Devino Patron!

Irisul, floarea zeilor

Irisul, floarea zeilor

Irisul este considerat floarea zeilor, pentru că în mitologia greacă Iris era mesagera zeilor. Legenda spune că de fiecare dată când ducea mesaje pământenilor, pe urmele pașilor săi creșteau flori.

Irisul sau stânjenelul de grădină face parte dintr-un grup cu peste 300 de specii, cu rădăcina formată din bulb. Toate aceste flori pot fi cultivate ca plante perene. În natură, în mod spontan irisul se întâlnește la latitudinile mai nordice, dar s-a adaptat foarte bine și la zonele temperate unde crește mai înalt și este mult mai rezistent decât în mediul său de origine.

Irisul de grădină are o înălțime de la 10 la 12 centimetri în cazul plantelor pitice și până la 50-80 de centimetri în cazul celor înalte. Irisul înflorește în mai-iunie. Reușesc să înflorească de mai multe ori în cursul unui an, dacă au condiții prielnice de mediu și mai ales dacă verile sunt blânde.

Cel mai des irisul o să facă flori mov, aceasta fiind și varianta cea mai răspândită. Există însă iriși cu flori de culoare albastră, roz, galbenă și, mai rar, roșu sângeriu. Florile sunt parfumate, iar forma lor variază de la un soi la altul, având în linii mari aceleași caracteristici: trei petale, asimetrice. Florile sunt mari, au pete de altă culoare și se răsucesc.

Irisul de grădină are nevoie de un sol fertil și iubește să crească în locurile expuse la soare, deși nu suportă canicula și nici temperaturile foarte ridicate. Plantarea se face ca la orice alt bulb, la mică adâncime și la distanță unele de altele. Au nevoie de udare abundentă după plantare.

Perioada optimă pentru plantare este începutul lui aprilie, până la finele lunii. Unul din avantaje este că irișii de grădină au o componentă sălbatică, ceea ce face că aceștia să nu aibă nevoie de o îngrijire specială. Un amănunt care trebuie de avut în vedere este să acoperi rizomii cu pământ, pentru că pe măsură ce cresc au tendința de a ieși afară.

Irisul de grădină se înmulțește singur, formează grupe compacte, se întinde pe marginea aleilor și se menține singur în culturi pe același loc și 5-10 ani, dacă locul este bun, dacă au apă și lumină. În grădină irisul are neapărată nevoie de un sol care să se dreneze bine, ușor afânat, mai degrabă acid.

Culoarea și mărimea florilor depinde uneori de calitatea și aciditatea solului. Irisul de grădină se simte bine și în locuri umede. Irisul de grădină rezistă bine iarna, dar solul în care se află rizomii trebuie acoperit cu un strat de frunze pentru a proteja rădăcina de geruri foarte mari, mai ales că aceștia rămân de cele mai multe ori la suprafața solului.

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 375

Susține Natura.md: Devino Patron!