La mormântul părintelui Justin Pârvu. Un pelerinaj la Mănăstirea Petru Vodă

„Părinte, întreabă prietenul meu, scriitorul Alui Gheorghe – în vremea noastră se mai produc minuni? - Continui, a răspuns părintele Justin Pârvu. Dar ce minune mai mare, decât aceea că Biserica Română a trecut prin comunism, regimul care a declarat moarte Bisericii şi Biserica noastră a ieşit şi mai întărită...?! Ce minune mai mare decât aceea că închisorile noastre din perioada comunistă au produs atâţia sfinţi şi martiri care lucrează cu duhul lor, cu rugăciunea lor, cu exemplul lor la temelia României eterne...?! Zilnic se petrec minuni, cu fiecare om în parte, cu societatea în general, totul e să le vedem, să le înţelegem...

Plecat duminică seară din Constanța, orașul copilăriei mele, pentru a alege varianta optimă de a ieși rapid din oraș, am pornit GPS-ul. Toate bune și frumoase, până am intrat pe autostradă, în capătul localității Ovidiu, când, o voce suavă mă anunță – Virați la dreapta pe Drumul Județean 87! Consternat, mă conformez și pornesc printre domoalele dealuri dobrogene pe malul Canalului Dunăre-Marea Neagră. Ştiam că drumul trece pe lângă Mănăstirea Sfinților Români și mă pregăteam deja pentru o scurtă oprire neprogramată. După ploaie și în prag de seară, urcăm în curtea mănăstirii pentru a ne închina, mai ales că unul dintre bunicii mei, Nicolae, petrecuse doi ani încarcerat, aici, la „canal”! În liniştea din biserică apare o măicuţă care ne îmbie să intrăm și să gustăm ceva. Deși inițial refuzăm categoric, după a treia ofertă, acceptăm și ne lăsăm îndrumaţi pașii spre trapeză. La masă. Maica Stareță Eleodora, căci ea era cea care ne-a făcut tripla invitaţie, a început să ne vorbească despre Părintele Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă din Neamț, care a fost și ctitorul acestei mănăstiri dobrogene. Despre el și trecerea lui la Domnul, vreau să vorbesc și eu în rândurile următoare.

Pelerinajul fenomen dinamic. Plecați în pelerinaje, căutam dar și ne aşteptăm, de obicei, să găsim locuri venind din negura timpurilor, locuri încărcate de istorie. Totuși, chiar în zilele noastre, asistăm la apariţia unor noi locuri de pelerinaj. Așa este și mănăstirea Petru Vodă din jud. Neamț. Aici a fost mai întâi un loc de pelerinaj în căutarea îndrumărilor părintelui Justin Pârvu, apoi după moartea acestuia, pelerinajul s-a mutat la sicriul părintelui, iar în final, pelerinajul se face astăzi la mormântul părintelui. Putem spune, că suntem martori activi ai apariţiei unui nou loc de pelerinaj în România, iar noi, ca pelerini, suntem implicaţi activ în desfăşurarea acestui eveniment atât din timpul vieții părintelui, cât și după aceasta, prin prezența noastră în aceste pelerinaje. Mulţi dintre pelerinii de la Petru Vodă au recunoscut că prin moartea părintelui va rămâne un gol în sufletul credincioşilor. Acest gol va putea fi umplut cu pelerinaje la mormântul părintelui, ca şi în alte cazuri, cum ar fi cel al părintelui Arsenie Boca, înmormântat la Mănăstirea Prislop, sau al părintelui Arsenie Papacioc, înmormântat la Techirghiol. 

Trecerea la Domnul a duhovnicului Justin Pârvu. Părintele a murit duminică noaptea în data de 16.06.2013, la vârsta de 94 de ani, după o viaţă plină de încercări şi greutăţi, iar înmormântarea a avut loc joi 21.06.2013. Considerat de către unii contemporani, unul dintre cei mai iubiţi duhovnici ai românilor și de către alții, chiar ultimul mare duhovnic al românilor, părintele ne veghează din cer păstrând aprinsă flacăra credinței în inimile noastre. Prin anul 1965, întrebat de un informator al securităţii cum mai trăieşte, părintele îi răspundea: „Foarte bine, nu îmi mai are nimeni grijă de mine (...) sunt mulţumit că sunt liber şi este bine de trăit, lucrat şi sunt sănătos”. Discuția este consemnată în dosarele fostei securități.

Un eveniment mereu actual. Datorită actualităţii acestui loc de pelerinaj putem deduce deja ce se va întâmpla peste ani. Evident, va fi un loc de atracție spirituală și rugăciune, despre care se va scrie în detaliu, în mod continuu. Aflăm de exemplu, din ştirile publicate în mass-media, dar și din poveștile pelerinilor care au vizitat acest loc, că mănăstirea a devenit un loc foarte căutat de pelerinaj, mii de pelerini trecând zilnic pe la mormântul părintelui. Imediat după dispariţia părintelui câteva mii de credincioşi au mers să se roage și să depună flori şi lumânări la căpătâiul său. Amploarea fenomenului a putut fi chiar contorizată, deoarece pelerinii au primit, gratuit, de la părinții din mănăstire, câte o iconiţă. Numărul de iconiţe oferite a depăşit 25 de mii, acesta fiind și numărul real al pelerinilor veniți aici cu această ocazie. Deşi este încă un eveniment în desfăşurare, uitându-ne în articolele din presă, putem să observăm o legătură şi cu miracolele încă din timpul vieţii părintelui: „Întâlnirea cu Părintele Justin Pârvu şi minunile pe care le-a săvârşit în viaţa mea sunt un «premiu» de la Dumnezeu”, spunea un ziarist într-un interviu.

Spune-mi cum a trăit părintele, nu cum a murit. Parafrazând această celebră replică, dintr-un film de Oscar, am pornit la drum, spre Mănăstirea Petru Vodă, unde am participat în perioada 6-7 iulie 2013 la un pelerinaj - călătorie de documentare. În cele două zile în care am fost prezent aici, pelerinii au continuat să sosească pe drumul neasfaltat de la Piatra Neamţ sau de la Târgu Neamţ, cele mai apropiate oraşe de mănăstire. În seara de sâmbătă, după ce am asistat la un moment de rugăciune şi cântece ale unor pelerini sosiţi la mormântul părintelui, am stat de vorbă cu o doamnă din Iaşi, care era venită aici pentru a-i ajuta pe călugări la primirea şi omenirea pelerinilor, muncind la bucătărie şi la servirea mesei. Așa cum povesteam și despre recenta experiență de la Mănăstirea Sfinților Români de la Poarta Albă, mâncarea se oferă tuturor pelerinilor gratuit. Doamna din Iași, despre care povestesc, obişnuia să vină la mănăstire încă din anul 1990, când aici nu erau decât o biserică ruinată, un pangar şi o baracă. Ore în şir mi-a vorbit despre părintele Justin, despre viaţa şi suferinţele acestuia, dar și despre modul în care a zidit mănăstirea folosind averea familiei.

Din amintirile relatate am reţinut două episoade remarcabile. Primul este despre încercarea de înlocuire a părintelui: „În 2004, Patriarhia Română a încercat să-l mute pe părinte la altă mănăstire, dar pelerinii şi călugării s-au revoltat. Mutarea părintelui nu s-a mai făcut, deoarece a fost apărat de mulţi pelerini, care nu au permis ca duhovnicul să fie scos din mănăstire”. Al doilea moment rămas viu în memoria femeii a fost acela, când părintele s-a îmbolnăvit şi fiind foarte iubit de oameni, multă lume i-a sărit în ajutor. Povestea că „părintele a locuit aici până s-a îmbolnăvit şi a fost transportat la spitalul din Cluj pentru tratament, apoi de acolo a fost adus înapoi la mănăstire cu un elicopter particular”. Venită la mănăstire imediat după moartea părintelui, a trăit activ toate evenimentele. Mi-a putut povesti, cu pasiune, că la înmormântare, în cele câteva zile în care pelerinii au putut să treacă să-şi ia rămas bun de la părinte, a fost „o mare de oameni”. Această relatare, chiar dacă nu face o estimare în cifre, confirmă oarecum numărul de pelerini stabilit de reprezentanții mănăstirii plecând de la micile iconiţe date oamenilor în momentul în care aceştia treceau pe lângă sicriul părintelui.

Mormântul părintelui, loc miraculos. Mormântul se află chiar lângă biserică, este frumos decorat şi se aseamănă cu locul de odihnă al părintelui Arsenie Boca, mai ales datorită multitudinii de flori aduse de pelerinii care vin cu speranţa rezolvării problemelor lor. Duminică seara, la ora plecării mele spre casă, la Bucureşti, încă veneau oameni din toată ţara, pentru a se ruga la mormântul părintelui, unii dintre aceştia urmând să rămână peste noapte la mănăstire.

După moartea părintelui Justin Pârvu au început să fie consemnate întâmplări miraculoase: „Am un copil de doi ani şi trei luni şi o fetiţă de trei luni. Pe băieţel îl cheamă G. şi pe fata de trei luni, M. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi a rugăciunilor părintelui Justin am adus pe lume şi fetiţa pe care o cheamă M. După ce s-a născut băieţelul, mă rugam să mai fac un copil pentru că, băieţelul meu tot timpul voia să se joace şi nu avea cu cine. Pe el l-am născut prin cezariană pentru că a fost o sarcină extrauterină şi doctorii mi-au spus să mulţumesc lui Dumnezeu pentru copilul pe care îl am, că alţii nu se ştie dacă vor mai fi. Vreme de un an de zile n-am reuşit să mai rămân însărcinată, dar când am venit la înmormântarea părintelui Justin m-am rugat să-mi ajute să mai aduc pe lume un copil. Şi minunea s-a întâmplat. Doctoriţa mi-a spus că sunt însărcinată de pe data de 20 iunie 2013. Am plâns de bucurie la auzul veştii şi apoi am născut-o pe fată. Cred cu tărie că părintele Justin împlineşte toată cererea cea bună din rugăciunile noastre şi că ne aude ori de câte ori îl chemăm în ajutor. Dumnezeu să mă ierte pe mine, păcătoasa, şi să vă ajute şi pe dumneavoastră în toate (14 iunie 2014, L. I. Iaşi)”.   

Autor: Valentin Beloiu 

Articol publicat în revista NATURA, nr. 387

Susține Natura.md: Devino Patron!