Orașul prieten

Orașul prieten
Vedere a Oraşului de Sus cu trecere la cel de Jos

Aici, de sus...din Orașul de Sus (Città Alta), de lângă poarta San Giacomo, se simte atât de clar cum Bergamo își deschide larg brațele înspre tine, cuprinzându-te cu drag, asemenea unui bun prieten pe care nu l-ai mai întâlnit demult. Un prieten a cărui frumusețe interioară se reflectă pe chip. Un prieten cu care ai tot sta de vorbă fără să observi ore întregi că porțiile de gelato cu fistic ori mango, pe care le adori, demult s-au topit în cupe.

Aici, de sus, de pe zidurile venețiene (monument al Patrimoniului UNESCO din 2017), îndeosebi într-o zi însorită de toamnă, urmărind orizontul Orașului de Jos (Città Bassa), un sentiment indefinibil de liniște deplină te copleșește. Reconstitui încet cu privirea traseul parcurs pe jos de la gară până la această belvedere, savurând încă o dată inclusiv priveliștea șiragului de copaci cu frunze deja arămii ce defilează competitivi de-a lungul bulevardelor Papa Giovanni XXIII, Roma și Vittorio Emanuele II.


Podul care une odul care uneşte epocile e epocile şi le aduce la timpul prezent. Foto: S. Reniță

 

Printre aceste rânduri de culori calde, biserica Sfintei Maria Neprihănită a Milostivirilor (Chiesa Prepositurale di Santa Maria Immacolata delle Grazie), își înalță cupola albăstrui-verzuie, integrându-se armonios, însă, în peisaj. Ochii și obiectivul aparatului de fotografiat se opresc, apoi, asupra cetății (Rocca di Bergamo) de pe colina Sfânta Eufemia (Sant’Eufemia), dar nu pe mult timp, căci o pereche de tineri îndrăgostiți intră în cadru, acoperind parțial panorama, derutând punctul de focalizare al camerei. Șoptesc involuntar cuvintele lui Antoine de Saint-Exupéry: „Nu poți vedea bine decât cu inima. Esențialul e invizibil pentru ochi”, cât mă îndrept spre Piața Veche (Piazza Vecchia), lăsând în urmă amorezații a căror săruturi se proiectează romantic la amurg pe fundalul orășelului-prieten. 


Armonie deplină în Bergamo între peisajul urban şi cel natural. Foto: S. Reniță

 

Până ajung la aceasta, însă, rătăcesc intenționat pe străduțele ceva mai înguste, tipic mediteraneene, a căror caldarâm construiește o atmosferă absolut pitorească. Pereții cu iederă sau alte plante cățărătoare nu sunt mai prejos, edificând și ei expresivitatea acestui colțișor din regiunea Lombardia. Apropiindu-mă de centrul Orașului de Sus, Capela Colleoni (Cappella Colleoni), cu ale sale detalii arhitectonice unice, mă prinde în frumoasele ei mreje, amânând încă un pic întâlnirea mea cu Piazza Vecchia. Despre aceasta, arhitectul Le Corbusier ar fi sugerat că este locul în care ar fi o „crimă” să muți/miști o singură pietricică.


Piața Veche (Piazza Vecchia). Foto: S. Reniță

 

E o afirmație adevărată nu doar în privința Pieții Vechi – n-aș schimba nimic la tine, dragă oraș-prieten.

 

Sorenela RENIȚĂ
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 344