Devino Patron!

Vocea lui Hamlet îl inspiră pe tânărul profesor și nu se compromite

Vocea lui Hamlet îl inspiră pe tânărul profesor și nu se compromite

Este absolvent al Facultății de Istorie și Filozofie a USM cu un master în Antropologie, iar de trei ani predă istoria la Liceul „Vasile Alecsandri” Chișinău (director Daniela Vacarciuc). Tânărul profesor de istorie, al cărui nume, Constantin Tcaci, va fi, am toată încrederea să spun în numele celor care îl cunosc, o voce cu rezonanță în rândurile istoricilor și ale tuturor intelectualilor, este fiul a doi părinți culți, Lilia și Iurie, născut într-o casă cu multe cărți, care ai putea crede că datorită inteligenței și educației prea elevate pentru mediul în care trăiește, cartea i-a fost „așezată ca pernă” încă din copilărie.

 Constatarea că ai în față un tânăr intelectual deja format, care străbate de trei ani coridoarele unei instituții preuniversitare, după ce și-a luat licența în pedagogie, se desprinde de semenii lui prin eleganța mersului sau prin manierele prinse într-un echilibru al sobrietății, cerută de profesie, dar și prin dezinvoltura tinereții, inspirată, aproape clonată, de un personaj clasic, mai curând un model inspirat din cărțile citite. Și nu e cu putință să-l compari pe domnul profesor de istorie Costel Tcaci cu vreun arhetip dostoievskian că privirea-i modestă, nuanțată de multe lecturi, ți-ar topi și anula aprecierile, deși spre asta te duce imaginația când stai de vorbă cu el, atunci când scoate din rucsac o carte ce nu-i lipsește niciodată, când vorbești și istoria repovestită de tânărul dascăl se perindă clar prin adevărul pe care-l promovează, când te ascultă cu ochii calzi și răbdători gata să continue discuția cu ceva surprinzător de plăcut. Este în toate aceste etichete o bună rânduială însușită acasă și la școală, despre care își amintește cu respect: „12 ani de școală i-am petrecut într-un liceu performant din capitală (Liceul „Nicolae Iorga” – n.n.), care mi-a lăsat impresii bune. Am avut profesori care m-au inspirat să aleg calea pe care o urmez în prezent, care îmi servesc astăzi ca model și inspirație, a căror teme pentru acasă, oferite în clasa a V-ea la istorie, le țin minte și acum și le transmit deja propriilor elevi”. 

Profesor fiind, Costel Tcaci își poate face o părere despre școala ca instituție de învățământ, care furnizează cunoștințe, dacă acestea mai sunt însușite cu aviditatea de altădată de actualii liceeni. Bunul simț și educația princiară, reanimate în caracteru-i hotărât de la prințul Mîșkin, ar lăuda domeniul din care face parte și pentru care luptă să nu cadă în derizoriu, vocea hamletiană însă relatează adevărul crud: „În general, școala, ca și oricare altă instituție de cultură, educație, se devalorizează, atât la noi, cât și peste hotare. Este un fenomen general de criză în aceste domenii. Dar să sperăm că se va transpune în practică zicala: Vremurile bune nasc oameni slabi, oameni slabi nasc vremuri grele, vremurile grele nasc oameni puternici, oameni puternici nasc vremurile bune. Suntem în faza vremurilor grele, sperăm că se va respecta mai departe această ciclicitate”.     

Facultatea pentru Costel Tcaci a fost o perioadă importantă căreia viitorul cadru didactic i-a dat importanță, chiar și atunci când în sala de curs era doar el și profesorul. A fost un discipol care nu și-a compromis statutul de tânăr studios și are demnitatea să aprecieze pregătirea profesorilor până la un anumit punct: „Cadre didactice bine pregătite, performante, exigente, cu zeci de monografii, sute de articole publicate, care acum 20 de ani băgau spaima la examene în orice student, acum, din păcate, sunt nevoiți să meargă la compromis cu sine, cu propria muncă depusă zeci de ani, cu propriul suflet”. Istoria cea dreaptă, pe care domnul profesor vrea s-o predea tinerilor, dacă nu e cu putință s-o restabilească, îl determină să prezinte realitatea compromițătoare din instituțiile superioare, pentru a îndrepta lucrurile: „Acest compromis extrem de dureros se manifestă printr-o exigența scăzută față de studenți, printr-o coborâre a cerințelor, prin acordarea sfântului 5 unor studenți cărora, acum 20 de ani, nici nu s-ar fi uitat în față pe holurile universității. Sunt sigur că un procent de 40%-50% din absolvenții facultăților actuale, cu efortul depus în anii actuali de studii, acum 20 de ani, nu ar fi absolvit sau nu ar fi absolvit cu notele cu care o fac acuma”, constată cu tristețe tânărul intelectual. Determinarea domnului profesor să fie critic și obiectiv cu sine și cu ceilalți vine din rigoare și disciplină, morală și educație – principii transmise și elevilor săi.    

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

După ce îi cunoști valoarea unui tânăr cult așa cum este Costel, urmează  o întrebare firească: un asemenea intelectual nu-și pierde esența în RM? Profesorul de istorie Constantin Tcaci știe că unde îi este datoria, acolo este și sensul pe care îl va lăsa. Face o discernere între tinerii care pleacă „în afară”, „pentru că e la modă” și alții pentru care plecarea este „un criteriu valabil”. Stăpânește prea bine disciplina ca să nu știe contextul integrator european al R. Moldova: „Europa, încurajează meritocrația, RM dezamăgește prin cumătrism. Europa încurajează munca de calitate cu salarii decente, care să-ți permită să trăiești, nu doar să supraviețuiești. RM dezamăgește prin salariile acordate. Europa încurajează studiile de calitate, RM dezamăgește prin dorința de a-i face pe toți absolvenți cu sfântul 5 în acte. Europa încurajează dezvoltarea turismului, infrastructurii. RM dezamăgește prin lipsa unei infrastructuri adecvate în pofida unei posibilități de a fi o țară extrem de atractiv turistică, dar nu cel mai slab vizitată din Europa precum în prezent”. 

E pledoaria unui profesor cu facultatea de istorie bine însușită, care trebuie auzit ce spune, după ce gândește bine, fiindcă îi pasă de soarta acestui stat. Născut în vremuri grele are o putere morală și intelectuală ca să resusciteze binele și dreptatea râvnite de mulți. Are multe repere istorice cu care și-ar începe traseul vieții atât timp cât Făt Frumos din el abia a pornit la drum într-o călătorie lungă și frumoasă de cunoaștere.       

Silvia STRĂTILĂ
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 365

 

Susține Natura.md: Devino Patron!