Război între rațiune și credință
Noțiunile teoretice despre curentele culturale și literare, studiate în clasele de liceu într-o formă teoretică rudimentară doar ca însușire a tendințelor estetice ale unor epoci, pun accent pe rațiunea umană. Umaniștii, de exemplu, susțin că omul este o ființă puternică în „căutarea adevărului și moralității prin mijloace umane”, ei „resping validitatea justificărilor transcendentale cum ar fi dependența de credință, supranaturalul sau textele pretinse a fi revelații divine”. Excluzând lumina creată dintâi ca acesta să-și manifeste voința, rațiunea și discernământul, omul a urcat foarte sus în speranța că de acolo lumea se vede mai bine, fără să se gândească că o eventuală cădere poate fi neantică. Astăzi progresul tehnico-științific este atât de dezvoltat, încât o distanță uriașă se poate parcurge doar cu un click. Prins în mrejele propriei rațiuni, constrâns de multe mașinării politice, sistemice sau în propriul individualism, omul nou a devenit o piesă în mașinăria creată de el însuși. Uită adesea că „toți suntem o apă și-un pământ”.
Încrezuți peste limite, ba chiar fără a face o deosebire între „încrezut” și încrezător”, cei mai mulți din noi aleargă în viteza timpului, preocupați mai mult de lucrurile imediate. Revoluția tehnico-științifică i-a favorizat omului toate aceste deschideri, așa încât, transformat într-un individ, el își trăiește liber clipa faustiană, fără să se gândească ce garanție îi aduce ziua de mâine. S-ar putea nici să nu-l intereseze dacă individualiatea este mai abitir alimentată cu „iubește-te pe tine însuți”. Prea multe noțiuni catilinare a însușit omul într-un veac robotizat din ce în ce mai mult fără să se întrebe „Până când, Catilina?...”
De simbolurile spiritualității puțini mai sunt preocupați, atâta timp cât între rațiune și credință există un război, iar lumea devine ca la J. P. Sartre o „mulțime însingurată”.
Silvia STRĂTILĂ
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 369
Susține Natura.md: Devino Patron!