Moş Gerilă ne-a furat Crăciunul

,,Moș Crăciun nu va muri niciodată, pentru că nu poate muri ideea de a dărui, oricât de meschină ar deveni lumea.” Elena Stan

Moş Gerilă ne-a furat Crăciunul

Iarna în care îl așteptam pe Moș Gerilă mirosea a portocale, cojile erau uscate și puse undeva în casă să miroase bine. Portocalele erau un lux, pentru că erau scumpe și pentru că nu erau atât de ușor de găsit. Iarna mai mirosea și a vin fiert, a lemne arse, a cearșafuri îngheţate puse la uscat lângă sobă. Bradul era decorat cu beteală din hârtie colorată, pe care o confecţionam la orele de ,,muncă” sau educaţia tehnologică. Bucăţele de vată imitau zăpada. Bradul era de obicei natural, nu știam noi prea multe despre ecologie în acele vremuri?!

Iarna în care îl așteptam pe Moș Gerilă era frumoasă. Cu multă zăpadă. Cu ţurţuri mari la streșini. Ţurţuri pe care îi rupeam și ne imaginam că sunt un fel de îngheţată. Acum nu înţeleg de ce, dar atunci ni se păreau foarte buni. Iarna în care îl așteptam pe Moș Gerilă era plină de oameni de zăpadă, de bulgări, de mici cărărușe, de fum, de copii care nu mai plecau de la săniuș, decât dacă erau ameninţaţi cu ,,...las că vii tu în casă”!

...Poate vă întrebaţi, dragi copii, cine o fi acest Moș Gerilă, dar să știţi că părinţii voștri tare îl mai așteptau în ajunul Anului Nou. Moș Gerilă este un fel de frate a lui Moș Crăciun și Moș Nicolae. În perioada comunismului religia era interzisă, astfel toate sărbătorile, toate lucrurile ce duceau cu gândul la cele sfinte, au fost excluse sau înlocuite. Moș Crăciun sugera bucuria Nașterii Mântuitorului, de aceea a fost înlocuit cu Moș Gerilă și nu mai era așteptat pe 25 decembrie sau 7 ianuarie, ci în noaptea dintre ani.

Moș Gerilă este exact acel Moș Crăciun de azi, doar că era mai sărac, nu ne aducea chiar toate jucăriile pe care le-am fi vrut și neapărat trebuia să fi învăţat vreo poezie sau vreun cântecel pentru a primi ceva. Mai este un lucru interesant, Moș Gerilă venea întotdeauna cu nepoata sa, Snegurocika. Nepoata moșului era întotdeauna frumoasă, avea părul lung și blond, era îmbrăcată într-o rochie albastră și purta pe cap o coroană cu fulgi de zăpadă. Care era rolul ei? Îl ajuta pe moș Gerilă să care sacul, pentru că taaaare greu mai era.

La grădiniţă serbările cu Moș Gerilă erau previzibile. Toţi copiii se adunau, strigau în cor ,,Moș Gerilă”, de undeva de după colţ apărea el și cu nepoata, se așeza pe un scaun, lua câte un copil pe genunchi, copilul îi spunea o poezie sau cânta un cântecel până când... cineva recunoștea faţa moșului.

- Dar moșul e gheaghea Vanea!, spunea un copil surprins, trăgând de barba albă din vată prinsă cu elastic.

Dintr-o dată toţi copiii analizau costumul moșului care era fie prea mic, fie prea mare, iar părul alb era mult prea rar și parcă chiar semăna cu gheaghea Vanea... Iar educatoarea ne spunea să nu-l supărăm pe moș Gerilă pentru că vine de departe și ne-a adus ceva bun. Iar pentru noi nu mai conta că acel moș e un nene cunoscut, un tătic sau chiar doamna educatoare.

La un moment dat venea și Baba Hârca să fure sacul cu jucării și bomboane, iar noi, fiind copii cuminţi, îl recuperam. Iar acest scenariu se repeta în fiecare iarnă, an de an, abia așteptam o nouă întâlnire cu Moșul. Să știţi că Moș Crăciun nu a dispărut niciodată din inimile noastre, el doar s-a transformat în alţi moși, pentru că bucuria de a dărui și de a primi cadouri nu poate muri, indiferent de regimul de la putere. După căderea regimului comunist a revenit Moș Crăciun, un Moș mai darnic, un Moș pe care îl asociem cu sărbătorile sfinte și cu bucuria de a fi mai buni, mai darnici, cu sufletul deschis. E o bucurie pe care o putem trăi nestingherit, o bucurie de care nu trebuie să ne ascundem pentru că are și conotaţii religioase, o speranţă că anul care vine ne va aduce numai bine, sănătate și prosperitate.

Voi ce aţi cerut în acest an de la Moșu’ ?

Ludmila HÎRJĂU

Articol postat în numărul 334