sau Bălți, de la nord până la sud, toată R.Moldova va fi transformată într-o groapă comună, în care vor fi aruncate cadavrele cetățenilor, fără să se țină cont că ei se identificau români, găgăuzi, ucraineni, bulgari sau ruși. Mă opresc să descriu scenariul morții pe care Rusia imperială și șovină vrea să-l aducă pe pământul R.Moldova. Înainte de a pune punct, chiar dacă a rămas timp puțin, vă asigur că am toate argumentele din lume, spunându-vă ca la părinți și frați, că moldovenii „independenți” au cele mai mari șanse de a se salva cu toții de urgia războiului rusesc. Răspunsul se află în inima și capul fiecărui cetățean moldovean de acasă și din diasporă, indiferent de etnie. Deschideți ochii și o să descoperiți că există și alte lumi decât cea rusă, lumi în care pacea și viața nu sunt pătate de sânge nevinovat, iar conviețuirea pașnică și buna înțelegere între oameni reprezintă o normă. Din teamă că pierdem timpul atât de prețios, repet: ridicați-vă în picioare, deschideți ochii, priviți la cerul albastru, la păsările libere și cereți-vă dreptul natural de a vă reîntoarce Acasă, la cuibul părintesc.

Mâine s-ar putea să fie târziu...

 

Alecu RENIȚĂ
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 371

Susține Natura.md: Devino Patron!