Aceeaşi hrănitoare peste ani

Aceeaşi hrănitoare peste ani
Pițigoi mari, pițigoi albaștri, cinteze și țicleni la hrănitoare. Sursă foto: www.pnterest.com

Amintirea mea preferată din timpul iernii, mai bine zis senzația care îmi place cel mai mult pe timp de iarnă, este acel sentiment de izolare pe care ți-l dau ninsorile abundente. Ninsori care cad din cerul spart și se așează peste pământ în straturi. Straturile devin troiene, troienele devin munți și un ocean imens de alb se reflectă în alt ocean la fel de alb și la fel de imens. Nu se mai înțelege unde-i cerul și unde-i pământul, doar din loc în loc un copăcel înghețat stă ca o ață între un ocean și altul. Unde și unde o potecă duce de la o curte la alta, iar geamurile aburite de la case arată că cei care locuiesc acolo n-au de gând să iasă pe afară. E atât de dulce această izolare, e atât de plăcut să fii ostaticul iernii, care își face de cap pe străzi și toarnă peste tot ce-i viu „ninsoare de sfârșit de calendare”… 

Sechestrat în propria casă, te mulțumești să privești printr-un ochi al ferestrei la albul care a înghițit lumea. Ochii dor de atâta depărtare, urechile țiuie de atâta înțepenire. Și tocmai când te-ai obișnuit cu oceanul mort, apar de nicăieri fracuri colorate care țopăie de frig și foame. Ochi negri mici cât gămălia, aripi îndrăznețe și ciripituri vesele aduc la viață grădina. Se strâng în jurul hrănitorii umplute cu semințe și se apucă harnic s-o golească. Mici orgolii, certuri și încăierări, toate de dragul unei mize foarte importante pe timp de iarnă: hrană și supraviețuire.

Image may contain: bird, plant, flower, tree and outdoor
Pițigoi mare (Parus major) la o hrănitoare. Foto: Cristina Kifa. 

 

Din acest motiv, am ajuns să îndrăgesc peste măsură obiceiul de a instala o hrănitoare pentru păsări iarna. Din prima zi de când este cocoțată la vedere, vestea noii cantine trece ca un fulger printre păsările din cartier. Pițigoi mari, pițigoi albaștri, vrăbii, cinteze de iarnă, țicleni – toate speciile se adună să se bucure de micul ospăț. Pentru ochii mei, cei obosiți de iarnă și veșnic îndrăgostiți de păsări, hrănitoarea se transformă într-un instrument util prin care poți să atragi păsările, să le convingi să-ți vină la fereastră și să stea acolo cât e ziua de … scurtă (de, așa e iarna). Cu răbdare, le privești fiecare pană, sorbi cu nesaț fiecare mișcare, și uite așa te trezești peste iarnă specialist în păsări, cel puțin în alea din grădina ta. Pe vremea când nici vorba nu era de internet, fereastra spre grădină se transforma în cel mai bun ecran către cunoașterea păsărilor. Chiar și azi, cu atâtea metode de divertisment prin casă, distracția mea preferată este să pierd vremea la geam uitându-mă cum țopăie pițigoii din creangă în creangă și observându-le comportamentul. 

Exact acest lucru vă recomand și vouă în prag de iarnă, vechi prieteni ai naturii: instalați o hrănitoare în grădina voastră, la balcon, la fereastră, oriunde păsările flămânde pot ateriza pentru a-și lua gustarea. Semințele de floarea soarelui, cânepă, dovleac, mei, nuci, bucăţi de fructe moi, stafide, făină de porumb măcinată gros (sau mămăligă), orez și ovăz (de preferință fiert), cartofi, morcovi și alte zarzavaturi fierte (le vor mânca mai ales mierlele), bucăți de măr (inclusiv mere bătute sau parțial stricate), fructe de pădure strânse toamna și uscate, scoruș, porumbele, soc – toate sunt la mare căutare în sezonul aspru și rece. În perioadele foarte geroase, când păsările sunt în căutare de proteine, puteți adăuga hrană mai grasă, de origine animală (bile de seu, untură, slănină nesărată și neafumată, carne fiartă). Absolut toate sunt foarte apreciate de micii înfometați zgribuliți care vor devora totul pentru a-și asigura suportul de calorii necesare supraviețuirii în nopțile geroase.

Este posibil ca imaginea să conţină: copac şi în aer liber
Mesaj important: nu trebuie să hrăniți păsările sălbatice cu pâine! Foto: Oxana Nigai

 

Având grijă de hrănitoare în fiecare zi, păsările ne vor răsplăti cum știu ele mai bine: vor înțelege că aici este o sursă constantă de hrană și vor decide să cuibărească prin apropiere pentru a fi sigure că urmașii vor crește mari și sănătoși. Mica noastră hrănitoare va deveni cheia marilor noastre succese păsărești: întreaga familie va avea o preocupare deosebit de plăcută pe întreaga perioadă a iernii și poate că cei mici vor deprinde de la această vârstă fragedă încă un hobby frumos: studierea păsărilor sălbatice.

Silvia URSUL

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 298