Vom fi puternici, descoperind valorile noastre românești
natura.md
Dec 5, 2024 01:56
268
0
Este elev în clasa a XII la Liceul Teoretic Republican „Aristotel” (director P. Cerbușca). S-a născut într-o familie cu tradiții creștine, tatăl, Evstratii Jomir, preot, un bun slujitor al parohiei din Blindești, Ungheni, și mama Silvia, învățătoare, iubitoare de copii și de Hristos, cu a cărei credință reușește să-și educe copiii și să fie un exemplu de preoteasă. Cel mai mare copil din familia Jomir este Nicon, un adolescent bine crescut, adorat de profesori datorită multor calități ale sale. Îți este drag să-l asculți cum vorbește, te impresionează lecturile din ale căror reflecții înțelegi că are o gândire matură. Moștenind și un soi de bunătate de la străbuni, Nicon nu se laudă cu puterea interioară cuceritoare, el se dăruiește prin cuvântul pe care-l rostește la locul și timpul potrivit.
Aprecierile profesoarei Marta Friptu de la LTR „Aristotel”, despre discipolii ei, chemați să le placă școala, cartea, să studieze, sunt de o precizie, fără marjă de eroare, de aceea consideră că merită să fie susținuți. Unul din ei este Nicon Jomir, care, la rândul lui, poartă cu sine toate cuvintele de mulțumire profesorilor de la Gimnaziul „Gaudeamus” din Petrești, Ungheni, satul lui de baștină. Își amintește cu drag de îndemnul profesoarelor Silvia Poiană și Silvia Cabac, a bibliotecarei Tamara Ciobanu, care l-au îndemnat, aproape cu insistență, să urmeze un liceu bun, cu riscul că îi va deranja zona de confort a vârstei adolescenței. La Aristotel nu l-a speriat procesul academic, s-a regăsit foarte repede în acest mediu select de talente, cu atât mai mult că încă din gimnaziu era călit în focul concurenței la olimpiade și concursuri școlare. După toți parametrii cognitivi, Nicon trebuia să învețe în clasa cu profil real. Poate că l-o fi atras muzele ascunse în domeniul umanistic și el nu știe, dar, mai curând, pașii l-au dus spre imperiul literaturii, istoriei, rămas captiv, deocamdată, în lecturile clasicilor, în istoria religiilor, de mic fiind pasionat de mitologia greacă. Un adolescent cult, conectat la procesul academic al liceului, așa cum este Nicon și mulți colegi ai lui, nu va respinge cerințele înalte ale profesorilor, exigența lor, va aprecia ținuta și pregătirea înalte ale dascălilor și-i va urma. Îmi spune cu sinceritate despre relația frumoasă și fortificată între el (mulți colegi vor subscrie) și doamna Marta Friptu, profesoară de limbă și literatură română, despre care menționează că este erudită, e un intelectual desăvârșit, capabilă să mascheze exigența și severitatea. Este iubită de elevi tocmai pentru faptul că intelectul ei respinge răul, invidia din ea și chiar dacă aceste două ciori mai cred că-i apasă umerii, doamna profesoară le sperie, aruncând în ele cu o carte mereu la îndemână. Orele de literatură română l-au convins că spațiul românesc poetic are doi piloni – Eminescu și Stănescu, mai ales că literatura română este prin excelență o literatură a poeziei. Autori ca Goethe, Bulgakov sau Borges l-au adus la „Theodoros” de Mircea Cărtărescu, acum zăbovind la acest roman. Pe noptieră stă Biblia, din care citește pe îndelete, o carte infinită, cum a auzit de la o mătușă. Din această carte așteaptă explicații exhaustive. Cel mai mult îl impresionează fragmentul „La început a fost Cuvântul...”, pe care îl consideră fenomenal. Biblia, spune Nicon la cei 18 ani, are atâta semnificație, încât saturează religii și alimentează literatura bună, este ca un ocean în care poți înota, dar nu-l poți cuprinde.
În universul lui Nicon Jomir încap mulți profesori sau oameni de la care a învățat că demnitatea e un dar. Stările greu de trecut, la cămin sau alte momente lipsite de prezența maternă, sunt alinate de generozitatea doamnei profesoare Ala Craveț. Diriginta de clasă Lucia Dima, în afara materiei predate la un nivel superior, este o prezență activă în viața lui Nicon, dar și a multor elevi.
Parcă înscris în semnificația numelui ce-l poartă (Nicon însemnând din greacă - victorie), adolescentul se consideră adult, dar nu uită de copilărie. Relația sa cu bunicii sau cu unchii a fost atât de frumoasă, încât crede că face parte din destinul pe care și-l va croi. Nu poate uita caldele îmbrățișări ale bunicii Chira sau Matrona, numele ei de călugăriță, care l-au binecuvântat să urmeze o cale frumoasă în viață. Biblioteca și lecturile bunicului matern Alexei Țurcanu, avocat, dar mai curând un om înțelept, l-au convins că fără carte putem trăi, dar lumina e mai palidă. Este un model de vivacitate, de energie la cei 70 de ani, iar ceea ce i-a povestit bunicul e o lecție de istorie însușită: „Generația mea a făcut o școală ideologizată și ne-a spălat pe creier, dar eu am citit Biblia. Din Cain și Abel am înțeles că dacă frate pe frate ucide, ființa umană nu mai poate fi schimbată, și nici revolutionată. Deci, comunismul, ca și orice alt sistem, e o utopie”. Bunicul, pe linie paternă, i-a fost un alt exemplu. Preot fiind, Alexandru Jomir s-a pomenit în timpul liturghiei cu un grup de comuniști să-i închidă biserica. Bunicul i-a rugat să-l lase să-și săvârșească slujba. După terminarea ei, a venit cu crucea în mână și le-a spus: „Acum puteți să mă călcați în picioare”. Și comuniștii au plecat. Ce alte modele mai poți avea, decât doi bunici rezistenți prin cultură și credință, un tată care răzbună prin tăcere bărbătească și slujire arhierească umilința bunilor, iar Nicon, un tânăr modest și bine crescut, nu-și dezamăgește părinții, neamul, profesorii, fortificându-i caracterul și alte modele: Alex Ștefănescu, Eugen Simion sau Nicolae Manolescu. Dacă reușim să descoperim valorile noastre românești, conchide Nicon Jomir, vom fi mai conștienți că putem fi puternici.
Autor: Silvia Strătilă
Articol publicat în revista NATURA, nr. 391
Susține Natura.md: Devino Patron!
