Lituania, țara libertății

Într-o vizită sau călătorie prin Lituania, constați că respiri aerul libertății din care nu lipsește educația și morala. Impresiile te îndeamnă să scrii, altfel cum ai putea ca respectul pentru o țară cum este Lituania să nu fie împărtășit cu ceilalți?  

Frumusețea impecabilă sau culorile atrăgătoare de pe harta unei țări sunt uneori niște iluzii, crezând că îți satisfaci curiozitatea cu o vizită închipuită într-o țară anume. Călătoriile imaginare sau virtuale, de pe un device, ținut cu strășnicie în fața ochilor, străbătute dintr-un șezlong sau fotoliu, sunt bune dacă nu ai o alternativă. Odată însă ce vezi o țară frumoasă (chiar și atunci când frumusețea ei este într-o competiție strânsă cu țara ta) așa cum este Lituania, te îndrăgostești și gândul, că ai vrea să o vizitezi cât mai des, te urmărește. Lași în urmă nemulțumirile de acasă, adunate de secole într-un crescendo, iarba care așteaptă s-o înverzească ploaia, alertele de tot soiul, frecvente azi de parcă s-ar încadra într-o normalitate, și țara, cu un mediu curat, neatins de indiferența viscerală a locuitorilor ei, cu străzile îngrijite, în care se oglindește curățenia, cu oameni a căror altitudine intelectuală ți-i drag s-o admiri, te primește să-i furi un zâmbet, și el semeț, dacă-i spui labas rytas (bună dimineața) sau labas dienas (bună ziua).  

Mândria Lituaniei se poate vedea chiar pe fața senină, curată și sobră a indigenilor fără prea multe zâmbete de serviciu, ifose și infatuitate sau când stai de vorbă cu ei și constați că au clasă, că își iubesc țara, chiar dacă nu are o întindere geografică mare, că meseria bine făcută sunt gata s-o împartă cu străinii pe care îi vor ghida fără prea multe confesiuni emotive. Dialogul amical și respectul nelipsit, te vor determina să te ridici la înălțimea lor genetică. Lituania are orașe uimitor de frumoase, pentru că lituanienii au știut să conserve frumusețea vetustă prin clădirile seculare, castele și lăcașuri de cult, străzi din piatră veche și trainică, iar apa râurilor din centrul orașelor nu au lăsat-o să sece. Cine vizitează Lituania, țara libertății și în vreme de ocupație, rămâne încântat de frumusețea multor orașe.     

Vedere din Vilnius. Foto C. Grigoriță   

Vilnius îți amintește că vii din Chișinău       

Aterizarea în Aeroportul din Vilnius îți amintește de Gara Feroviară din Chișinău. Este ceva asemănător, nu e chiar izbitor, ca să nu ne stârnim în păreri contradictorii, în orice caz, o porțiune din interiorul arhitectural al aeroportului zici că o aduci din capitala Moldovei. Apoi iei cu tine multe imagini din acest oraș, spălat adesea de ploi liniștite. Transportul interurban (câteva linii de autobuze și troleibuze), care încarcă puținii călători din stațiile cu scaune întregi, îngrijite, cu piloni și pereți fără inscripții sau cu anunțuri încleiate pe ele, nu perturbează liniștea urbană, tradițională oricărei așezări citadine. Străzile Vilniusului, puțin aglomerate, te duc să vezi, dar și să admiri, arhitectura imperială a multor clădiri, curățenia păstrată de locuitori și multe monumente istorice sau zone pitorești. Statornicia și caracterul stoic al acestui popor fortifică oricui starea cognitivă când vezi scris pe indicatoarele stradale denumirea străzii într-o singură limbă – bineînțeles în limba lituaniană. Străzile te duc în somptuoasele Piața Catedralei sau a Primăriei. Nu pot trece neobservate balcoanele încărcate cu flori din care răzbește o pânză mătăsoasă cu două culori – albastru și galben. Strada pietonală din Vilnius e încărcată de culoare, aici citadinii își lasă oboseala zilei, concentrați fiind în bucatele lor picante. Nu e zgomot, nu se vorbește cu vocea dată la maximum și nici muzica sau boarea vreunei frigărui nu te obosesc.   

Din redacția portalului Delfi, de sus, aproape de cer, panorama orașului este încântătoare. Pe un mal al râului Vilnia, furnicarul de mașini se vede minuscul, în schimb, verdele, ce inundă orașul, e la fel de viu. Blocuri sau multinaționale înalte, monumente istorice sau parcuri – toate sunt la locul potrivit, oglindite în admirația turiștilor. Hotelul Vilnia, în vecinătatea Bisericii Catolice „Sf. Ana”, își așteaptă îndrăgostiții de Lituania. Curiozitatea lor îi mână spre un alt oraș.    

Kaunas – capitala culturală europeană, 2022      

Spre Kaunas din Vilnius ai nevoie de o oră de mers. Culoarea verde de pe majusculele cu care este scrisă denumirea orașului, te asigură că ești într-un centru economic, academic și cultural. Sunt justificate aceste domenii funcționale ale fostului ducat, din moment ce aici viața e prosperă, instituțiile universitare atrag tineri din multe țări să vină la studii. Arhitectura germană, păstrată din perioada medievală, îți îndreaptă pașii spre centrul vechi cu cele mai frumoase străzi. Fortăreața, care a protejat Kaunasul în perioada interbelică, Aleea Libertății, un simbol al orașului, Muzeul diavolului sunt atracții turistice, greu de ocolit. Muzeul cu statui ale drăcușorilor completează pofta vizitatorilor să rămână în Kaunas, dacă află istoria înființării lui. Lituanienii spun că țara lor e singura din lume cu asemenea statui sfidătoare tocmai pentru faptul că au avut intenția să adune răul tuturor, pentru a face un bine lumii, așa încât viciul să fie mai puțin răspândit. Credem în această versiune așa cum orașul sclipitor de frumos, Panevėžys, următoarea destinație, nu putea fi construit pe forța răului.    

Orașul Kaunas. Foto C. Grigoriță   

Panevėžys la înălțimea oamenilor culți       

Toropeala pe un drum lung o alungi dacă îți găsești o îndeletnicire. Și ce zăbavă mai frumoasă poate fi decât să savurezi natura Lituaniei de pe fereastra autocarului. Nu te saturi să privești peisajele împădurite, iarba de un verde crud pe lanurile întinse ale țării, terenuri îngrijite cu semne ale unei roade bune, case-bijuterii în care oamenii locuiesc, și nu construiesc la nesfârșit. Cheltuieli pentru gardul din jurul casei nu se fac, fiindcă nu sunt. Și după un lung periplu, cu all inclusiv de admirație a naturii divine, Panevėžys este orașul care te convinge că aici oamenii luptă să mențină cultura ca necesitate. Trei redacții aduc în casele panevėžysienilor ziarul print pentru a fi citit la o cafea, și nu cafeaua solicită ca ziarul să fie citit. Câteva din ele au ajuns în Moldova pentru a fi citite.   

Lituanienii și-au obținut libertatea prin inteligență și onestitate  

La ieșirea din Aeroportul Vilnius, un grup de sportivi era așteptat de jurnaliști. Sobrietatea la înălțimea performanței lor îi făcea să răspundă la întrebări fără prea multe ifose. Zgomotele, sărutările și aplauzele au lipsit, iar despre victoria sportivilor ziarele vor scrie, fără îndoială. Lituania modernă și europeană prosperă și renaște ca Pasărea Phoenix prin oameni inteligenți. Sunt mulți, iar unii au reușit să capete simpatia basarabenilor: Ernest Alesin, director al postului „Radio R”, Dainius Radzevičius, președintele Uniunii Jurnaliștilor, Rasa Navițkene, director al Asociației editorilor de presă, Oleg Erofeev, redactor-șef al portalului Delfi, Vidas Maciulis, membru al Uniunii Jurnaliștilor și unul din liderii Mișcării de Renaștere, Tadas Șirvinskas, director „Diena media News”, Laurynas Kochanauskas și Ričardas Radvila („Sekundė”), Grajina Șmigheliskene („Anykšta”), Vitautas și Deividas Ridikas („Utenos diena”). Un etcetera de nume cu intelectuali, pe care-i întâlnești în Lituania, umplu paginile istoriei acestei țări.          

Redacția ziarului „Utenos diena”.

V. Maciulis, jurnalis, liderul Mișcării Renașterii Naționale. Foto C. Grigoriță

Cu 30 de ani în urmă, Lituania și-a căpătat independența. De fapt, nici în acei ani de ocupație sovietică, lituanienii nu au cântat în strună cuiva, iar libertatea, râvnită și obținută în ,89, a fost recunoscută de Primul Parlament al R. Moldova, își amintește, în numele libertății, jurnalistul de la Chișinău, Alecu Reniță.

 Ziarul NATURA salută breasla din țara în care, și atunci când plouă, Lituania e frumoasă prin oamenii ei.    

Autoarea articolului. Silvia Strătilă.

Silvia STRĂTILĂ  
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 365

Susține Natura.md: Devino Patron!