Măgura
Vedere de pe vârful Măgurei. Foto: Tatiana Cotiga Măgura, un nume frumos care întâi de toate intrigă. Urmează stingerea curiozității de a ști unde se află această enigmă. Apoi vine dorința de a o vizita și de a vedea cu ochii proprii ce se face acolo. Și de a povesti și altora.
Așa începe istoria Măgurii. Cine știe din ce timpuri s-a ițit către soare și câte secole a bătut-o vântul. A apărut așa natural? A ridicat-o cineva? Și în ce scop? De ce există și azi? În țara noastră cu relief calm, de șes și câmpie, frământările geologice, chiar așa domoale cum sunt, intrigă și stârnesc neliniștea celor care adoră să întoarcă pe toate fețele secretele naturii.
Cei care au mers la fața locului să studieze problema au decretat că formațiunea măsoară 388,8 m și se deosebește evident de relieful înconjurător. Mai exact, dealul a îndrăznit să se ridice cu 200 m față de restul zonei. Până când geografii au venit cu informații clare asupra înălțimii dealului Bălănești (429 m) s-a considerat că Măgura este cel mai înalt loc din Republica Moldova. Chiar dacă de atunci a căzut un pic în clasament, și-a păstrat șarmul și misterul, mai ales că în vârful dealul își duce zilele cine știe de când un tumul înalt de 14 m. Având în vedere că acest spațiu fusese cândva populat de sciți, care au lăsat în urma lor multe movile funerare, s-a crezut că și acest tumul ar fi o necropolă sau un mormânt militar. Alții presupun că formațiunea a fost construită pentru a servi la „scanarea” teritoriului din jur și a transmite semnalele de alarmă în caz de invazie. Nu e exclus ca dealul, din cauza importanței sale strategice, să fi trecut de la un trib la altul în diverse perioade ale vremii, mai ales în perioada când teritoriul dintre Prut și Nistru era traversat de tot felul de hoarde. În anul 1995 arheologul Veaceslav Bicbaev a condus o serie de cercetări și a descoperit aici o așezare eneolitică (perioada de tranziție de la neolitic la epoca bronzului, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră, de os etc. și a uneltelor și podoabelor de aramă) din cultura Cucuteni. Au fost dezgropate și câteva fragmente de ceramică, vase și o spadă din secolul al XV-lea (prin urmare, o amintire de la niște strămoși mai recenți).
În trecutul nu chiar îndepărtat, până la al Doilea Război Mondial, oamenii din împrejurimi veneau aici ca să-și oficieze sărbătorile sau ritualurile religioase. Astăzi, în imediata apropiere există câteva sate care-și datorează numele acestui deal: Măgurele (Ungheni), Măgura și Măgura Nouă (Fălești) și Slobozia Măgura (Sângerei). Este interesant faptul că deși din punct de vedere administrativ Dealul Măgura se află în raionul Ungheni, în extravilanul comunei Țâghira, cei din Fălești zic că-i a lor, drept pentru care au grijă să organizeze aici evenimente care promovează cântecul popular și tradițiile meșteșugărești din zonă. De exemplu, Asociația Obștească „Alianţa între generaţii” din Fălești, al cărei președinte este Gheorghe Șova, este neobosită în efortul de a promova această zonă ca una de interes eco-turistic și de a o include în lista ariilor protejate din Republica Moldova (e de necrezut faptul că încă nimeni nu a făcut acest pas). O dată la doi ani, în luna iulie, Măgura găzduiește festivalul intitulat „În ospeţie la Movila Măgura” (scuzați, pleonasmul nu ne aparține!), unde oamenii din regiune se adună pentru a cânta cântece populare, a găti bucate tradiționale și admira prosoapele, icoanele și covoarele expuse. De fapt, este un loc ideal pentru așa ceva: platoul e ca o scenă naturală de pe care poți vedea hăt în depărtare tot ce mișcă în câmpia Prutului de Mijloc. Perdele forestiere brăzdează câmpurile de cereale ce se perindă pe colinele din jur ca un cearșaf vălurit; norișorii aruncă o umbră mică peste o văgăună pe care o crezi aproape; lacurile par niște solzi de pește strălucind în bătaia soarelui….
Poate pe timpul strămoșilor noștri peisajul era diferit, poate existau păduri care se opreau la poalele dealului și prin care mișunau zimbrii. Înainte de ei, cu vreo 120 milioane de ani în urmă, poate că aici înotau creaturi preistorice în imensitatea Mării Sarmatice și treceau indiferente pe lângă această formațiune. Sau poate că dealul nici nu era aici, poate a apărut mai încoace, după ce apa s-a retras și pământul și-a făcut un pic de cap prin zona asta, făcând să iasă la suprafață ceea ce astăzi numim „Suta de Movile”, Măgura și alte ridicături bizare? Cine știe câți ani i-au trebuit ca să se formeze și în câți ani va dispărea? Și câte generații de oameni s-au perindat la poalele ei? Fără să vrei, devii filosof pe vârful acestui deal care, drept răsplată pentru efortul de a-l urca, îți oferă o priveliște spectaculoasă în toate cele patru zări, sau, cum spunem noi în argou modern, „panoramă la 360 de grade”. Genul acesta de frumusețe scoate în mod natural tot ce-i mai bun dintr-un om, de aceea toți turiștii care au ajuns pe acolo s-au întors înaripați sau cel puțin admiratori înflăcărați ai naturii. Maestrul Gheorghe Mustea a rămas atât de impresionat de măreția acestui deal, încât a scris o compoziție muzicală în ritm de vals intitulată „La Măgura”. Acesta e un exemplu perfect ce arată cum patrimoniul natural îl influențează pe cel cultural, care, la rândul său, este ceea ce deosebește o adunătură de oameni de un popor sau civilizație. De aici pornește totul, de la luxul de a filosofa într-o zi de vară pe vârful unui frumos deal.
Nefiind în stare să scriu compoziții muzicale sau să regizez filme, am decis să contribui cu acest articol sumar care descrie puțin-cunoscutul obiectiv natural. Eu vă îndemn să-l găsiți pe hartă, să mergeți acolo și să filosofați folosind propriul set de întrebări…
Cine știe, poate acesta e remediul cel mai bun atunci când totul în jur deviază de la bunul-simț față de care strămoșii noștri se raportau în toate... Poate e cazul să mergem să filosofăm cu toții pe Măgura și abia apoi să punem țara la cale?
Susține Natura.md: Devino Patron!