Mălăieşti
natura.md
Sep 26, 2023 07:26
1618
1
Sat în comuna Gălășeni din raionul Râșcani. Este situat pe o vâlcea de dreapta văii râului Camenca. Datat controversat cu anii 1600 și 1751. Coordonate geografice: 47°52’51’’ lat. N, 27°20’57’’ long. E. Altitudinea localității față de nivelul mării – 162 m. Suprafaţa satului – 1,73 km2, perimetrul localității – 10, 25 km. Gospodării individuale – 248 (2004). Populaţia – 743 loc. (2004), 644 loc. (2014). Biserica Adormirea Maicii Domnului (1892). Distanţe: 28 km până la Râșcani, 204 km până la Chișinău. Staţie de cale ferată la Drochia (50 km). MD - 5624.
Cadrul geografic. Zona de așezare a satului se află la hotarul dintre Platoul Moldovei de Nord și Câmpia Moldovei de Nord, în bazinul râului Camenca. Relief colinar cu înălțimi deluroase între 200 și 240 m și câmpii riverane la cotele 75 și 80 m. Rețeaua hidrografică a zonei o alcătuiesc râul Camenca și afluenții săi de dreapta și de stânga: Hiliuți, Trosna, Odaia, Gălășeni, Camencuța. Vegetație forestieră și de câmpie. Se cultivă cereale, plante tehnice, legumicole și furajere. Sunt de înaltă productivitate livezile.
Mențiuni documentare. Mălăieștii este un sat vechi, de răzeși, existent în secolul al XVII-lea. Cu actuala denumire apare în registrele recensământului din 1772-1773, fiind localizat în țin. Iași, ocolul Ciuhurului, cu 17 case de țărani și una a ruptașului Ioan Martea (ruptaș – ,,slujbaș, administrator”). Dintre satele învecinate sunt menționate aici Bălășeștii, Lucăcenii, Pătrușenii, Hiliuții, Cucuieții, Stâncăuții (Șaptebanii de astăzi). ,,Condica liuzilor” din 1803 indică pentru Mălăieștii din țin. Iași, ocolul Ciuhurului de Sus, 28 de liuzi (liuzi – ,,plătitori de impozite, birnici”), cu un bir trimestrial de 140 lei și anual de 560 lei. Prezent e satul și în materialele recensământului din 1817: 36 de gospodării țărănești, moșia răzeșească cuprinzând pământuri lucrătoare, de pășune și fâneață, un iaz și o plantație de pădure. Stăpânea pământuri în hotarul ocinei Mălăiești și sulgerul Gheorghe Ciuhureanu. Biserica veche de lemn era slujită de doi preoți, un diac și un pălămar. Gălășenii figurează cu 102 gospodării țărănești, biserică ortodoxă, două parcele de livadă și o mică pădure.
Importante pentru istoria satului sunt și datele informative din a doua jumătate a sec. al XIX-lea: 38 de gospodării casnice, 345 de locuitori (173 bărbați și 172 femei, 1859); 129 de case, 478 de locuitori, 30 de cai, 120 de vite cornute mari, 450 de oi (1870); 765 de locuitori (382 bărbați și 383 femei, 1897).
Zamfir Arbore, în ,,Dicționarul geografic al Basarabiei” din 1904, ne relatează: Mălăiești, sat în jud. Bălți, plasa Glodeni, 139 de case, cu o populație de 766 de locuitori, răzeși români, care posedă 650 desetine de pământ; ei păstrează un hrisov al voievodului Vasile Lupu din 1641, ianuarie 7, în care se arată că ,,satul lor purta tot numele de Mălăiești”. Urmează și alte mărturii documentare de după 1904. ,,Nomenclatorul poșta”din 1918 plasează satul Mălăiești în jud. Bălți, plasa Glodeni, cu central de cartare în Glodeni. La reforma agrară din anii 1918-1924 au fost împroprietăriți 196 de locuitori din sat cu 787 hectare de pământ. Dinamica demografică a localității: 1056 loc., dintre care 978 români (1930), 1050 loc. (1959), 1029 loc. (1970), 820 loc. (1990).
Vădit este numărul descrescând al locuitorilor, și se știe bine de ce. Satul a avut de suferit mult de pe urma calamităților social-istorice din trecut: 35 de săteni căzuți pe fronturile celui de al doilea război mondial (1941-1945), foametea organizată de autoritățile regimului totalitar stalinist (1946-1947), zeci de persoane și familii întregi, oameni simpli, intelectuali și muncitori ai câmpului, buni gospodari, persecutați, condamnați la închisoare, ridicați din casele lor și deportați în pustiurile Siberiei. Treptat, alte vremuri s-au așezat, pe alte căi au pornit oamenii din sat, prin muncă și interes comun.
Obiective edilitare, economice, sociale și culturale. Informații conform ,,Dicționarului statistic” din 1994: gospodăria agricolă colectivă ,,Mălăiești”, terenuri agricole în sectorul obștesc – 1340 ha, terenuri agricole în sectorul individual – 127 ha; instalații de alimentare cu gaz lichefiat – 314, fântâni – 127, drumuri cu îmbrăcăminte rigidă – 4 km; punct medical, școală de cultură generală, grădiniță de copii, bibliotecă, casă de cultură, poștă rurală, magazine. Informații de actualitate: organizații și întreprinderi agro-industriale și comerciale, gospodării agricole particulare; centru medical, farmacie, gimnaziu, grădiniță de copii, bibliotecă, cămin cultural, oficiu de telecomunicații, unități de prestări servici.
Onomastica. Numele comun al locuitorilor: mălăieștean, mălăieșteană (mălăieșteancă). Denumirea satului este un toponim antroponimic, format de la numele de persoană Mălai cu sufixul colectiv -eni, mălăieștenii însemnând la origine ,,oameni stabiliți cu traiul pe moșia lui Mălai”. Nume de locuri din hotarul satului: Balta, Cânichiștele, Făgădăul, Frasinii, Fundoaia, Huciul, Lacurile, Ochiurile, Podul de Piatră, Ponoarele, Sâliștea, Șipotele, Toloaca, Valea Țarnei, Vatra Iazului. Nume de familie frecvente în localitate: Caraiman, Cenușă, Cherdivară, Ciobanu, Ciocanu, Coteață, Dănilă, Deleu, Gonța, Gurițeanu, Junghină, Lungu, Manoliu, Martea, Martin, Molea, Negru, Pelin, Popovici, Ropot, Rotaru, Scobioală, Secrieru, Spătaru, Știrbu, Tăbăranu, Vătavu.
Personalități: Ion Zalevschi (1922-1990), pedagog, studii la universitățile din Iași și Franța, în perioada antebelică director al Liceului ,,Ion Creangă” din Bălți; Aurel Scobioală (1941-2007), scriitor, publicist, redactor literar și șef de redacții la editurile din Chișinău; Anatol Ciocanu (1940-2012), poet, publicist; Aurel Ciocanu (n. 1943), poet, prozator și traducător; Lucreția Țurcanu (n. 1949), medic neurolog.
Autor: prof. Anatol EREMIA,
specialist în onomastică
Articol publicat în revista NATURA, nr. 379
Susține Natura.md: Devino Patron!
