Vetrele noastre strămoșești: LECA
Sat în raionul Cantemir, com. Antonești. Este situat pe un platou de stânga văii Prutului, datat cu anul 1489.
Coordonate geografice – 46018’35’’ lat. N, 28012’18’’ long. E.
Suprafaţa satului – 0, 9 km2, cu perimetrul de 6, 12 km.
Suprafața totală a localității – 12 km2.
Gospodării individuale – 182.
Populaţia – 484 loc. (2004), 558 loc. (2020).
Biserica Sf. Arhanghel Mihail (1815).
Distanţe: 6 km până la Cantemir, 7 km până la Leova, 120 km până la Chișinău.
Staţie de cale ferată: Cania-Prut (10 km).
Cadrul geografic. Satul e situat în vestul zonei naturale Colinele Tigheciului, pe platoul dinspre răsărit al văii Prutului, de dreapta traseului Leova – Cantemir – Cahul. Aici culmile de dealuri parcă ar fi retezate, în lungul lor așternându-se podișuri întinse, îndreptate cu faţa spre soare, locuri minunate pentru cultivarea viţei-de-vie. Plantaţii de vie și pomi fructiferi, câmpuri mănoase de cereale, porumb și floarea-soarelui cât cuprinzi cu privirea, de la Leova până la Cantemir.
Natura le-a hărăzit acestor pământuri rod bogat de semănături, pe lângă bogăţia bălţilor din valea Prutului. Peștele prins în lacurile și bălțile de luncă era cea de a doua hrană a locuitorilor din Câmpia Bugeacului, pe lângă cele dobândite prin creșterea vitelor și plugărie. Pește ajungea pentru toţi trăitorii câmpeni, ba mai rămânea încă și pentru alţii, fiindcă peștele sărat, uscat la soare, și peștele proaspăt, pus la gheață, era transportat cu carele în orașele și târgurile din părțile codrilor, în regiunile precarpatice și carpatice, pe la mănăstiri, restaurante și cabanele de munte.
Așa a fost și în 1942, când am avut norocul să particip la o călătorie de neuitat. Tatăl, care, pe lângă profesia de învăţător, vara, în timpul vacanţei, mai practica și alte ocupaţii, ca cea de expeditor de cereale și, de la caz la caz, și de pește. În acel an, angajat al unei asociații de pescari cahuleni, a trebuit să însoțească 6 care de sărătură și prospătură de pește, destinate locuitorilor de prin orașele și satele carpatine. Unele care însă și-au descărcat poverile și până la locurile de destinaţie, pentru că tatăl se lăsa înduplecat de întreprinzătorii localnici să le cedeze câte ceva din încărcăturile noastre atât de mult preţuite. Mai poposeam și pe la unele schituri și mănăstiri, dar și pe la iarmaroace. Astfel că, de copil încă, mi-a fost dat să cunosc și să văd pentru prima dată meleagurile de dincolo de Prut, vizitând târgurile și orașele Tecuci, Focșani, Onești, Bacău, Vaslui.
Mențiuni documentare. Satul Leca a fost identificat de unii istorici cu localitatea Leca menţionat într-un document din anul 1489, fapt ce necesită a mai fi cercetat încă. La sigur e că Leca basarabeană a existat în sec. al XVIII-lea, pentru că la începutul sec. XIX, în „Condica liuzilor” din 1803, satul Leca din ţin. Codrului este trecut cu bir anual de numai 12 lei, acesta fiind plătit de un particular, pentru că ceilalţi locuitori erau răzeși, care nu erau supuși birului și dăjdiilor. Sunt de menționat ca importante și atestări de mai târziu, din anii 1806, 1820, 1850.
Onomastică. Denumirea satului reprezintă la origine antroponimul Leca, probabil, numele unui vechi proprietar de pământuri. Antroponimul poate fi explicat printr-o formă trunchiată a numelui
de persoană Lecachi, onimicul având treptele de evoluţie: Leca < Lecachi (< Alecachi < gr. Alekkakios). Cf. și gr. Lekkas, Lekkakis, bg. Leka.
Numele comun al locuitorilor: lecean, leceană (leceancă); leceni, lecene (lecence).
Nume de locuri din hotarul satului: Agronomia, Balta Ţigăncii, Budăiul, Cotul lui Răscărachi, Cotul Lung, Cotul Mihăloaiei, Dimilitatul, Fundacul, La Sălcii, Lotul Popii, Malul Galben, Movila cu Pandelă, Pruteţul, Răzeșiile, Schinii, Sub Cardon, Troiţa, Târla lui Niţă, Ţepoaia.
Nume de familie frecvente în localitate: Apetri, Axente, Bejenaru, Bujeniță, Butmalai, Călmățui, Cârlan, Chelaru, Ciobanu, Ciorbagi, Coman, Coropceanu, Cozma, Cranea, Dănălache, Ghilan, Grigoriță, Guzun, Hariton, Jalbă, Lupu, Matei, Mocanu, Munteanu, Musteață, Nemțeanu, Nicolau, Ochișor, Para, Popa, Posmag, Saranciuc, Scutelnic, Șișianu, Taucci, Tătaru, Tomiță.
Monumente istorice. Situri arheologice pe teritoriul comunei Antonești. Vetre de așezări umane din diferite epoci (preistorice, romană, medievală). Vestigii materiale din epoca bronzului și fierului (mil. III-II î.Hr.). Movile funerare atribuite triburilor nomade. Rezervația peisagistică ,,Lunca inundabilă Antonești”.
Personalități. Originar din Leca este Tomiţă Petru, doctor în știinţe economice, decan al Facultăţii de economie a Universităţii Agrare din Moldova.
profesor Anatol EREMIA
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 357
Susține Natura.md: Devino Patron!