Basarabia de altădată: La Bender

Vă invităm să lecturați o relatare care a fost scrisă și publicată în anul 1918

natura.md Mar 17, 2023 04:03 1561 0

Cetatea Tighina

Plec din Chișinău pentru un drum de aproape patru ceasuri. Trenul merge încet; pământul a fost muiat de ploile grele; mai cu seamă pe mâna dreaptă, apa acoperă câmpul până la înălțimile mici din fund, pline de pomi. Sate răsfirate, ca dincolo de Prut.

Apropiindu-ne de Bender, începe să se vadă, la stânga, valea Nistrului, pădurile bogate din Ucraina, satul bulgăresc lung, nesfârșit și pierdut într-un belșug de verdeață, de dincolo de apă: Porcari. Un cot lucios al râului de graniță șerpuiește și se cufundă printre pomi.

Târgul are străzi largi, pline de gropi și de noroi. Mă-ndrept spre școala mare, cu intrare măreață pe sub o arcadă solidă, unde se țin cursuri de învățători.

Un ceas în urmă, mă găsesc în mijlocul lor și le țin o mică cuvântare, cu vorbe ce-mi dau osteneala a le apropia de graiul lor potolit și arhaic, și simt că mă înțeleg. E mare liniște; figurile cu expresii încordate, străbătute din când în când de lumina unui surâs aprobator, mă câștigă și mă fac să mi se împăienjenească ochii.

Mă gândesc că printre ei sunt mulți care își trăiesc azi visul unei vieți întregi; că ei, mâine, poimâine, o să ducă prin satele răsfirate între Prut și Nistru vorbe de îndemn la dragoste de Neam și Țară; că o să le spună micilor români de cele ce au auzit de la „dascălii de 72 dincolo” și o să înfăptuiască tainica unire de „cuget și simțiri” pe care o visăm și o așteptăm…

Spre seară, pe un apus sângeros de soare, privesc blocul Cetății lui Ștefan, ce se desprinde de cerul încă luminos. Pe malul înalt se desenează, ca de o peniță gingașă, santinela cu chivără și baioneta la umăr. Și deodată mi se ridică în suflet gândul că noi, aceștia ce am venit aici ca să deșteptăm norodul prin învățătură și slovă românească, avem o nespus de mare răspundere. Că fiecare dintre noi reprezintă Țara, că de noi atârnă ca să câștigăm inimile lor și să le arătăm că flacăra dragostei de muncă, mândriei de neam, nădejdii în dreptate și a credinței în menirea unui popor ce nu poate să piară arde puternic în noi și vijelia timpurilor nu a stins-o.

La Bender lucrează o mână de profesori entuziaști, care au această cheie a marii probleme. Între ei și cei băștinași e o legătură sufletească ce se simte puternic; întreaga atmosferă de acolo m-a umplut de bucurie și recunoștință către Cel ce ne-a dat să trăim zile așa de solemne. Toate urările noastre de bine sunt cu ei.

Sanda ULUBEANU
Articol publicat în România nouă (Chișinău), 1918