Relevanţa predării prin comunicarea la distanţă

Relevanţa predării prin comunicarea la distanţă
Foto simbol. Sursă: www.pk.mashable.com

În secolul al XXI-lea, când timpul, cu o viteză grăbită, parcă găsește soluții la multe probleme, o molimă (Covid 19) pune stavilă peste tot ce se cheamă mișcare și activitate umană. Școala s-a mutat în orice casă, fiecare familie a devenit mai responsabilă, prin părinții ei, de instruirea copiilor. Profesorii, doctorii sufletelor noastre, au găsit, bineînțeles, soluții să nu piardă legătura cu discipolii prin diferite platforme de educație. Totuși, clasa, tabla, contactul vizual și sufletesc al învățătorului cu elevul, nu se compară cu nicio formă de educație, oricât am crede noi că aduce rezultate bune. Fără îndoială, lecția online este o soluție, dacă e pe o durată cât mai scurtă. Despre situația școlilor fără activitatea celor doi exponenți de veacuri – profesor-elev -, despre relevanța predării prin comunicarea la distanță, despre efectul acestui proces, dar și despre alte griji, frământări profesionale, care-l macină pe un profesor, i-am rugat pe mai mulți colegi din învățământ să-și exprime părerea.

 

Dr. Marin Florin ILIEŞ, Directorul Colegiului Naţional „Decebal”, Deva, România


Ce facem cu elevii noștri? Cum îi sprijinim în tot acest timp? Cum putem fi aproape de ei, în contextul impus de distanțarea socială, recomandată de autorități? Evident, răspunsul s-a conturat repede, prin salvarea venită dinspre tehnologie. Mai ales, trebuie să ținem cont de faptul că la scară planetară vorbim despre generația tinerilor ca despre o generație a „nativilor digitali”. Așadar, noi, profesorii secolului XXI, am înțeles că trebuie să ne reinventăm. Adică să ne adaptăm provocărilor lumii în care trăim: să organizăm întâlniri virtuale cu elevii noștri, să schimbăm contextul educațional și să-l mutăm online, astfel școala să continue chiar și de acasă. Pentru că, în fond, profesorii, părinții și societatea în ansamblu sunt datori să-i pregătească pe tineri pentru a reuși într-o lume care se schimbă rapid și a cărei evoluție nici măcar nu o putem prezice. Există, din fericire, multiple și variate metode de a interacționa cu comunitatea școlară: întâlniri video pe Skype sau pe Zoom, se folosesc grupurile de WhatsApp sau Facebook. O altă platformă interesantă și ușor de folosit este Google Classrooms. 

 

Arcadie Afonin, profesor de limba și literatura română, Gimnaziul „M. Eminescu”, or. Ghindesti, r-nul Florești 


Perioada în care ne aflăm e una foarte grea. E firesc că fiecare dintre noi o percepem diferit. Însă un lucru este cert: cu toții am conștientizat cât de complicat îi este elevului să studieze fără a avea un profesor alături și cât de dificil îi este profesorului să transmită cunoștințele nefind alături de elev. Dar această situație este și o provocare. Or, profesorul oricând a fost deschis schimbărilor și acest lucru se datorează muncii perseverente, motivației și pasiunii față de activitatea zilnică pe care o îndeplinește. În aceste zile anevoioase este evidențiată activitatea și importanța tuturor actanților procesului educațional, îndeosebi a părinților care ne sunt mereu alături. Orice provocare, încercare ne perfecționează, ne face mai viabili. Această situație creată, deloc ușoară, ne va face mai tari, ne va oferi noi oportunități de autodezvoltare fără de care nu ne putem imagina viața. 

 

Tamara Stratulat, profesoară de istorie, LT „George Călinescu”, Chișinău


Împărtășesc aceeași părere, referitor la situația creată de pandemi a care a dat peste noi, cu ale elevilor, părinților și colegilor. Este uimitor faptul că pentru prima dată noi, oamenii, care mereu ne-am plâns de lipsă de timp, acum îl avem din plin. Această izolare ne-a găsit complet nepregătiți. Părinții au fost puși față în față cu propriii lor copii și s-au pomenit că nu sunt capabili să se descurce. Paradoxal e că ei primii au strigat: vrem lecții online, crezând că problema va dispărea, iar când propriii copii le cereau ajutorul, prblema se acutiza. Atunci și-au văzut capacitățile, competențele odraslelor și au conștientizat că, de fapt, copilul lor nu e un mic geniu și problema nu e în profesorul care, după cum afirmau altădată, îl discriminau. Pentru pedagogi lecțiile la distanță de asemenea sunt o provocare, mai ales pentru mulți care nu au competențe digitale să lucreze cu diferite platforme educaționale. Nu știu cât sunt de eficiente. Eu sunt obișnuită să îi privesc în ochi, doar atunci pot să știu când nu au înțeles ceva și să revin. Este o opțiune bună totuși pentru situația creată, recuperarea oricum se va face, treptat. Eu, ca istoric, știu că, de-a lungul timpului, omenirea a trecut prin calamități, războaie, epidemii, revenind mai apoi, iar noi vrem ca totul să se producă rapid. Să dea Dumnezeu să trecem toți de această încercare și să punem accent pe valori și lucruri bune.

 

Olga Ignat, profesoară de istorie, Gimnaziul Todirești, r-nul Anenii Noi


Astăzi, din cauza pandemiei, care stăpânește întreg globul, școala a devenit pustie, dar procesul instructiv-educativ nu s-a oprit, transferându-se în mediul online. Pe o perioadă scurtă, școala online are viață. Cred că situația creată oferă posibilitate atât profesorilor, cât și elevilor să-și dezvolte competențe digitale. În această perioadă de carantină, am observat, că nici profesorii, nici elevii nu cunosc prea bine cum se lucrează cu platformele digitale. Mulți au înțeles că trebuie să acorde timp familiei. Alții au redescoperit valorile familiale: cititul, desenatul, muzica etc. În același timp, când mă refer la procesul de învățare, metoda online îi oferă elevului mai mult timp de a medita asupra unei sarcini și a consulta mai multe surse pentru a răspunde. Pandemia (Covid 19), în opinia mea, este atât o provocare pentru toate domeniile economice din țară, dar și un test psihologic/emoțional pentru omenire. Ea însă mai este și o piedică, impunându-ne să ne oprim din ritmul vieții pe care l-am avut și cu care ne-am acomodat. Carantina are sfârșit, iar noi, oamenii, trebuie să învățăm să trăim altfel, umăr la umăr cu acest virus (și cu alți viruși și bacterii).

 

Elena Plotnic, mamă a două eleve, Lia și Ana Plotnic, Chișinău


Carantina, care ne-a izolat cu strictețe în case, este un test pentru părinți, verificându-ne capacitățile noastre pedagogice la nivel educativ. Ne plângem deseori pe profesori că nu sunt capabili să-i înțeleagă pe copiii noștri, gândindu-ne că noi trimitem la școală copii educați, iar pedagogii trebuie doar să-i instruiască în diferite materii. Acum, s-ar putea ca mulți părinți să își dea seama că profesorul, în afară de instruire, face și multă educație, valoare care trebuie cultivată mai mult în familie decât la școală. Pentru că acum noi, părinții, ne-am convins că aproape este imposibil să înlocuim pedagogii.

 

Alina Ceapă, elevă, clasa a X, Liceul „Vasile Alecsandri”, Chișinău


Orele online sunt o adevărată provocare pentru noi. În această situație grea am înțeles cât de bine este la școală și că trebuie să prețuim școala ca instituție ce ne dezvoltă inteligența. Această  modalitate de a învăța are atât avantaje, cât și dezavantaje. Un avantaj foarte mare este că putem învăța, cerceta, putem finaliza anul de studii, ne putem dezvolta în continuare. Încă un lucru foarte bun și util este că avem mai mult timp liber pe care îl putem folosi în scopuri frumoase, nobile. Totuși învățământul la distanță are și dezavantaje, iar repercusiunile le vom simți peste ani, care ne vor întrista, în legătură cu degradarea unei națiuni. Unul dintre acestea este că petrecem mult timp în fața monitorului, lucru care ne afectează ochii. De asemenea este mult mai dificil să înțelegem tema. Unii elevi nu au posibilitatea să facă ore online întrucât nu dispun de tehnologiile necesare.Sunt de părere că mult mai eficient este să frecventăm școala. Sper ca să trecem cât  mai repede și cu bine peste această perioadă și să revenim la școală.


Silvia STRĂTILĂ

Articol publicat în numărul 339