Căpriana, vatră a veșniciei

La Mănăstirea cea Căpriană
Bate un clopot în zi de duminică.
La Căpriana rană pe rană,
Rană pe rană se vindecă.
(Grigore Vieru)
 

Reîmprospătarea memoriei – chiar și a celei colective – a salvat omenirea. Memoria este scânteia ce a stat mereu nestinsă sub cenușa vremurilor. 

Cuvântul Căpriana este corespondent cuvântului Mănăstire. De aici începe satul meu natal și curiozitatea de a cunoaște existența ființei și ființării în realitatea multidimensională. Voi trece peste detaliile copilăriei mele, în care mergeam uneori în ograda mănăstirii (în acea vreme transfigurată în sanatoriu) să admir păunii, cu penele lor fermecătoare, ce mă priveau cu o mie de ochi, apoi mergeam sub zidul mănăstirii, unde era un mormânt și vorbeam cu acel de sub lespede, ștergând și netezând cu degețelele numele încrustat în piatra albă, spălată de ploile timpului...

Incursiune istorică

Mănăstirea!

Așezarea pitorească a acestei comori monumental-spirituale se află în masivul silvic de pe dreapta Bâcului și denumit de obicei Codri, dar cunoscut din vechime prin apelativele Gura Bâcului, Codrii Lăpușnei sau Codrii Căprienei. În această zonă predomină pădurea de foioase, care, s-a redus în urma extinderii agricole. 

Situată în zona centrală a țării, mănăstirea Căpriana este una dintre cele mai vechi din Moldova, ce apare documental în anul 1429, când primește statut de mănăstire domnească din partea lui Alexandru cel Bun. În urma unui cutremur din anul 1471, care a cauzat mari stricăciuni acestei mănăstiri, Ștefan cel Mare devine ctitorul acesteia, contribuind cu multe lucrări de reconstrucție și restaurare. În cronica lui Grigore Ureche este menționat și Petru Rareș, care, la fel după un cutremur, vine cu ordin, și dispune restabilirea mănăstirii, în anii 1542-1545. Apoi, Alexandru Lăpușneanul înfăptuiește noi lucrări de întărire și reparație. Vasile Lupu la fel a ctitorit acest lăcaș. Sursele istorice spun că, în anul 1698 mănăstirea Căpriana a fost închinată mănăstirii Zografu de pe Muntele Atos, iar după anul 1812, Imperiul Rus o trece în subordinea Casei Bisericii din Chișinău, sub ocrotirea noului mitropolit Gavriil Bănulescu Bodoni, care a dat mănăstirii actuala înfățișare. 

Căpriana - la fel ca și alte locașuri de cult – a suferit mult în perioada sovietică.

În pofida vicisitudinilor prin care a trecut mănăstirea Căpriana în decursul secolelor, drept chip real în ansamblul monumental-istoric, biserica principală cu hramul Uspeniei a stat totuși într-un relativ con de umbră, ceea ce și explică în parte ignorarea sa în marile sinteze în domeniu. Ba mai mult! Există ușoare confuzii, de unde rezultă limpede că mănăstirea Căpriana, ca monument istoric din inima codrilor, trebuie privit în complexitate cu cele situate între Carpați și Nistru. Altfel spus, acest monument de arhitectură religioasă poate fi explicat în conexiune tipo-cronologică din însăși istoria culturii de pe întinsul Moldovei medievale. Din aceste considerente, așezământul de pe Ișnovăț a intrat în atenția cercetătorilor și, începând cu anul 1993, lăcașului i s-a făcut o expertizare riguroasă pe cale arheologică, în toate articulațiile posibile. 

O parte din responsabilitatea realizării acestor investigații, plus finanțările de rigoare și le-a asumat Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române. Un alt merit în acest sens îl are fostul ministru al Culturii și Cultelor, regretatul Ion Ungureanu, cu întreaga sa echipă din minister, în parteneriat cu Institutul de Arheologie și Istorie Veche al Academiei de Științe a Moldovei. 

Astfel, această operă culturală, transmisă posterității la scară istorică, cu cercetările arheologice inițiate în 1993, debutează un domeniu de explorare științifică, ignorat sau chiar interzis în perioada regimului comunist – acela al arheologiei monumentelor religioase. 

O flacără a spiritualității creștin-ortodoxe ce pâlpâie în mănăstirea Căpriana este Sfântul Gavriil Bănulescu-Bodoni. Născut în anul 1746, în orașul Bistrița din Transilvania, într-o familie de nobili răzeși, refugiați din Moldova, a ajuns a fi Mitropolit al Moldovei, Poltavei, Kievului și ulterior al Basarabiei – un mare om de cultură, român, scriitor ecleziastic, care, în anii de cârmuire a eparhiei Chișinăului, a avut foarte mari realizări. În acea perioadă, nici o latură a existenței și activității bisericii din Basarabia nu a fost lipsită de atenția domniei sale. Toate planurile de educare a fețelor bisericești, ulterior a enoriașilor, au fost bine structurate și realizate, chiar dacă au înfruntat nenumărate dificultăți. Mitropolitul Gavriil a păstorit până la moarte în Arhiepiscopia Basarabiei, unde a înființat și primul Seminar Teologic, care era constituit din trei secții: inferioară (retorică); medie (filosofică); superioară (teologică), astfel punând bazele unui învățământ religios și moral-filosofic. 

Aflându-se într-un context politic ce îi condiționa simpatie în rândul rușilor și fiind o perioadă când se scriau cele mai multe manuscrise rusești și chirilice, totuși, mitropolitul Gavriil a susținut limba și cultura românească, scriind, traducând și prefațând cărți religioase și alte scrieri în grafia latină, pe care le edita la București, la Iași, la Sibiu și le răspândea în satele basarabene, în ciuda restricțiilor existente. Apoi, a înființat în Basarabia prima tipografie unde s-au tipărit cărți în limba română – Molitvelnicul, Evanghelia, Viața Sfinților, Abecedar, Dicționar și alte cărți de învățătură spirituală și intelectuală.  

Gavriil Bănulescu-Bodoni a ales să-și petreacă ultimii ani din viață anume la Căpriana - acest loc pitoresc, parcă rupt de lume, situat într-o văgăună, astfel, dacă aruncăm privirile în jur, vedem la orizont doar crestele dealurilor împădurite, ce dezvăluie o ambianță fermecătoare. Aici, Sfințitul Ierarh Gavriil a fost înmormântat, apoi, în septembrie 2016, deshumat și canonizat drept Sfânt. 

Actualitate

Cu voia Providenței și bunăvoinței Sfântului Gavriil, la inițiativa Părintelui Stareț - Filaret Cuzmin, în noiembrie 2021, la mănăstirea Căpriana a fost inaugurată deschiderea primului muzeu religios din Republica Moldova și România – „Sfântul Ierarh Gavriil” - ce are artefacte ecleziastice unicale, de o valoare inestimabilă, ce încununează localitatea cu o alură duhovnicească și mai înnobilată...

„Oamenii se deosebesc nu prin ceea ce zic, dar prin ceea ce fac!” este maxima marelui geniu Mihai Eminescu, postulatul actualului primar de Căpriana, Ion Alexandru Scutaru, un tânăr patriot, luptător pentru unire și unitate, ce are în spate părinți, unchi și rude care s-au manifestat în primele rânduri pe vremea Renașterii Naționale. 

Ion Scutaru are doar câțiva ani de când diriguiește lucrurile în sat, dar rezultatele râvnei lui sunt mai mult decât simțite și văzute. A reparat și a redeschis grădinița din sat - grădiniță ce nu a funcționat 27 de ani – o clădire dărâmată, de care se îndoiau toți că mai poate fi restabilită; a reparat și a redeschis punctul medical, renovând clădirea deteriorată, care a stat închisă timp de 15 ani; a reparat și asfaltat/betonat peste 11 km segmente de drum; a reparat și a mobilat Oficiul Postal; a fost reparată biblioteca publică, ce urmează a fi mobilată și redeschisă; a reparat și a redeschis Casa de Cultură, care, pe lângă Sala de festivități, a deschis două săli de fitness pentru doamne și domnișoare – săli care funcționează; la etajul doi a redeschis discoteca pentru tineret; pe aripa dreaptă – două săli pentru repetiție, schimbarea vestimentației, machiaj etc.; a reparat „Fântâna Eminescu”, ce se află pe traseul Chișinău-Leușeni, deasupra satului, unde anual se cinstește memoria marelui poet. Dar ce este mai important – apeductul ce cuprinde tot satul! A săpat fântână arteziană și a instalat pompele și apeductul prin sistem de ghidaj electronic, urmărind funcționalitatea acestora chiar din telefon.

Iată că acest brav gospodar a demonstrat că, dacă este dorință, se găsește și putință! Cu ferma convingere „Bate și ți se va deschide!”, Ion Scutaru a bătut la toate ușile posibile, așteptând „deschiderea”, care s-a și întâmplat, aducând „lumină” peste acest minunat sat din inima codrilor, unde actualul primar nu lasă nicio problemă neatinsă, punând accentul pe păstrarea tradițiilor și promovarea valorilor. 

O cunună culturală, recent înfăptuită în satul Căpriana, este prima ediție a Festivalului „La poartă la Ștefan Vodă”, organizată la data de 15 iulie curent - eveniment proiectat de zeci de ani, care nicidecum nu se realiza fie din lipsa banilor (cum e de obicei la noi), fie din lipsă de voință...

Iată ce înseamnă o mână de gospodar la cârmă! Și este foarte lăudabil faptul că Ion Scutaru întotdeauna știe să motiveze, apoi să aprecieze și să mulțumească tuturor acelora care se implică și ajută. 

O emoție profundă mi-a răscolit sufletul în momentul când, într-o discuție, dl primar l-a menționat pe taticul meu – Constantin Trupca, împreună cu unchii lui, Tudor Scutaru și Mihai Scutaru, fruntași ai satului, care nu mai sunt în viață, dar care au pus o bază sănătoasă în conștiința națională a generațiilor de azi și care, împreună cu mai mulți luptători pentru adevăr, în anul 1989, au montat în livada mănăstirii prima temelie - o piatră-monument unde l-au invocat pe Ștefan cel Mare să aducă dreptatea și biruința în cursul lucrurilor. De atunci se chinuie marele voievod să străbată zidurile indiferente ale birocrației, în acest an apropiindu-se de noi, prin deschiderea Festivalului „La poartă la Ștefan Vodă”, bineînțeles prin sârguința domnului primar, prin forța de convingere și râvna lui neastâmpărată. Căutând orice mijloace, doar ca treburile să meargă înainte, a implicat întregul raion în acest grandios proiect. Și, cum i-ar sta bine unui primar ortodox, cu o cultură selectă, care organizează un Festival chiar în fața mănăstirii, l-a implicat și pe părintele stareț, pentru a binecuvânta acest început, așa cum binecuvânta Ștefan cel Mare orice faptă – să aibă o continuitate pentru urmașii urmașilor. 

La acest festival au fost mulți invitați, cărora li s-au oferit înalte aprecieri de gratitudine pentru promovarea culturii și cultelor, a valorilor naționale și spirituale. Iar cei mai rezistenți și activi luptători, precum Tudor și Zinaida Țărnă (onoarea Centrului de Cultură și Artă „Ginta Latină”), Iurie Cuzmin (starețul mănăstirii Căpriana), Tudor Ungureanu (Artist al Poporului, băștinaș al satului Căpriana) s-au învrednicit de medalii și distincții, iar Medalia de Aur „Ștefan cel Mare” i-a fost conferită Ansamblului Etno-Folcloric „Ștefan Vodă”, care prin repertoriul său patriotic, zeci de ani a cântat în toată lumea slava și puterea de transcendere a marelui voievod.

Dl Primar susține că are încă multe proiecte în faza de finalizare. De exemplu, luna viitoare se preconizează deschiderea unei farmacii în locul unde a fost punctul medical și redeschiderea bibliotecii publice; să ducă la bun sfârșit proiectul „Aleea celor trei mari voievozi”, unde nu demult a fost instalat Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt; în incinta Casei de Cultură curând va deschide și un salon de înfrumusețare + frizerie; iar la subsol, spune primarul, sunt 300 m2, pe care a proiectat un centru de agrement pentru bărbații de peste 30 - sală unde în curând lucrările vor fi finalizate. Mai are de lucru la drumuri și la multe alte proiecte care ar asigura sătenilor un trai mai decent și o dezvoltare culturală și spirituală a generațiilor în creștere. „La țară întotdeauna există de lucru, spune Ion Scutaru, dar pentru prosperitate, trebuie să ne axăm pe cultură și educație!”

O rădăcină a succesului primarului de Căpriana se hrănește în familia de unde a pornit în viață cu o educație sănătoasă, primită de la mama Vera; iar altă rădăcină - în familia formată de el, unde îl susține soția Mariana, care totdeauna se implică unde și cu ce poate și ajută atât soțul, cât și comunitatea – ambii părinți fiind motivați de cei patru copii minunați ai lor - Dima, Nica, Vlad și Dan, în care își pun tot sufletul, văzând în ei viitorul întregii națiuni.

Actualmente suntem în pragul unei mari sărbători religioase – Adormirea Maicii Domnului – care este și hramul satului Căpriana. Deci, suntem în așteptarea unor noi surprize, așa cum în ultimii ani sătenii beneficiază și de multe festivități frumoase și bine organizate.

În acest context, aduc felicitări întregii comunități din Căpriana și port recunoștință tuturor celor, care se implică în evoluția lucrurilor constructive, aducându-și contribuția în dezvoltarea societății pentru urmașii urmașilor noștri…

Ana SÎRBU,
cercetător științific

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 365

Susține Natura.md: Devino Patron!