Apropiați-vă de Natura-Mamă!
Pentru ecologiști, Ziua mondială a mediului nu este o sărbătoare. Nici nu poate fi atâta timp cât cele peste șapte miliarde de oameni otrăvesc râurile și oceanele, aruncă milioane de tone de substanțe toxice în atmosferă, acoperă cu deșeuri ucigătoare suprafețe imense de terenuri roditoare, defrișează barbar pădurile tropicale și siberiene, lipsesc de viață mii de specii de animale și plante, reduc dramatic biodiversitatea planetei, mutilează peisajele paradisiace și desfigurează fața pământului, batjocoresc locurile sfinte și măresc pustiurile de pe harta lumii.
Ziua Mondială a Mediului nu e o festivitate fardată cu discursuri triumfaliste, ci încă un prilej pentru ecologiști de a trage clopotele în fiecare localitate de pe glob; de a invita comunitățile umane să vadă și să prețuiască generozitatea Terrei, care ne oferă gratis apă, aer, hrană și adăpost; de a deschide ochii la milioane de indivizi nepăsători; de a îndemna părinții și copiii s-o primească în familia lor și pe Mama noastră prigonită, a tuturor, pe Mama-Natură.
Ce l-a făcut pe om să devină rebel, să fărâme cuibul părintesc, să șuiere în biserică, să profaneze sau să distrugă altarele și maternitățile naturii, să scuipe în izvoare, să dea foc Terrei? Miopia, lăcomia, egoismul, răutatea, ignoranța, vanitatea, nebunia? Or, halucinația de a se crede stăpân pe natură și cosmos, pe creația fără de margini a universului? Ce explicație am putea găsi la țicneala colectivă de a ruina, de a devasta și distruge casa noastră comună? Poate, mai bine, pe fundalul explicației să derulez un filmuleț cu încetinitorul, ca să vedem împreună, cum verdele matern își schimbă culoarea și se transformă lent în cenușă și moarte...
În ultimii, nici două sute de ani, venerația sau cultul milenar față de ape, aer, animale, plante, soare și pământ s-a prăbușit, iar specia umană s-a transformat dintr-un copil al naturii, într-un dușman al ei. Conștient sau nu, omul s-a vrut Dumnezeu și a pornit să rescrie din cuibarul său îngust Geneza sau Cartea Facerii, fără să prevadă consecințele.
Mânat de orgolii și curiozități nestăpânite, el ajunge la frontiera dintre armonie și dezechiliru, dintre perfecțiune și dezordine, dintre viață și moarte, -- și fără să-i pese de urmări, trece peste liniile roșii, își bagă mâinile tremurânde în scrierile tainice ale Creatorului și, în nesăbuința sa, răstoarnă călimara de cerneală peste matricea vie a naturii. Prima picătură de cerneală vărsată peste planeta albastră, a deschis poarta spre poluare. Din acea clipă fatidică se declanșează ofensiva împotriva vieții și a biodiversității, împotriva armoniei universale, care guverna perfect Terra. O goarnă a apocalipsei dă semnalul începutului unei numărători a deșertului încă nedezlănțuit. Paradisul zugrăvit de visători și credincioși începe să-și piardă din culorile vii și vrăjeală, iar descoperirile științifice fac mari spărturi în zidurile necunoașterii, mișcând orizonturile spre alte depărtări.
Specia umană părăsește cuiburile milenare, se îndepărtează de natură și se aruncă în neant. Cutezătorii rup lanțurile sedentarismului și se avântă spre tărâmuri înfiorătoare, sălbatice. Ochii lor nesățioși adună frumusețile ascunse ale Terrei și ticluiesc cele mai tulburătoare povești despre ținuturile înfloritoare, populate de zei și ființe mitice. Ape cristaline, cascade spectaculoase, râuri imense, peisaje desprinse din rai, munți legați de ceruri și stele, păsări și animale legendare, își fac loc în cărțile exploratorilor și călătorilor.
Din fiecare cuvânt și rând scris se simte suflul viu și misterios al naturii. Planeta își desvăluia frumusețile și tainele în fața omului, primindu-l părintește oriunde, fără să bănuiască în el torționarul de mâine, persoana sinistră din secolele XX-XXI, care îi va otrăvi izvoarele, râurile și oceanele, îi va intoxica aerul și solurile, îi va tăia pădurile și îi va ucide copiii – animalele și puzderia de viețuitoare din ape și de pe uscat. Generozitatea naturii nu l-a făcut pe om nici mai bun și nici mai recunoscător față de Terra. Războiul absurd pe care l-a declanșat omenirea împotriva ecosistemelor vii și a întregii planete, dacă nu va fi oprit în viitorul apropiat, inevitabil va duce la autonimicirea speciei umane.
Închei derularea filmulețului, parafrazând un aforism celebru – mileniul trei ori va fi ecologic ori nu va fi deloc! Ziua mediului, oricât am bate în tobe, nu poate aduce raiul nici în Moldova, nici în altă parte a globului pământesc, desfigurate și schilodite de lăcomia umană.
Avem nevoie de o gândire ecologistă comună pentru cei peste șapte miliarde de oameni de pe planetă și un mod de viață echilibrat, care să nu distrugă ecosistemele vii ale Terrei. Generațiile tinere pot lecui rănile imense ale pământului prin educație, prin formarea mentalităților noi și prin cultivarea iubirii față de mediul înconjurător și față de baștină, de țară și față de minunata noastră planetă albastră. Ca să reușim, e necesar să unim cele șapte miliarde de inimi să bată în unison și armonie cu inima și sufletul Pământului, care ne naște, ne adăpostește, ne hrănește și ne poartă vii prin imensitatea Universului.
Ca să avem viitor acum și în veac, apropiați-vă inima și sufletul de Natura- Mamă!
Alecu RENIȚĂ
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 328
Susține Natura.md: Devino Patron!